Rehearsals of Disappearance
artiști / artists: Ana Iancu, Adrian Buda
curatoare: Maria Brîneț
Scrisoare către un arheolog al invizibilului
Dragă cititorule,
Te invit să îți asumi pentru o clipă rolul de arheolog spiritual. Nu unul care sapă în straturi de pământ, ci într-o topografie invizibilă a memoriei, unde urmele nu sunt obiecte, ci fragmente afective, corpuri în transformare, absențe ce continuă să ne configureze prezentul.
Această arheologie nu urmărește conservarea istoriei în sens clasic, ci cultivarea urmei: interpretarea a ceea ce persistă și a ceea ce dispare. Uitarea nu e tratată ca un gol negativ, ci ca un agent productiv, un sol fertil pe care memoria se regenerează. În logica acestei perspective, absența nu apare ca o lipsă, ci ca un material critic, o formă de prezență ce modelează identitatea.
Fiecare arhivă este rezultatul unei selecții. Muzeele, instituțiile, chiar și memoria personală decid, mai mult sau mai puțin conștient, ce se păstrează și ce se împinge spre uitare. Din acest motiv, uitarea poartă întotdeauna o dimensiune politică. Iar arta, atunci când refuză această selecție prestabilită, devine un gest critic: recuperează fragmente marginale, recontextualizează resturi și face vizibil ceea ce a fost condamnat la dispariție.
Aici se conturează specificul arheologiei spirituale: ea nu reconstruiește un trecut originar, ci transformă absența în formă vizibilă, deschizând un spațiu de reflecție asupra relației dintre memorie și uitare, dintre corp și peisaj, dintre ceea ce rămâne și ceea ce se dizolvă.
Îți scriu toate acestea cu gândul că, într-un fel, fiecare dintre noi practică deja o asemenea arheologie. Când cauți un detaliu uitat, când readuci în prezent un gest, o fotografie sau un obiect lipsit de valoare aparentă, tu alegi, recontextualizezi. În felul acesta, dai vizibilitate unor lucruri care altfel ar fi rămas ascunse.
Și atunci întrebarea, dragă cititorule, nu este dacă ești sau nu arheolog spiritual. Întrebarea este: ce alegi să păstrezi și ce lași să dispară?
Gânduri calde,
Maria Brîneț
Ana Iancu
URMA APEI
2025
Gresie albă, arsă la 1050°C, 100 × 200 × 7 cm
Lucrarea face parte dintr-o serie care caută să răspundă întrebării: Ce las în urma mea? Ea materializează reflecții asupra impactului uman asupra mediului și asupra urmelor pe care le păstrăm din natură, în timp ce noi înșine rămânem parte din ciclurile ei, dar și implicați în transformarea lor. Ce alegem să păstrăm și ce decide, în cele din urmă, natura să lase în urmă?
Aceste răspunsuri explorează fragilitatea relației dintre ființa umană și mediu. Întrebarea generatoare deschide un proces de meditație asupra prezenței în absență: o apă care nu mai există, dar care lasă o amprentă, asemenea unei cicatrici pe care o putem observa, atinge și contempla. Gestul artistic de a reproduce sau reface procese naturale precum crăparea, fisurarea ori uzura, intervin între memorie și materie, între ceea ce a fost și ceea ce rămâne.
Acest „obiect-amintire” vorbește despre impermanență și despre ecoul material al trecerii timpului. Pe lângă imitarea naturii, lucrarea evocă o lume în care lipsa se resimte tot mai acut — lipsa de apă, de conexiune, de echilibru și de acțiune.
Folosirea argilei ca material principal capătă astfel o dimensiune aproape ritualică: materialul este lăsat să răspundă tensiunilor asemeni solului, generând forme care se pot „citi” și „păstra” ca niște pagini de memorie.
