Spicy energy și redobândirea puterii prin trance, techno, muzică electronică și pop — așa descriu Lidia Ilici și Renate Dinu petrecerile pe care le organizează și felul în care gândesc atunci când pun muzică. Am stat de vorbă cu cele două artiste despre ce înseamnă să fii femeie DJ și producătoare în 2026.
Cred că nu mai e vreo surpriză pentru nimeni că scena de clubbing de la noi – și probabil și din multe alte locuri din lume – este profund dominată de bărbați. În urmă cu vreo doi ani, când mă plângeam prietenilor că nu mă mai simt deloc în siguranță atunci când ies la petreceri, cineva mi-a recomandat serile organizate de Totally Spice. Chiar dacă în ultima vreme nu am mai ieșit atât de mult (susțin stereotipul conform căruia generația Z nu mai iubește viața de noapte), le-am ascultat muzica pe unde am putut și am început să le urmăresc. Au vrut să se descotorosească de convențiile scenei de minimal de la noi și să aducă the most fun they can pe ringul de dans printr-un mix de muzică techno, pop, trance și breakbeat.
Totally Spice este un duo format din Lidia Ilici (27), producătoare, și Renate Dinu (33), performeră, care își propune să creeze acel spațiu în care femeile și persoanele queer să se conecteze, să danseze și să se simtă libere. Totul a pornit de la o frustrare concretă: femeile DJ nu erau promovate în scena locală de DJ-ing.
Apoi, în vara 2024, au fondat Totally Spice Academy, un program în care au lucrat cu mai mulți artistx pe care i-au învățat tehnici de mixaj și producție, cu scopul de a le crește vizibilitatea.
Am vorbit cu Lidia și Renate despre muzica lor, dezechilibrele de putere din interiorul scenei, cum schimbă online-ul toate aceste lucruri și ce rol joacă comunitatea în deconstruirea stereotipurilor cu care suntem învățați.
Vă amintiți unde erați când v-a venit ideea de a crea Totally Spice? De la cine a pornit totul?
Lidia Ilici: Pentru mine, ideea a pornit dintr-o frustrare foarte concretă: învățam să mixez și vedeam cât de male dominated este scena de DJ-ing de la noi. O știam pe Renate, vedeam că și ea începea sa pună muzică și într-o zi am avut impulsul să-i scriu să mergem la DJSuperstore să exersăm împreună. Acolo am început să vorbim despre cum ar fi să ne unim forțele, să aducem mai multe femei în scenă și să deschidem din spațiul care părea rezervat aproape exclusiv bărbaților. De acolo totul s-a legat natural și ulterior am format duo-ul.
Renate Dinu: În sens larg, proiectul Totally Spice a apărut atât din realitatea trăită în scena locală, cât și dintr-o înțelegere mai amplă a modului în care funcționează reprezentarea în cultură. E clar că, atunci când vorbim despre femei și identități de gen care ies din logica patriarhală, nu discutăm despre minoritate în sens demografic, ci despre ceva sistemic: de vizibilitate scăzută, de subreprezentarea vocilor și perspectivelor feministe, de mecanisme de validare care nu au fost niciodată neutre. E interesant de observat cum această dinamică se reproduce până la spații percepute ca fiind informale sau alternative, cum e clubbing-ul, care continuă să preia ierarhii de putere, pe care, teoretic, ar trebui să le conteste.
Specific, îmi aduc aminte că am vorbit prima dată despre ideea unui proiect, deși era departe de a avea și un nume, în noiembrie 2022, când m-a invitat Lidia să exersăm împreună la o sesiune la DJ Superstore. Încă aveau acel training booth gratuit. Intențiile s-au aliniat organic. La fel și numele, după primul nostru gig cu public la revelionul din 2023, de la Malmaison. Puneam mereu visuals cu episoadele din Totally Spies! pe fundal. Așa am înregistrat și primul nostru set pe Youtube. Iar trecerea de la „spies” la „spice” poate a funcționat și ca un mic statement în sine, o asumare a vizibilității și renunțare la anonimitatea pe care ideea de spioane îl insinuează.
Sunteți un duo de femei într-o scenă dominată de bărbați. Cum a fost experiența la început și cum s-au schimbat lucrurile acum, după ce a trecut ceva timp?
