10 scriitori și traducători vorbesc despre Festivalul Internațional de Literatură Iași 2018, ediția a șasea.

De-abia m-am întors de la Iași și sunt în continuare confuz. După câteva zile la FILIT, contactul cu realitatea e destul de brutal. Senzația post-festival e aproape una de panică, cum pățeam în adolescență, când plecam din tabără și simțeam că se destrăma un (mic) univers. Un prieten îmi zicea ieri într-un mesaj: „ce păcat că viața nu e un FILIT continuu”, iar altul îmi trimitea un selfie ros de suferință lângă cortul demontat de la Casa FILIT. 

În clipa în care am ajuns la Iași, săptămâna trecută, am uitat instant de toată tensiunea aia pre-referendum. Erau niște zile frumoase de toamnă, orașul era plin de scriitori, traducători și jurnaliști (români și străini) și peste tot se întâmpla ceva: lecturi, vernisaje, conferințe și dialoguri cu elevii și studenții. E incredibil să vezi săli pline cu elevi care știu să asculte și să pună întrebări deștepte și incomode, și care îți  dau speranța că literatura e vie și că nu poate fi confiscată (și nici osificată) doar de câțiva aleși. De fapt, asta a fost una dintre chestiile foarte tari ale FILIT-ului, încă de la prima ediție, în anul 2013: o deschidere constantă către public, însoțită de un ton relaxat, cu umor și fără snobism. Ton pe care îl imprimă chiar organizatorii  acestui festival, scriitorii ieșeni Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu împreună cu toată echipa lor. FILIT e cel mai mare festival de literatură din România și, după cum spunea cotidianul spaniol El Pais în 2013, era, „deja, la prima sa ediție, cel mai important festival literar din Europa de Est”. 

În fiecare seară, pe scena Teatrului Național din Iași, aveau loc Serile FILIT, unde invitați au fost, printre alții, autoarea franceză Sylvie Germain, Gabriela Adameșteanu, scriitorul islandez Jón Kalman Stefánsson și scriitorii americani Veronica Roth și Jonathan Franzen (vedeta ediției de anul ăsta). Din această serie, preferații mei rămân Stefánsson și Franzen, doi vorbitori profunzi și amuzanți, sensibili și autoironici și cu un magnetism extraordinar. 

Și, evident, seara continua cu degustări de vin, discuții lungi & noaptea albă a poeziei. Plus raiduri nocturne prin Iași și prin camerele de hotel, unde se făceau chefuri din alea ca în studenție. O chestie care mi-a plăcut foarte tare e că oamenii lăsau garda jos și nu mai defilau cu acea mască rigidă care se poartă la evenimente culturale. Aici aveai voie să fii patetic, să-i îmbrățișezi pe alții și să le faci declarații siropoase. Și dacă tot am pălăvrăgit atât de mult despre festival, m-am gândit să-i rog pe câțiva dintre invitați - prozatori, poeți și traducători -să-mi spună ce le-a plăcut la FILIT 2018. 

Ana Maria Sandu 

FILIT-ul e TIFF-ul literaturii. Am glumit, la un moment dat, într-o discuție cu niște prieteni, și am zis că o să îmbătrînim numărând edițiile Festivalului de film de la Cluj. Am senzația că așa se va întîmpla și cu Festivalul de la Iași. Am fost prima dată la ediția cu numărul doi, din 2014.
Geografia evenimentului s-a mai modificat, cortul alb tronează acum în Piața Unirii, orice scriitor, oricît de mizantrop ar fi, pleacă cu un zîmbet misterios pe față și visează un timp, cu ochii deschiși, că există undeva cea mai bună dintre lumile posibile pentru el și pentru cărțile lui. Mai ales după ce s-a întâlnit cu publicul tânăr, care a fost expus în acești ani de FILIT unei supradoze de literatură contemporană, ceea ce mi se pare unul dintre cele mai spectaculoase efecte ale Festivalului.
Pentru Jonathan Franzen aș fi mers și cu bicicleta până la Iași, dacă ar fi trebuit. El habar n-are cîtă admirație e în această declarație.
Breasla asta a scriitorilor nu e cea mai unită, dar la Iași se creează un spirit de familie, care e extrem de plăcut. Râdem mult, ne ironizăm unii pe alții, stăm până dimineața afară, la fumat și la băut, și uneori dansăm La Bază, care e un bar simpatic din oraș. Intri într-un ritm aproape ficțional, care o să-mi lipsească un timp.