Adrian Buda
The first steps
2024
Împâslire
100 x 70 cm
Adrian Buda
Portraits of Resilience
2025
urme lăsate de diverse unelte de grădinărit pe șmirghel
instalație, dimensiuni variabile
Adrian Buda
Barn
2024
Linogravură
200 x 150 cm
Lucrările prezentate aici fac parte din seria Signs of Resistance Against the Habit, în care artistul abordează tematic și conceptual un set de așa-numite obiceiuri sociale cotidiene. Proiectul examinează modul în care afectul experiențial al memoriei se pierde treptat în favoarea tendinței constante de arhivare digitală permanentă. În acest context, artistul explorează modul în care pot fi construite arhive parțial funcționale, arhive care sunt constant construite și demontate, fără a ajunge neapărat la o formă finală.
Ce procese artistice mai pot interoga disfuncționalitățile sistemice?
Seria include lucrări realizate din șmirghel, care pun sub semnul întrebării modul în care unelte inițial folosite pentru grădinărit pot deveni arme, lăsând urme sistemice, intergeneraționale.
Adrian Buda
Down by the river, there's only a trace of what water left.
animație analogică, 2025
16:9 / 1920 × 1080 / 6:15 min
Prin animația realizată pentru acest proiect, artistul construiește o formă de arhivare disfuncțională. El lucrează cu apă dintr-un râu local - purtătoare de memorie - aplicată pe suprafața hârtiei de caligrafie. Pe măsură ce apa se evaporă treptat, suprafața poate fi din nou intervenită. Singura urmă a procesului rămâne una experiențială, vizibilă doar în momentul producerii sale, în timp ce mediul în sine, hârtia, nu păstrează nicio urmă durabilă care să ateste procesul.
Din acest motiv, animația a fost transpusă într-un format digital, făcând vizibilă această formă de desensibilizare socială în raport cu supra-acumularea de informație, dar și nevoia urgentă de a înțelege schimbările climatice. Aceste problematici depășesc preocupările subiective și devin o urgență contemporană presantă, care ne privește pe toți.
Adrian Buda
Adrian Buda (n. 2000, Hunedoara, se joacă)
În prezent, locuiește și lucrează în Cluj-Napoca. A finalizat Licența la Grafică și Masteratul de Bandă Desenată la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, în prezent fiind doctorand și profesor asociat în cadrul aceleiași universități. De asemenea, face parte din asociația Artivistory Collective, unde are o practică documentară și de mediere culturală prin intermediul benzii desenate și al desenului documentar, ca miza de activare socială.
Practica sa artistică este una interdisciplinară, aceasta interogând diverse medii artistice și relevanța lor conceptuală în relație cu mesajul. Este preocupat de recontextualizarea arhivei, urmărind modul în care se denaturează/ reconvertesc memoriile locale.
Ana Iancu
Ana Iancu este o artistă vizuală care trăiește și lucrează în Deva, Hunedoara. A absolvit licența și masteratul în Ceramică–Sticlă–Metal la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și a studiat prin programul Erasmus la Académie Royale des Beaux-Arts din Bruxelles. Practica ei artistică traversează ceramica, desenul și fotografia, explorând relația dintre natură, timp și prezența umană. Interesele ei se concentrează asupra tensiunilor dintre real și imaginar, dintre vizibil și lizibil, materialele fiind alese în funcție de conceptul fiecărei lucrări, și nu ca o preferință tehnică fixă. A expus în proiecte precum Contemporary Drawing in Romania (București), A’SPECTRUM (Hunedoara), Cartografierea unei Relații (Deva) și Rehearsals of Disappearance (Cluj-Napoca).
Maria Brîneț
Stabilită în Cluj-Napoca, România, Maria Brîneț lucrează cu sculptura și instalația pentru a investiga memoria – personală, colectivă și culturală – folosind adesea materiale tradiționale în moduri ancorate conceptual. Practica sa curatorială pornește din aceleași direcții de cercetare, construind contexte care explorează identitatea, ritualul și tranzițiile intergeneraționale.