LI: Sincer, nu cred că dezechilibrele de gen din scena noastră s-au schimbat fundamental, pentru că ele sunt adânc înrădăcinate în structurile culturale și sociale în care ne mișcăm. Ceea ce s-a modificat mai degrabă este modul în care ne poziționăm noi: experiența acumulată ne-a oferit mai multă credibilitate și ne face să fim ascultate și respectate diferit. Structural, însă, scena rămâne în mare parte aceeași: stereotipurile persistă, femeile sunt evaluate printr-un standard diferit, iar prezența noastră continuă să fie percepută uneori ca o excepție. Totuși, prin Totally Spice cred că am reușit să conturăm mici schimbări: să normalizăm prezența femeilor în lineup-uri, să creăm spații cu adevărat safe și să arătăm că scena trebuie să fie, în mod real, diversă.
RD: Vorbim despre o diferență de doi - trei ani, dacă ne referim chiar la experiența noastră aplicată, iar intervalul este mult prea scurt pentru a trage concluzii ferme, dar suficient cât să ne arate că schimbarea dinamicii este posibilă. E nevoie, însă, de mai multe proiecte, inițiative și comunități care să lucreze în aceeași direcție. În realitate, comunitatea scenei locale din București este mult prea mică pentru a fi atât de fragmentată. Din perspectiva proiectului nostru de formare în muzică electronică, faptul că trei dintre cele șase participantx continuă activitatea în scena electronică, într-un context în care apar tot mai multe inițiative care adresează explicit problema reprezentării, ne confirmă că lucrurile se pot schimba, chiar dacă procesul avansează pas cu pas.
Despre ce nu vorbim suficient când vine vorba de scena electronică de la noi?
LI: Nu vorbim suficient despre structura reală a puterii în scena noastră: cine decide ce contează și cine curatoriază lineup-urile și spațiile.
De asemenea, nu discutăm destul despre lipsa diversității muzicale, culturale, estetice. Foarte multe inițiative alternative sunt doar tolerate, nu cultivate, iar asta creează un cerc vicios: promoterii și locațiile merg pe „ce vinde”, publicul e expus mereu la aceleași formule, iar spațiul pentru explorare reală se tot restrange. De aici vine și precaritatea de ansamblu a scenei, atât din perspectiva diversității, cat si economic.
Și, nu în ultimul rând, nu discutăm suficient despre felul în care, în ultimii ani, aproape orice influencer poate deveni DJ doar prin simplul fapt că are un anumit număr de followeri. Dinamica și percepția asupra meseriei se schimbă radical când reprezentarea ajunge să se bazeze mai mult pe capital social decât pe cultură muzicală.
RD: Cred că nu vorbim destul despre cultura clubbing-ului în sine și despre cum putem construi o scenă mai sustenabilă. Avem încă foarte puține femei în poziții de decizie, manageri de club, promoteri. Asta influențează mult felul în care arată lucrurile. În plus, lipsesc spațiile pe termen lung în care o comunitate să poată crește cu adevărat. Avem trei cluburi mari în București care reprezintă și cam singurele opțiuni. Also, nu discutăm suficient nici despre contextul care ne-a format ca generație. În anii ’95–’05 aveam progressive trance și techno pe TV național, hituri care azi par aproape ceva ireal față de ceea ce este mainstream în prezent în aceleași medii. Am moștenit cultura asta pe fast forward, cu un clash super intens al muzicii din Vest, și din mix-ul ăsta au ieșit și materiale foarte mișto. Merită să ne uităm mai des la rădăcinile astea ca să înțelegem ce scenă putem să construim azi.
Când v-ați dat seama că vreți să urmați parcursul ăsta în muzică? Ați avut studii în domeniu sau totul s-a construit treptat, din explorări și încercări? Și, uitându-vă înapoi, care a fost cel mai mare obstacol în tot acest proces?
LI: Am făcut muzică de la șase ani, vioară timp de nouă ani și pian timp de cinci, la liceul de muzică. Ulterior mi-am dat seama că nu vreau să urmez drumul muzicii clasice și am luat o pauză. Apoi m-am reorientat spre producție, canto și, natural, spre DJ-ing.
Un obstacol major pentru mine a fost chiar structura scenei: fiind dominată de barbati, nici măcar nu aveam in my frame of mind ideea că pot face asta. Deși eram ani de zile prezentă la petreceri și înconjurată de DJs, nu m-am văzut pe mine în locul lor pana cand n-am început efectiv sa fac asta. Producția, mai ales, m-a ajutat să-mi conturez direcția și să-mi dau seama că pot construi un univers sonor propriu, dincolo de percepțiile limitative ale scenei.