(Ana Maria Sandu este scriitoare și jurnalistă. Cea mai nouă carte a ei este „Pereți subțiri”, apărută la Editura Polirom.)

Alex Tocilescu

Când vii la FILIT ca scriitor, festivalul ăsta e minunat în incredibil de multe feluri. În primul rând, ți se pare că e, totuși, o șmecherie să scrii cărți - pentru că la FILIT ești tratat ca o mică vedetă. În al doilea rând, descoperi zeci de oameni faini, de la voluntarii cu care stai de vorbă despre orice până hăt noaptea târziu, la scriitorii cu care te întâlnești la o țigară și pe care o oră mai târziu îi cumperi pe furiș pentru că ți-a plăcut enorm de ei, până la organizatorii festivalului pe care ai vrea să-i iei cu tine la București ca să facă și acolo ceva atât de mișto. Dar după aia realizezi că ceva așa mișto nu se poate face în altă parte, așa că-i lași aici ca să facă ceva la fel de mișto și anul viitor.

(Alex Tocilescu este scriitor și publicitar. Este autorul unei biografii romanțate a lui Topîrceanu, apărută în colecția Scriitori de poveste, lansată la FILIT și despre care o să puteți citi mai multe pe S9 în curând.)

Tatiana Țîbuleac

Se ia un oraș nici prea mare, nici prea mic, exact cât să-l poți convinge să fie de partea ta, nici bogat, nici sărac, dintr-o țară tot așa, și se dă drumul la literatură. Restul se va întâmpla de la sine - și oamenii care știu să-ți explice drumul în trei limbi străine, și copiii care citesc fără să fie trași de mânecă, chiar și scriitorii care nu se judecă. Cineva, sunt sigură, a scris aceste rânduri ca un început de poem, ieșenii însă le-au furat și le-au transformat în FILIT.

(Tatiana Țîbuleac este scriitoare și jurnalistă. Recent, a publicat la Editura Cartier romanul „Grădina de sticlă”. A câștigat premiul liceenilor în cadrul FILIT 2018.)

Bogdan Răileanu

Despre FILIT nu pot încă gândi cu mintea celui care eram când am plecat din București pe 2 octombrie 2018. Eram un om normal, din București, care scrisese două cărți, nesigur încă pe mine. Ajuns la Iași totul a luat alte proporții. O dulce și otrăvitoare importanță s-a instalat în sistem. Voluntarii, elevii din licee, profesorii, discuțiile de la Casa FILIT, serile FILIT urmate de alte discuții în noapte, căldura și umorul ieșenilor, scriitorii uriași care mâncau aceleași sărmăluțe ca și tine în restaurantul de la Hotelul Unirea, și nu în cele din urmă finalul melancolic peste care s-a suprapus suspansul unui referendum încheiat cu bine, toate mi-au forjat în inimă o încredere pe care o credeam imposibil de recuperat.

(Bogdan Răileanu este scriitor. Este autorul unei biografii romanțate a lui Negruzzi, apărută în colecția Scriitori de poveste, lansată la FILIT și despre care o să puteți citi mai multe în curând pe S9.)

