Bienala OFF este singura mare expoziție din Europa de Est care nu acceptă niciun fel de finanțări de la stat și refuză vehement să se asocieze cu instituții de stat sau entități legate de sistemul corupt. Creată în urmă cu zece ani, ca reacție la regimul autoritar impus de Viktor Orbán, Bienala are anul acesta o temă extrem de actuală: securitatea / siguranța. Am fost la Budapesta, să înțeleg cum poți continua să faci artă critică, să colaborezi și să supraviețuiești într-un climat politic potrivnic, dominat de cenzură.
Expoziția din acest an, pe care o mai puteți vizita la Budapesta până pe 15 iunie, e deschisă în mai multe spații din oraș, printre care un buncăr din al Doilea Război Mondial sau un teatru proaspăt redeschis după 10 ani de paragină. Ediția de anul acesta vorbește despre tensiunile și neliniștile globale care ne afectează pe toți, despre violență de gen, ecologie și migrație, și atrage atenția că nici măcar în fața adversităților nu suntem egali.
Titlul ales de cele opt curatoare este Poems of Unrest (Poeme ale Neliniștii) și face referire la o operă a artistului slovac Robert Gabris. Gabris vorbește în lucrările lui delicate despre condiția persoanelor aflate la confluența a mai multor identități și este un activist neobosit pentru drepturile persoanelor queer și rome. Născut în 1986, într-o comunitate romă marginalizată și ghetoizată, este una dintre cele mai critice și cunoscute voci din artele europene care condamnă rasismul și chestionează excluderea socială. Spune că e încântat să participe la OFF, cunoscând bine atitudinea profund homofobă a guvernului maghiar și lupta pe care o dă zi de zi scena artistică independentă. După părerea lui, artiștii sunt cei care pot lua poziție în astfel de situații dificile.
Instalația sa pentru OFF constă într-o cameră întunecată, în centrul căreia atârnă niște leagăne frumos decorate. Vizitatorii se pot legăna în ele în timp ce privesc un video în care actorii se preschimbă în insecte colorate, cu costume făcute din textile elegant tăiate și împletite. Stăm ghemuiți pe podeaua încăperii, pe întuneric, și Robert îmi explică mai multe despre contextul instalației. Poemul său, intitulat Asylum - A Poem of Unrest, care poate fi citit chiar la intrarea în instalație, se bazează pe patru cărți de filosofie importante pentru practica lui, care aparțin lui Jean Paul Sartre, Franz Fanon, Gayatri Chakravorty Spivak și Antonio Gramsci.
Pe ecran, actorii își folosesc corpurile pentru a cauza neliniște. Întrebarea principală pe care o pune Robert este cum să organizezi agitație împotriva gândirii dominante, cum să dai naștere unor idei care merg împotriva curentului. Poems of Unrest încurajează o redescoperire a modului în care ne raportăm la structuri prestabilite, la colectiv și la alte ființe.
We are little, but we can grow into beasts, hunting the hunter with our own handmade tools.
We stretch our wings that flap aloud to over-voice the source of hate.
We don’t invent, we remember.
We exchange our organs, we practice love.
We manifest our weaving skills until we unite with you.
Suntem mici, dar putem crește și deveni fiare, și-l vom vâna pe vânător cu unelte făcute de mâna noastră.
Ne întindem aripile ce bat sonor, pentru a acoperi sursa urii.
Noi nu inventăm, noi ne amintim.
Ne schimbăm organele, practicăm iubirea.
Ne exersăm măiestria de țesători până când ne vom uni cu voi.
Fragmente din Asylum - A Poem of Unrest de Robert Gabris
Într-un al doilea video, animat, niște insecte care fac schimb de organe – o metaforă pentru reciprocitate și schimbul de idei și știință, spune Robert. Este o modalitate de a ne susține și ajuta reciproc în vremuri grele, o formă de schimb care nu își are originea în capitalism, ci în subiectivitate și intuiție. Această metamorfoză în insecte supradimensionate vrea să încurajeze procesele de dezvățare și regândire a modului în care persoanele queer se raportează la propriile corpuri. Insectele, aceste ființe multicolore, sunt admirate mai ales în forma lor neînsuflețită, în muzeele de istorie naturală de peste tot. După părerea lui Robert, așa își dorește și societatea să vadă persoanele queer: moarte și nemișcate, dar ușor de observat. Există o frică primordială de insecte, tot așa cum există și o fascinație primordială pentru tot ce este diferit de noi. Insectele dau dovadă de o mare reziliență, fiind capabile să se protejeze de pericole externe prin modificări ale corpului, trăsături pe care și le-au dezvoltat pe parcursul evoluției. Pe Robert îl interesează ființele non-umane care se împotrivesc normativității, dar care reușesc să supraviețuiască și în cele mai aprige condiții. Natura va avea întotdeauna ultimul cuvânt, indiferent de cât de mult încercăm să o dominăm și să o distrugem.