Și tocmai pentru că parcursul ăsta a fost atât de important pentru mine, simt nevoia să împărtășesc și muzica pe care o fac, las aici ultima mea piesă și clipul ei, let’s support independent artists!
RD: Pentru mine muzica este un proces autodidact. Lucrez în zona de arte performative, iar legătura dintre DJ-ing și performance cred că a fost fix scena. Am dansat și ca performer în cluburi înainte de a începe să pun muzică în ele, în special la petreceri techno. Cred că relația cu muzica s-a format mai întâi prin corp și a existat un moment în care totul s-a legat: participarea la atâtea evenimente, toți anii de ascultat și asimilat muzică, plăcerea de a mixa. Și nu m-am mai oprit din a pune muzică de atunci. Acum mă orientez și spre producție și am început să iau ore de bass.
Legat de obstacole, da, la început mixam fără mari așteptări, mai mult din curiozitate și instinct. Participarea efectivă în scenă părea dificil de realizat. E mișto că am reușit să ne oferim sprijin în sensul ăsta, unindu-ne prezențele, eu și Lidia.
În toamna lui 2024 ați lansat Totally Spice Academy, un program în care ați lucrat cu mai mulți artistx și ați oferit sesiuni de mentorat pentru șase persoane care au vrut să învețe atât tehnicile de mixaj, cât și principiile de bază ale producției muzicale. De unde a pornit ideea acestui proiect și ce v-a adus vouă, ca experiență, ce ați învățat din el?
LI: Totally Spice Academy a pornit din dorința de a crește vizibilitatea femeilor în scenă și de a oferi un spațiu în care persoanele care nu s-au simțit niciodată reprezentate să poată intra fără frică și fără presiune. Pe lângă partea de DJ-ing, în producție există foarte puține femei, tocmai din cauza dezechilibrului de reprezentare, care se tot perpetuează și ridică bariere invizibile accesului. Asta face cu atât mai mai relevantă nevoia unui mediu de susținere. Am vrut sa aducem atenția și către scena alternativă, care de multe ori e ignorată sau marginalizată, deși acolo apar adesea direcțiile artistice cele mai interesante și inovatoare.
Experiența ne-a arătat cât de mare este nevoia reală de astfel de inițiative: am primit peste 40 de aplicații pentru doar șase locuri. Am învățat ce înseamnă să coordonezi un proiect, cât de important e să ai alături oameni care împărtășesc aceeași viziune și, în același timp, am învățat enorm de la participantx: selecții muzicale diverse, energii diferite și curaj creativ. Pentru mine a fost și descoperirea faptului că îmi place foarte mult să predau și să îndrum. Participantx m-au provocat sa devin mai empatică și mai deschisă la perspective noi.
RD: Programul de formare pe care l-am desfășurat a început din vara anului 2024, în toamnă au început să fie vizibile rezultatele. Atunci am organizat evenimentele cu public și am lansat producțiile pe soundcloud, însă prima parte a proiectului s-a întâmplat behind closed doors în studio și a ținut de training și know-how. Avem un material video foarte nice care documentează prima parte a proiectului, cât și unul care documentează câteva momente de expunere în fața publicului, pe care îl puteți vedea aici.
Ideea proiectului a pornit de la primele discuții pe care le-am avut despre a ne uni forțele, apoi, am găsit și soluția practică printr-o finanțare AFCN și am reușit să ne punem intențiile în practică. A fost primul nostru proiect de amploare și am învățat ce înseamnă conceperea, implementarea și gestionarea unui proiect cu o miză clară. Cred că printre cele mai importante aspecte ale întregului proces este că principiul colaborării este total esențial: de la partenerii proiectului și locațiile care ne-au pus la dispoziție resursele lor, artiștii invitați, și până la fiecare persoană care a participat pe partea administrativă, de documentare și promovare. Am mai învățat și că cererea pentru aceste tipuri de inițiative este mare, mult mai mare, în raport cu ceea ce poate susține un singur proiect.
„E greu să te expui într-un mediu care te invalidează, te minimizează sau te sexualizează, iar asta îți erodează încrederea și îți limitează libertatea de a experimenta.”
Care sunt obstacolele cu care se confruntă de obicei femeile și persoanele queer atunci când intră în scena de DJ-ing? Vă întreb și în legătură cu Totally Spice Academy, unde ați lucrat aproape de oameni din comunitate.