Augustin Cupșa

La FILIT am apucat să dorm 4-5 ore pe noapte. În timpul ăsta, Iașul livrează și consumă literatură în binge. Autori de pe trei continente și vreo 20 de limbi, discuțiile, conferințele, plus puștii de la Alecart, unde m-am simțit ca la o conferință de presă după derbi. Și geanta plină de cărți, de care am tras în drum spre casă. Și toate discuțiile de la țigară. Când am ajuns în Paris, chestiile astea încă se învârteau pe disc. Cum zicea traducătoarea Elena Borrás aseară: FILIT-ul în 500 de caractere? A, da. La FILIT e cel mai mișto, punct.

(Augustin Cupșa este scriitor. Cea mai nouă carte a lui este „Așa să crească iarba pe noi”, apărută la Editura Humanitas.)

Andrei Dósa - câteva gânduri despre FILIT

N-aş putea spune că mi s-a întâmplat de multe ori să fiu copleşit de entuziasmul unor tineri pasionaţi de poezie, dar atunci când s-a întâmplat nu prea am ştiut cum să reacţionez. Am trăit şi eu în trecut emoţia primei întâlniri cu câţiva poeţi pe care îi apreciam foarte mult, cu toate astea nu ştiu cum trebuie procedat când eşti obiectul unui astfel de entuziasm. Nu cred că e suficient să bagi priviri binevoitoare, să-i baţi pe umeri sau să le dai cărţi cu dedicaţii. 


Când stă pe gânduri sau cântăreşte răspunsul, Franzen îşi foloseşte tot corpul. Cred că ar putea să ţină un curs de intelligent-on-scene-moving la facultăţile americane şi la masteratele de creative writing.


Scriitorul Roland Orcsik mi-a făcut cadou o sticlă de pălincă făcută de unchiul lui pentru că i-am tradus din maghiară romanul Comandoul Fantomă. Poeţii români au apreciat asta.
În dimineaţa ultimei zile am încercat să readuc la normal camera de hotel în care am stat în perioada festivalului. După patru nopţi albe, în care în camera 504 s-au perindat cel puţin douăzeci de oameni şi au dormit chiar şi şase, mi-am dat seama că e imposibil să fac asta. Dar în timp ce strângeam sticlele goale şi scrumierele improvizate, am zâmbit cu îngăduinţă gândindu-mă la toată căldura umană degajată între cei patru pereţi în decursul acestor nopţi.

 (Andrei Dósa este poet și prozator. A publicat recent la Editura Polirom romanul „Ierbar”.)

Expoziție de Ion Barbu la FILIT 2018

Alexandru Vakulovski

FILIT 2018 a fost exact așa cum m-am așteptat: o grămadă de oameni de cultură adunați într-un loc și un oraș care așteaptă să-ți facă pe plac. E o nebunie frumoasă care, spre deosebire de alte lucruri de pe la noi, ar fi bine să nu se schimbe. Spre exemplu, la întâlnirea Logos cu Svetlana Dorosheva și Moni Stănilă, copiii au fost extraordinari, iar coada la autografe l-ar fi impresionat pe orice muzician. FILIT e rock! Pe de altă parte, aici, ca la orice festival de literatură, mă bucur să mă întâlnesc cu mulți scriitori și, împreună, să descoperim orașul, cafenelele, barurile (că pe la biserici și mănăstiri ne-au dus anul trecut Lia și Costică Acosmei). Anul acesta fiecare scriitor încerca să te ducă în altă parte, dar reușeam să ne înțelegem până la urmă. I-am strigat și cântat în cor lui Robert Șerban LAMULȚIANI câteva zile, am fost la un chef studențesc ca la sfârșitul anilor ‘90, găzduit de Andrei Dosa, iar traducătorul Steinar Lone ne spunea bancuri românești. Și multe-multe-multe altele, care încap în cuvântul FILIT. 

(Alexandru Vakulovski este poet, prozator și traducător.)

