Salon

Chestionar cultural: Tara Skurtu

de Tara Skurtu

Vine Power of Storytelling, ediția a șasea, pe 14 și 15 octombrie la Hotelul Pullman, de la World Trade Center-ul bucureștean. Știm că vin să ne vorbească poeți și jurnaliști, ilustratori și muzicieni. Îi frecventăm și-i ascultăm, dar ne-ar plăcea să știm ce le place. Ce-i mișcă? Ce-au mai citit și le-a plăcut în ultima vreme? Ce-și amintesc de când erau mici? Câțiva dintre vorbitorii de la ediția de anul acesta a Power of Storytelling au acceptat să ne răspundă la întrebările din acest chestionar, evident inspirat de cel al lui Proust.

Tara Skurtu e poetă, traducătoare și profesoară, născută în Florida. Momentan e lector Fulbright la Universitatea Transilvania din Brașov. A primit două premii din partea Academiei Poeților Americani, a fost publicată în The Kenyon Review, Poetry Review, Poetry Wales și Plume. Antologia ei de debut, The Amoeba Game, va fi tradusă de Radu Vancu și publicată la Charmides. Poți să citești câteva dintre poeziile ei aici și aici.

Ce citești acum? De ce?

A Brief History of Seven Killings [O scurtă istorie despre șapte omoruri], de Marlon James, pentru c-am auzit că-i un roman superb (și pentru că-i distractiv să citești proză – nu editez în gând, cum fac când citesc poezie).

Ce vezi pe fereastră?

Întrebarea asta pică la fix. Azi-noapte am visat că mă uitam pe fereastra unui apartament de bloc și vedeam numai funduri.

Care-i cea mai frumoasă excursie în care-ai fost când erai mică?

Tata ne ducea cu mașina dincolo de un semn cu „Accesul interzis” și parca lângă un munte enorm de nisip industrial din oraș, de lângă râu, și alergam până-n vârf și-apoi ne rostogoleam până jos.

Care-s cele mai bune trei chestii pe care le-ai descoperit vara asta?

  1. Nu vorbesc română chiar atât de prost.
  2. Până săptămâna trecută, de fiecare dată când încercam să zic: „I don’t have the words for this [„nu știu cum se spune”] în română, spuneam, de fapt, „I’m speechless”—nu am cuvinte. (Și acum știu de ce mi se răspundea cu priviri contrariate.)
  3. Marea Neagră.

Care-i cea mai bună melodie pe care să-ți faci bagajele și să pleci?

Formation a lui Beyoncé, pe repeat.

Pe cine admiri cel mai mult și de ce, dintre persoanele în viață?

Pe tata. Mereu învață lucruri noi de unul singur, îl doare-n cur de ce crede lumea și, mai ales, cu el, TOTUL e posibil, oricând.

Ce ai la numărul 3 pe lista de chestii pe care vrei să le faci o dată-n viață?

Toată lista mea de chestii pe care vreau să le fac o dată-n viață constă din a trăi zile bune, într-un loc care-mi place, cu oamenii pe care-i iubesc – fără să fiu nevoită să-mi fac griji legate de bani. Poate că numărul 3 ar combina toate elementele astea: să-i iau lui tata un bilet de avion pentru România, să-mi facă o vizită.

Care-i cuvântul tău preferat?

Nu pot să numesc unul singur, pentru că am două: crepuscular (en.: „crepuscular”) și callipygous (en., adj.: „cu fese frumoase”).

Pe cine ai invita la o cină ideală?

Pe Lloyd Schwartz și pe Elizabeth Bishop.

Cine-ar regiza filmul făcut după biografia ta și de ce?

Sunt varză la capitolul regizori, așa că am rugat-o pe prietena mea bună, scriitoarea Margot Miller, să răspundă în locul meu: „Poate că Stanley Kubrick sau James Cameron, pentru că ar fi un film lung.”

***

Întrebări: Luiza Vasiliu și Ioana Pelehatăi

Facilitare: Ioana Burtea

Traducerea din limba engleză: Ioana Pelehatăi

Ilustrații: Ioana Șopov

X Revista Scena9