LI: Cred că cel mai mare obstacol rămâne accesul la spații cu adevărat safe, nu doar din punct de vedere tehnic, ci și emoțional. E greu să te expui într-un mediu care te invalidează, te minimizează sau te sexualizează, iar asta îți erodează încrederea și îți limitează libertatea de a experimenta. Scena (n.r. de clubbing) nu este întotdeauna un loc sigur, iar acest lucru nu ține doar de experiențe individuale, ci de structuri și dinamici care se repetă.
Inițiative precum cele lansate de Corp platform sau de Matka prin Rezidența21, încă din 2020, au arătat deja cât de mare e nevoia reală pentru astfel de spații. Și ne-au inspirat. Prin Totally Spice Academy am întâlnit aceeași realitate: multe persoane nu simțeau că pot face pasul către DJ-ing sau producție până nu au avut un context prietenos, lipsit de presiune, exact tipul de spațiu pe care ni l-am fi dorit și noi când am început.
RD: Sunt mai multe aspecte de considerat. Problemele pornesc de la accesul redus la resurse și spații sigure, unde dificultățile tehnice și logistice se suprapun tot cu o barieră simbolică generată de norme patriarhale. Și urmează o serie de nuanțe când vine vorba de autoreprezentare în spațiul public. Nevoia de a lucra cu acel burden of representation, care presupune și un tip de responsabilitate în educarea scenei, de a crea evenimente conexe și cadre pentru discuții, de a adresa și explica anumite prejudecăți sociale în contextul în care ne desfășurăm activitatea.
„Avem nevoie de spații constante care nu transformă siguranța într-o negociere continuă.”
Persistă frecvent și senzația că este dificil să ajungi să fii tratată cu seriozitate ca femeie, din punct de vedere al validării profesionale. Și este interesant că ne-am lovit de percepția asta în aproape fiecare aplicație primită în open call-ul academiei. Avem nevoie de spații constante care nu transformă siguranța într-o negociere continuă pentru că, deși cluburile ar trebui sa fie spații de expresie, ele sunt și potențiale spații de risc pentru mai multe categorii de public.Ați spus de mai multe ori că Totally Spice e o mișcare prin care vreți să aduceți împreună vocile femeilor din industrie și să construiți o comunitate care, până nu demult, lipsea sau era foarte fragmentată. Cum ați descrie scena electronică de la noi, în acest moment, și felul în care vă simțiți ca femei, în interiorul ei?
LI: Din perspectiva mea, scena electronică în România e într-un moment de tranziție, ca să nu zic că e pe marginea unei colapsări lente. Totul se reconfigurează, dar nu ne e clar încă în ce direcție. Daca o privești structural, pare ca se fragmentează: multe locații se închid, bugetele scad, iar multe inițiative rămân efemere. Noi, ca Totally Spice, cred că am câștigat o oarecare notorietate și vizibilitate, dar asta nu înseamnă că dinamica a devenit mai echitabilă. Observ și un fenomen ciudat: promovarea femeilor și a persoanelor din comunitatea LGBTQIA+ începe să devină, uneori, mai mult un trend decât un demers autentic, pentru ca „merge” și „e corect”, dar nu e întotdeauna o convingere reală în spatele celor care au acest discurs. În plus, inegalitățile rămân: fee-urile mai mici (n.r.: decât cele ale colegilor bărbați) sunt o realitate pe care am întâlnit-o și continuăm să o întâlnim. În toată această fragmentare a scenei, e destul de evident că primele persoane afectate vor fi cele care deja pornesc din poziții marginalizate.
RD: E nevoie de mai multe programe de dezvoltare pe termen lung, nu doar de inițiative izolate. Și revenim aici la problema spațiilor și a proiectelor care au posibilitatea sa ofere acest tip de consistență, inclusiv o coerență care să se reflecte și în fee-uri corecte pentru artiști emergenți, ca să existe sustenabilitate reală în procesul de formare. Am încercat să adresăm aceste aspecte în cadrul proiectului nostru, în sensul de a oferi spațiu disponibil pentru training pentru o perioada cât mai lungă, întâlniri și evenimente conexe, workshop-uri intensive cu alți artiști importanți din scena locală și asigurarea mai multor tipuri de eventuri cu public, care să fie, de asemenea, remunerate. Lucrurile astea sunt esențiale când vorbim de crearea unui network de susținere și de un spațiu favorabil dezvoltării profesionale.
Deși mă simt ca o mică impostoare, pentru că nu am ajuns încă la niciuna dintre petrecerile voastre, însă v-am ascultat mixurile când am avut ocazia. Par să fie un mix perfect între euro trance, techno, hyperpop, girly și happy hardcore. Cum ați descrie ce sentiment vreți să aduceți on the dancefloor? Cât de intențional e procesul din spate?