De 10 ani încoace, organizatorii OFF Biennale au propria luptă, cu dificultățile financiare și politic, dar cu toate acestea continuă să organizeze acest eveniment cultural independent. La început a fost un eveniment singular, organizat pentru a reactiva scena independentă locală adormită, și pentru a înlesni colaborări între inițiative de la firul ierbii, artiști și curatori. Hajnalka Somogyi, fondatoare și curatoare OFF, îmi povestește că scânteia s-a aprins în 2015, în paralel cu pregătirile statului pentru Bienala de la Veneția. Totul a fost gândit ca un proiect-protest, din partea scenei locale activiste, care a refuzat accepte înfrângerea din partea politicului și a căutat căi de a vorbi în continuare despre teme inconfortabile și urgente. Au vrut să arate publicului larg că este posibil să organizezi o bienală în estul Europei fără susținere din partea statului, iar de atunci OFF a devenit un statement al opoziției culturale din Budapesta. Este singura mare expoziție din această parte a Europei care nu acceptă niciun fel de finanțări de la stat și refuză vehement să se asocieze cu instituții de stat sau entități legate de sistemul politic corupt. Acesta este singurul mod prin care și-au putut păstra independența și libertatea de exprimare până acum. În zilele de deschidere a expoziției, la începutul lunii mai, am fost singura jurnalistă străină prezentă la preview-ul pentru presă. De partea maghiară erau o mână de jurnaliști, câți au mai scăpat din ghearele cenzurii. Cu toate acestea, spiritul de comunitate, deschis și totodată îndârjit, mi-a dat o senzație de speranță și curaj pe tot parcursul zilelor în care am fost acolo.
Un raport publicat în 2022 de Facultatea de Drept de la UC Berkeley și Institutul Harriman de la Universitatea Columbia arăta că prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, a implementat o serie de schimbări legislative și administrative menite să întărească controlul partidului său, Fidesz, asupra artelor. Scopul? Crearea unei singure narațiuni etno-naționaliste, unde minoritățile nu-și au locul, iar gândirea critică nici atât. Cele mai recente îngrijorări la nivel european au fost declanșate de o propunere de lege de inspirație rusească, conform căreia ONG-urile care primesc finanțări din străinătate, inclusiv fonduri europene, ar fi aspru pedepsite dacă ar fi declarate o „amenințare” la adresa suveranității naționale. Legea rusească după care se inspiră Orbán, cea a „agenților străini”, promulgată în 2012 ca răspuns la protestele împotriva președinției lui Putin, a fost menită să suprime orice fel de activitate civică independentă. Astfel, timp de zece ani, opoziția și societatea civilă implicată din Budapesta au fost nimicite, încetul cu încetul. Dacă punctul culminant al unei asemenea măsuri, alături de altele de genul ei, a fost un război sângeros într-o țară vecină, la care populația majoritară nu a îndrăznit și nici nu a vrut să comenteze prea mult, nu poți să nu te întrebi ce rezervă viitorul pentru Ungaria.
Hajnalka Somogyi povestește că o foarte mare provocare a echipei de organizare a Bienalei a fost să fondeze un sistem sustenabil de finanțare, atât de rar întâlnit în Europa de Est, unde actorii culturali se bazează destul de mult pe stat. Artiștii din Budapesta au organizat strângeri de fonduri, au găsit sponsori privați și au stabilit colaborări cu instituțiile orășenești care nu sunt de partea Fidesz, în ideea de încurajare și susținere reciprocă. Hajnalka spune că tactica preferată a guvernului este ignorarea totală. Atâta timp cât nu expun ceva cu adevărat scandalos și problematic, guvernul nu se atinge de ei. Nu există acoperire media, deoarece presa este în cea mai mare parte controlată de stat.
Cu toate acestea, Bienala OFF continuă să aducă în prim plan teme incomode pentru discursul politic dominant de la Budapesta și voci mai puțin auzite în spațiul public, cum sunt cele ale artiștilor romi, care nu ezită să vină cu mesaje dure la adresa societății și corupției statului. Un exemplu este lucrarea colectivului maghiar Gypsy Criminals. Numele vine de la un termen utilizat în criminologia din perioada comunistă, preluat de extrema dreaptă contemporană în discursurile ei xenofobe. Colectivul, format din artiștii Tamás Szegedi, Norbert Olah și câinele lor pitic, a fost creat în 2024 ca reacție ironică la sentimentele tot mai fervente anti-rome și anti-migranți din Ungaria. În același timp, artiștii își propun și să expună standardele duble prezente în lumea artistică. Pentru Bienală, au creat o serie nouă de picturi pe tema „protecției maghiarilor și a pământului maghiar”. În centrul imaginilor sunt chiar Gypsy Criminals deghizați în supereroi, purtând costume cu steagul Ungariei pe piept și cagule, în loc de măștile obișnuite. Supereroii sunt însoțiți de texte n care deturnează sloganuri ale propagandei de dreapta, folosite de guvern: „Protejăm marșurile naziste de atacurile tolerante”, „Protejăm oligarhii maghiari de sărăcie la bătrânețe”, „Protejăm copiii maghiari de gândirea critică”.
Mi-a prins bine un strop de speranță să văd că, într-un context profund cenzurat, unde libertățile sunt tot mai restrânse pe zi ce trece, se mai pot exprima opinii critice, și se mai pot organiza evenimente culturale mari, unde oameni de pretutindeni sunt bineveniți, chiar dacă ecourile lor sunt obturate dinadins. România a scăpat pentru moment ca prin urechile acului de o conducere extremistă, dar influența Rusiei și tendințele virulente de extremă dreapta continuă să persiste, astfel că atât artele, cât și societatea civilă e important să-și păstreze vigilența. Îi încurajez pe toți care au drum pe la Budapesta până pe 15 iunie să viziteze Bienala OFF și să susțină eforturile scenei culturale independente.
Imaginea principală: Gypsy Criminals, fotografiați de Dora Denerak