Elena Borrás Garcia

Sunt puține locuri în care literatura reușește să treacă dincolo de cartea pentru acel public consumator care nu este și producător de literatură, în oricare dintre formele ei. Iată că la Iași, încă de la prima ediție, acest lucru se intamplă. Cu peste 100 de evenimente, oferta de la FILIT este una consistentă și diversă - de la literatură pentru copii la poezie și ateliere de traducere - și m-a bucurat enorm că publicul a fost la fel de consistent și divers. Lăsând la o parte că acest festival e de o calitate absolut indiscutabilă, pentru mine mai are o dimensiune personală foarte puternică: (re)întâlnirea cu niște oameni pe care îi iubesc cu adevărat (în scrisul lor și dincolo de el), care reușesc să mă emoționeze enorm, într-o limbă care mă fascinează și de care mi-e dor în fiecare zi. La toate acestea, trebuie să mai adăugăm faptul că la FILIT noi, traducătorii, avem oportunitatea deosebită de a ne întâlni cu alți colegi și viitori colegi, dar și cu editori și scriitori într-un context în care chiar simțim că munca pe care o facem este cu adevărat apreciată. De contat, știm că contează.

(Elena B. Garcia traduce cărți și filme românești în spaniolă. Locuiește în Salamanca.)

Andra Rotaru

FILIT a avut capacitatea de a fi pentru mine un cadou care, după ce l-am deschis, din el au apărut alte cadouri. A fost un Woodstock al poeziei, o tabără literară, o rezidență, un campus, o rezervație cu scriitori „protejați”. Evenimentele care reunesc scriitori, moderatori, jurnaliști etc. creează ramificații firești. Odată cu FILIT avem acces la secretele din spatele unor cărți valoroase (de multe ori dialogurile cu scriitorii ne dezvăluie și alte perspective), la întâlniri cu scriitori pe care până acum îi citeam doar în traducere sau îi vedeam ecranizați.
Nu reușesc prea des să mă emoționez de față cu alții, dar în timpul dialogului pe care l-am avut cu Cezar Paul-Bădeascu, alături de Nichita Danilov, subiectele au fost atât de naturale, încât pot să zic că doar Elena Vlădăreanu a reușit să mă fac să să plâng în direct, la radio.

(Andra Rotaru este scriitoare. Ultima ei carte este „Tribar”, apărută la Editura Nemira.

Valeriu A. Cuc - poet și reparator de servere

Când am ajuns duminică acasă, la Cluj, adus de un prieten, șofer elegant și prudent, dar ferm, asemeni criticii literare pe care o scrie, m-a luat așa o tristețe.  Și nu e că sunt sentimental (ba sunt), dar de când am pornit, până când am scos cele două sticle de vin aduse de la festival, totul s-a petrecut constant la nivel turbo: hai la cort la Casa FILIT, hai în bază să bem o bere, hai la lectura lui Văsieș, hai în camera de hotel ca să știi tu ce, hai să mâncăm ceva să nu murim, e lectura Domnicăi, hai să ne facem o poză cu ea, mai bea o bere, expoziție la Meru, hai la Franzen, uite-l pe Marius Chivu îmbrăcat într-o cămașă roz citind la micul dejun ceva articol unor doamne care bagă ouă fierte la masa lui, hai să degustăm bere 7 Coline (excelentă), înapoi la cort că avem de rezistat la o noapte albă a poeziei, hai la Silent Party, du-te, fă-mi poză când mă sărut cu Drăgoi în noaptea referendumului, hai, nu mergem și noi să?, fă asta, vino, hai înapoi, of, de ce ai plecat așa repede? Și apoi stop: bucătărie, apartament gol, două sticle de vin și un an până la următorul FILIT. Așa a fost și vorba lui Vlad Drăgoi: 

„mă simt pierdut / atât de pierdut / în distanță / și mă simt singur / atât de singur / în inima mea.”

Jonathan Franzen la FILIT 2018
Lucian Dan Teodorovici
Florin Lăzărescu
Robert Șerban în dialog cu Jón Kalman Stefánsson

Sursă foto: https://www.facebook.com/filit.iasi/