LI: De la început am vrut să spargem ideea de conventional party, și aici mă refer la scena de minimal care a dominat o foarte lungă perioadă la noi. Ne-am dorit să aducem mai multă libertate în combinarea genurilor muzicale și să readucem the fun part of playing music, fără limitările impuse de structurile tradiționale ale scenei. And of course, some spicy energy.
Procesul din spate a fost foarte natural, ne-am conectat imediat pe gusturile și stilurile noastre muzicale, iar identitatea Totally Spice s-a conturat firesc, ca o reflecție sinceră a ceea ce vrem să trăim și să împărtășim pe dancefloor. În același timp, această libertate de expresie funcționează și ca un mic gest de destabilizare a normelor și așteptărilor care încă limitează prezența femeilor și persoanelor din comunitatea LGBTQIA+ în scena locală. Nu e doar o alegere stilistică, ci și un mod de a contesta aceste ierarhii și de a sparge structurile care definesc cine trebuie să fie auzit și cine nu.
RD: Procesul e cât se poate de intențional și ne dorim ca fiecare performance să fie un exercițiu de eliberare și de energie empowering, care creează acel sentiment de togetherness, în care construim împreună un alt tip de narațiune emoțională pe dancefloor, mai incluzivă. Și lăsăm mereu loc pentru spontaneitate, pentru că atât publicul, cât și specificul tipului de spațiu participă în mod direct la felul în care se desfășoară un gig. Observ că tot revine în conversația ideea de spațiu, poate pasul următor va fi să deschidem un club. :D
În ceea ce privește stilul, ne încadrăm între techno, trance, electro și breakbeat, cu fragmente emblematice din muzica pop, în special cea românească. Cred că cea mai potrivită descriere a atmosferei este aceea a unui rave nostalgic, cu o perspectivă fresh.
Puteți să ascultați aici prima noastră producție, pentru o imagine mai clară asupra stilului pe care îl promovăm.
Cu avansul tehnologic, artiștii trebuie să fie vizibili online, dar asta îi împinge adesea în aceste „căsuțe” care produc engagement și numere. Pentru comunități marginalizate, expunerea poate duce la a fi reduși la identitatea lor, nu la ceea ce creează. Cum contracarați standardizarea asta în arta voastră și cum gestionați presiunea industriei și a rețelelor sociale de a urma trenduri pentru faimă rapidă?
LI: Eu văd social media ca pe un instrument necesar de promovare, dar e totodată un spațiu care poate comprima și distorsiona. Știu că algoritmii și logica engagementului rapid au tendința să reducă artiștii la identități „ușor de consumat” sau la formule care aduc vizibilitate instant, ignorând complexitatea și autenticitatea procesului creativ. Postez ce ma reprezinta cu adevarat, nu doar ce performeaza bine online. La fel și cu Totally Spice, focusul nostru rămâne pe muzică, pe comunitatea reală și pe energia pe care o aducem la evenimente. Cred că e esențial să navighezi între presiunea online și integritatea artistică.
Daca drive-ul e real, va fi perceput și apreciat de cine trebuie, dincolo de metrici și algoritmi.
RD: E evident că social media a devenit instrumentul indispensabil pentru orice tip de expunere în spațiul public. Lucrăm cu asta dar rămânem ancorate în ceea ce facem efectiv în scenă și ne concentrăm să expunem online procesele reale de colaborare, de producție și comunitatea pe care o celebrăm. Deși vizibilitatea poate fi reductivă când te ferești de formatări standard și stereotipizare, preferăm o consistență autentică, chiar dacă drumul viralității poate fi mai lent prin abordarea asta. E total ok să îți acorzi timp în ciuda presiunilor din mediul online.
Însă, dacă tot vorbim despre vizibilitate, aș vrea să acordăm o mențiune foarte importantă pentru artistx din Totally Spice Academy, în ordine alfabetică: Butcher Baby, Crissy, l.inconnnue, Mandragora, Sh4rzk, VIPera
& a big thank you pentru îndrumătorx atelierelor: Admina, Chlorys, Ion D, Miss I, Suce Fraga. Și mulțumiri tuturor partenerilor care ne-au susținut și au participat activ în demersul nostru: Institutul Polonez, Goethe Institut Bukarest, Centrul Național al Dansului București (CNDB), Spațiul de Artă Contemporană (SAC), CUTRA, Asociația MATKA, ISCOADA.
Much love!
