Foto / Remix

FOTO Punk vechi de când lumea

De Ioana Cîrlig

Publicat pe 14 februarie 2020

În ultimii patru ani, Ramin Mazur a fotografiat obiceiuri de iarnă cu măști în Ucraina, Republica Moldova și România. Seria lui prinde urmele pe care prezentul le lasă în tradiții vechi de când lumea. 

Mazur urmărește tradiția în sate, unde s-a păstrat de generații și s-a transformat organic, integrând cu mult umor istoria recentă. Spre deosebire de evenimentele organizate de centre culturale în orașe, cu ansambluri folclorice sau de evenimentele făcute pentru turiști, tinerii din sate fac un carnaval punk, unde nu contează dacă porți opinci sau converși, important e să colinzi, să dansezi și, eventual, să te arunci la sfârșit în râul înghețat. Spre oroarea celor care luptă pentru autentic, pentru tinerii mascați de la sate nu contează dacă asculți frații Petreuș sau frații Cercel, dacă bei horincă sau prosecco, importantă-i explozia de energie cu care intri în anul nou, alături de toți prietenii și vecinii.

În fiecare zonă, carnavalurile de iarnă se numesc și se țin în perioade diferite, după calendarul vechi sau nou, în ajunul Crăciunului sau în ziua de Revelion- Malanca, Pițărăii, Jienii, Ursul, Căiuții, Mascații, Viflaimul etc. De la început, carnavalul de iarnă a fost un ritual pentru eliberarea de spiritele rele. Dansul mascaților are origini precreștine - o luptă plină de forță între bine și rău, între trecut și viitor. Masca te eliberează și de structurile sociale, de clasism sau presiuni politice. De sub mască, oamenii sunt uniți, egali și au o energie comună. 

Am văzut multe proiecte fotografice despre obiceiurile de iarnă. Mascați fotografiați în pădure, în ceață, în curți poetice la apus, printre găini sau pe ulițe pline de zăpadă din care răsare câte un gard de lemn. La evenimentele organizate în orașe, fotografii se chinuie să evite Maxbetul și Catena, să ne arate doar ursul din care ies aburi. Însă fotografiile lui Ramin Mazur îmi plac cel mai mult din tot ce am văzut pe tema asta, pentru că sunt punk, exact ca spiritul obiceiului. Făcute pe film, cu flash, de aproape, portretele îmi amintesc de sentimentul pe care l-am avut când fugeam printr-un sat din Gorj de Crăciun după băieții care urlau, se rostogoleau la vale, săreau pe mașini și dansau. 

Mazur s-a născut în 1987 pe malul stâng al Nistrului, în Republica Sovietică Moldovenească, regiune care după 1991 a devenit Transnistria. A studiat jurnalism în Chișinău și apoi a lucrat ca fotoreporter. În 2013 a primit bursa Human Rights and Photography Magnum Foundation Scholarship, un program de mentorat pentru artiști vizuali și fotojurnaliști în New York. De atunci s-a dedicat proiectelor personale, pe termen lung, în Moldova și-n împrejurimi. 

„După doi ani de documentare, a început să mă obosească dezbaterea artificială, a tradiției târâte obsesiv fie în trecut, fie în contemporan,” spune Ramin Mazur despre seria lui cu măștile. „Evenimentul trebuie ori să semene cu ce se întâmpla în secolul XIX, ori e modernizat cu prețul schimbării interacțiunilor din comunitate. Cu toate astea, am găsit multe sate în care oamenii păstrează tradiția vie combinând-o natural cu realitățile lor de astăzi”. De exemplu, la Malanca din Vicovul de Sus, din județul Suceava, localitate de frontieră cunoscută pentru traficul cu țigări din Ucraina, tinerii au creat personajul contemporan Contrabandistul.

„Când am început să fotografiez subiectul, am făcut cadre în stilul clasic documentar, de reportaj. Apoi am făcut câteva portrete și după ce le-am developat mi-am dat seama că am găsit ceva ce îmi lipsea. Parcă sentimentul devenise mai puternic, mai viu,” explică Ramin.

Portretele lui se apropie de personaje și nu se feresc nici de prezent, nici de trecut. Ne arată costumele clasice: baba, moșul, jandarmul, mireasa, dar și inserturile contemporane: coiful tapetat cu poze cu fete în sutien tăiate din reviste, hanoracul cu NY City. Insigna cu secera și ciocanul lângă un smiley albastru lângă steagul Statelor Unite. Măștile introduc supranaturalul în cotidian și amestecă urâtul cu frumosul, binele cu răul, vechiul cu noul, până iese un ritual prin care te eliberezi de toate și o iei de la capăt în noul an.

14 februarie 2020, Publicat în Foto /

Text de

  • Ioana CîrligIoana Cîrlig

    Fotografă & Editor foto. Niciodată prea mult timp în același loc. O găsiți aici.


Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK