Actual

Instituția poștei în 11 titluri

de Mihai Iovănel

Situația poștei în ziua de azi poate fi descrisă prin titlul unui volum de Ionuț Chiva care altfel n-are nici o legătură cu subiectul: Instituția moartă a poștei. Intrați în orice oficiu poștal din România și veți călători înapoi în timp, într-un stadiu tehnologic pe care ar trebui să-l mai găsim doar în muzee: imprimante, calculatoare ș.a.m.d. care arată ca dinozaurul de la Antipa. Calitatea actuală a poștei ține de specificul nostru național. Dar nici în alte părți situația nu este mult mai veselă. Corespondența electronică a omorât scrisorile, internetul a asomat presa pe hârtie, serviciile de curierat particulare au eliminat monopolul asupra transportului de colete. Duse sunt timpurile în care poșta era un conector geografic, social și cultural fără de care civilizația modernă ar fi fost de neînchipuit. „Poșta, această extraordinară legătură dintre spirite”, scria Alexis de Tocqueville în Despre democrație în America, trecând în revistă „șansele de a dura ale Uniunii americane”. Acum? În curând, nimic din ce-a însemnat această instituție nu va mai sta în picioare.

Lista care urmează – eclectică, incompletă și subiectivă – este un omagiu și o elegie.

11. Mary Shelley, Frankenstein, trad. Adriana Călinescu, Editura Polirom, 2004

Vorba Irinei Binder: „Cine mai scrie scrisori în ziua de azi sau mai trimite vederi cu plaje însorite și orașe viu colorate? SMS, WhatsUp, Messenger, Facebook” (Străinul de lângă mine). Dar începuturile romanului modern se leagă de romanele epistolare. Samuel Richardson, cu Pamela (1740) și Clarissa (1749) sau Choderlos de Laclos cu Legături primejdioase (1782) sunt doar trei titluri din câteva mii.

Am preferat însă Frankenstein (prima ediție în 1818) pentru că, în forma epistolară aleasă de autoare, romanul spune o fabulă încă actuală despre impactul tehnologiei asupra vieții noastre.

10. G.K. Chesterton, Omul invizibil, în vol. Înspăimântătoarele aventuri ale maiorului Brown, trad. Alexandru Duțu, Editura pentru Literatura Universală, 1966

Este o povestire polițistă din seria cu părintele Brown, preotul detectiv care analizează cu instrumentele rațiunii cazuri de crime aparent miraculoase, demonstrând de fiecare dată că acestea au soluții pământești. În Omul invizibil, soluția este pe cât de simplă, pe atât de elegantă. Criminalul este îmbrăcat în poștaș, iar uniforma îl face „invizibil” pentru toți martorii, predispuși să observe doar neobișnuitul, nu și banalul.

9. James M. Cain, Poștașul sună întotdeauna de două ori, trad. Gabriel Tudorie, Editura Paladin, 2016

În romanul noir al lui Cain nu apare nici un poștaș, dar titlul sună bine, nu?

8. Agatha Christie, Mâna ascunsă, trad. Alina Toderică, Editura RAO, 2014

Cu tiraje cumulând două miliarde de exemplare, Agatha Christie este considerată autoarea cu cele mai mari vânzări din toate timpurile. The Moving Finger (1942), roman din seria Miss Marple, speculează tema scrisorilor anonime. O temă exploatată și în filmul Le Corbeau (1943), capodopera lui Henri-Georges Clouzot inspirată din fapte reale: o epidemie de scrisori anonime într-un orășel francez. (Și o conexiune cinefilă: Désiré Schérer, una dintre victimele acelui scandal, a avut un fiu, Jean Marie Maurice Schérer, cunoscut în calitate de cineast sub numele Éric Rohmer).

7. Marin Preda, Moromeții (1955)

Poștașul îi aduce lui Ilie Moromete nu doar ziarul (la care nu mai achitase de mult abonament, dar care vine în continuare în virtutea inerției), ci și hârtii de la bănci cu somații de plată.

6. Thomas Pynchon, Strigarea lotului 49, trad. Geta Dumitriu, Editura Polirom, 2018

Roman conspiraționist-paranoic despre un serviciu secret de poștă care ar fi traversat istoria Statelor Unite. Tocmai a fost reeditat de curând, nu-l ratați.

5. David Brin, Poștașul, trad. Ana-Veronica Mircea, Editura Paladin, 2013

SF apocaliptic: un supraviețuitor îmbracă haina unui poștaș mort și pretinde, în fața așezărilor  răzlețe care au rezistat, că reprezintă serviciile poștale. Cu ajutorul acestui impostor bine-intenționat, indivizii reînvață valorile comunitare, începând cu speranța.

4. Terry Pratchett, Going Postal (2004)

Romanul nr. 33 din seria fantasy-comică Lumea Disc. O miniserie TV în 2010.

3. Elena Vlădăreanu, Pagini (2002)

Volum de poeme compus sub forma unor mailuri expediate din internet-café-uri sau de unde se mai nimerește. Douămiiștii nu mai au nevoie de „instituția moartă a poștei”.

2. J.K. Rowling, Harry Potter și piatra filosofală, trad. Florin Bican, Editura Arthur, 2015

În lumea magică a lui J.K. Rowling, rolul poștei e jucat de bufnițe care transportă corespondența vrăjitorilor.

1. Emil Brumaru, Balada crinilor care şi-au scris frumos, în vol. Opere I. Julien Ospitalierul, Editura Polirom, 2009

„Trăia într-un oraş din miazăzi

Un crin înzăpezit în datorii

 

Care primea, scrise pe pluş cu lapte,

Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;

 

Oh, pentru cruda lor corespondenţă

Aveau cea mai naivă diligenţă!

 

Ei îşi tăiau cu zimţii de la timbre

Miresmele-ntre dânşii să le schimbe,

 

Poştaşi înflăcăraţi puneau ştampile,

Cântând din corn, pe sacii cu pistile,

 

Plicuri adânci pudra, sculat din zori

Însuşi directorul caleştilor!!

 

Dar crinul ce trăia în miazăzi,

Fiind înzăpezit în datorii,

 

Îi răspundea din ce în ce mai rar

Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.

 

Apoi tăcu de tot. O rouă grea

Strivi parfumul amândurora.

 

Şi astfel cei doi crini nu şi-au mai scris,

Poştaşii au murit, poşta s-a-nchis,

 

Doar uneori mai trece monoton

Prin bulion un vechi poştalion...”


Imagine principală via Pexels

X Revista Scena9