Am căutat în literatura română clasică – aceea care se predă la școală – modele pentru conceptul de „familie tradițională”. Iată ce am găsit.

1. Costache Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul

Lăpușneanul e domnul Moldovei. Ruxanda, os din Petru Rareș, îi e soție devotată. Au împreună niște copii. Lăpușneanul pune gând rău boierilor. Ruxanda le pune o vorbă bună. Lăpușneanul pare că ascultă de vorba soției și îi cheamă pe boieri la ospăț. Acolo îi toacă mărunt și le aranjează căpățânile în formă de piramidă pe masă. După care o cheamă pe Ruxanda să le admire.

„Întru vederea grozavii priveliști, ea [Ruxanda] slobozi un țipet strașnic și leșină.

— Femeia tot femeie, zise Lăpușneanul zâmbind; în loc să se bucure, ea se sparie. Și luând-o în brațe, o duse în apartamenturile ei.”

Până la urmă Lăpușneanul e mătrășit de doi boieri supraviețuitori, otrăvit cu concursul soției.

2. Ion Creangă, Soacra cu trei nurori

Soacra cu trei nurori e la bază văduvă cu trei feciori – „înalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte”. Feciorii se însoară pe rând. Soacra își sclavagește nurorile. Mai bine zis pe primele două, pentru că a treia face revoluție. Nurorile sfârșesc prin a o asasina pe soacră – o dau cu capul de pereți, o calcă în picioare, îi străpung limba cu acul și o asezonează cu sare și piper. Cum feciorii sunt slabi de minte, nurorile scapă nepedepsite și probabil trăiesc fericite până la adânci bătrâneți.

3. I.L. Caragiale, O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută etc.

Familia tradițională e compusă la Caragiale din trei părți: un soț bătrân, o nevastă tânără și infidelă, un amant mai tânăr decât soțul. În acest model intră tripletele jupân Dumitrache – Veta – Chiriac, Trahanache – Zoe – Tipătescu și multe altele.

4. I. Al. Brătescu-Voinești, Puiul

O prepeliță single mother își crește puii. Unul dintre pui nu este cuminte și e împușcat într-o aripă. Cariera de aviator i se sfârșește brutal. Prepelița, forțată să migreze, își ia tălpășița către ținuturi mai calde, lăsând puiul cu dizabilitate în urmă, să se descurce cum poate. Nu poate și crapă de frig. Morala: „Sandi, să asculți pe mămica”. La categoria single mother mai intră cu succes Mara lui Ioan Slavici și Capra cu trei iezi de Ion Creangă.

5. Liviu Rebreanu, Ion

Ion, țăran sărac, vrea să își întemeieze o familie tradițională, așa că se hotărăște să o ia de nevastă nu pe Florica, frumoasă, dar la fel de săracă, ci pe Ana, mai urâtă, dar și mai bogată. Ion o seduce pe Ana în aceeași cameră în care tatăl Anei – țăran bogat care nu vrea să-și dea averea pe mâna lui Ion – zace mort de beat. Ana rămâne însărcinată, iar tatăl ei, ca să nu se facă de rușine în sat, e nevoit să-i dea lui Ion fata și averea (la avere se gândește un pic mai mult). Ana nu e fericită și se spânzură după ce naște. Copilul moare și el. Ion vrea să se întoarcă la Florica, între timp măritată, dar e omorât cu sapa de bărbatul acesteia. Averea lui Ion rămâne bisericii. Popa Belciug se bucură.

6. Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach

Dacă vi se pare că familia tradițională are probleme la sat, aflați că nici la oraș nu o duce mai bine. Începând cu înalta burghezie și sfârșind cu fundul găleții, familiile înfățișate de Hortensia Papadat-Bengescu se amestecă precum cărțile la șeptic: fanți de mahala, prinți, dame ariviste, degenerați perverși, burghezi ipocriți – toți se mozolesc și se dau de-a dura.

7. Mihail Sadoveanu, Frații Jderi

Comisul Manole are servici pe lângă Ștefan cel Mare. E un om bun și viteaz. Comisoaica Ilisafta, soția lui, a născut o echipă de handbal de băieți. Comisul vrea și rezerve, așa că obține un grant și face un băiat și în afara căsniciei. La sfârșit, o parte dintre bărbați mor într-un atentat islamic în lupta de la Vaslui.

8. Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Filozoful Ștefan Gheorghidiu e fericit alături de soția lui, Ela, cât timp sunt săraci. Când le pică o moștenire, viața devine mult mai grea. Cei doi încep să se învârtă prin cercuri de oameni bogați. Ștefan e acum gelos, bănuindu-și soția că îl traduce. Ea chiar îl traduce, dar el nu e sigur. E înrolat și luptă în Primul Război Mondial. După aia bagă divorț și îi lasă ei averea.

9. G. Călinescu, Bietul Ioanide

Arhitectul Ioanide e un geniu. Toată lumea o recunoaște, inclusiv nevastă-sa, care îi tolerează cu dragă inimă amantele. Copiii arhitectului devin legionari și mor. Ioanide devine comunist și înșiră mai departe machete și iubite. În viața reală, G. Călinescu o trimitea pe soția lui să-i recruteze amante.

10. Marin Preda, Moromeții

Ilie Moromete, țăran din Câmpia Dunării, are cinci copii din două căsătorii. E un țăran inteligent, așa că își lasă familia să se spetească la muncile câmpului, în timp ce el se ocupă cu filozofia. Dă însă dovadă și de aptitudini mai puțin teoretice, de pildă atunci când își bate băieții cu un par. La bătrânețe își concediază a doua soție și umblă după una mai tânără. Manifestă dificultăți motorii și e purtat cu roaba prin sat. Ultimele lui cuvinte sunt: „Domnule, eu toata viața am fost un om independent”.

Altă familie tradițională din Moromeții e familia cizmarului Traian Pisică. Pisică își vinde pământul bucată cu bucată:

„– Iar îi «amendează» alde Pisică pe copiii ăia ai lui [zise Moromete]. A trecut p-aici pe la mine după ce a vorbit cu Tudor Bălosu. Alaltăieri. «Ce faci, Traiane, iar vinzi pământ?» îl întreb. «Nu vând, zice, îi amendez iar pe copiii ăia.» «Mai ai?» zic. «Ce?» «Pământ.» «Gata! zice. Nu mai vând decât astea două pogoane. Mai am două, le păstrez pentru tutun.»

Omul despre care pomenea Moromete era cizmarul satului. Avea o droaie de copii pe care cizmarul îi «amenda» mereu vânzându-le pământul.

– He, he, he! râse Dumitru lui Nae gânditor. Nu ştiu ce dracu are să facă el cu copiii ăia când s-or face mari.

– Păi ce vreai să facă, Dumitre! se miră Moromete. Când s-or face mari şi le-o veni vremea să se însoare o să le spună alde tat-său: «De vândut pământul, vi l-am vândut, de învăţat să fumaţi, v-am învăţat, de băutură mai învăţaţi şi singuri!”


Fotografie principală via Colecția Costică Acsinte