De un an și jumătate, o bună parte din muzicienii Filarmonicii din Sibiu protestează împotriva conducerii, pe care o acuză de abuzuri și încălcarea unor drepturi. Din iulie 2024, când publicam articolul „O atmosferă foarte toxică”: Zeci de artiști îl acuză pe directorul Filarmonicii din Sibiu că nu le respectă drepturile și conduce „dictatorial”, situația artiștilor nu s-a îmbunătățit. Încă nu au semnat un contract colectiv de muncă, în lipsa căruia continuă să fie suprasolicitați, conflictul dintre sindicatul artiștilor și directorul instituției se menține, iar de luni, 19 mai, șapte muzicieni sunt în greva foamei.
Update: Astăzi, 23 mai, conducerea Filarmonicii din Sibiu a decis să facă o reorganizare amplă a structurii interne. Potrivit documentelor oficiale, au fost desființate 18 posturi, dintre care 9 ocupate și 9 vacante. Această decizie îi afectează pe instrumentiștii din compartimentele de violoncel, flaut, trompetă, pian, fagot, trombon, tubă și harpă. „Practic, posturile noastre”, explică Monica Florescu, referindu-se la posturile artiștilor sindicaliști, care protestează de anul trecut. În paralel, au fost create noi funcții administrative și de conducere.
Primul muzician care a intrat în greva foamei a fost Makcim Fernandez Samodaiev, violoncelist de origine ruso-cubaneză, care lucrează de zece ani la Filarmonica din Sibiu. Pe 14 mai, Fernandez Samodaiev s-a întâlnit cu directorul filarmonicii pentru a semna contractului colectiv de muncă. Însă pentru că managerul a refuzat să semneze procesul verbal care consemna întâlnirea, după cum susțin muzicienii prezenți la întâlnire, violoncelistul a anunțat că va face greva foamei. „Am simțit că nu mai există o altă cale. Am încercat tot. Suntem într-o horă malefică în care suntem batjocoriți”, explică Makcim, care, la 48 de ani, este solist al Filarmonicii. Artistul îl acuză pe directorul instituției, dirijorul Cristian Lupeș, că tergiversează cu bună știință negocierile contractului colectiv de muncă. „El știe ca după fiecare ședință ne oprim fără să rezolvăm ceva, ne reîntâlnim luna viitoare și reluăm totul de la capăt. E o tortură psihică.”
Violoncelistului nu a fost singurul care a decis să protesteze prin greva foamei. După 70 de ore i s-a alăturat Antonio Mihail, solist instrumentist la corn, iar exemplul lor a fost urmat ulterior și de muzicienii Radu Munteanu, Ștefana Cornelia Zaharia, Andrei Marcovici, Costin Urlațeanu și Daniel Luca. „Nu am petrecut nicio noapte singur. Am avut colegi cu mine constant, au făcut cu schimbul’’, spune violoncelistul după cinci nopți petrecute în fața Filarmonicii de Stat Sibiu. Luni, 19 mai, la cinci zile de la începutul grevei, Fernandez Samodaiev a amețit în timpul repetiției de dimineață și a fost luat de salvare.
În aceeași zi s-au împlinit doi ani de când au început negocierile contractului colectiv de muncă pentru angajații Filarmonicii din Sibiu, contract care, în mod normal, ar fi trebuit să expire în acest moment. În tot acest timp, artiștii nu au fost protejați în fața conducerii reprezentate de dirijorul Cristian Lupeș, pe care îl acuză de numeroase abuzuri și nereguli: concedieri injuste, suprasolicitare, violență verbală, tensiune etc., despre care am scris pe larg aici.
Întrebați de ce semnarea contractului colectiv de muncă trenează deja de atâta timp, reprezentanții Filarmonicii ne-au oferit un răspuns ambiguu: „Contractul Colectiv de Muncă nu poate fi semnat dacă are articole care încalcă sau exced cadrul legal. Acestea sunt susținute de sindicat. Vă invităm să vă adresați lor.”
Negocierea continuă a contractului colectiv de muncă, o ,,piesă de teatru’’
„Multe nu s-au schimbat” la Filarmonica din Sibiu în ultimul an, spune percuționistul Andrei Marcovici. „Problema principală este în continuare comunicarea cu managerul. Ne ceartă, este tot timpul nervos, totul este la imperativ cu el’’, adaugă muzicianul. Ce s-a schimbat de-atunci și până astăzi? În rândul artiștilor care asigură programul de concerte al Filarmonicii a apărut deznădejdea.
Marcovici s-a alăturat grevei pentru a trage un semnal de alarmă. Crede că este singura variantă ca cineva să observe și să schimbe ceva, o „ultimă șansă’’. „M-am alăturat grevei din cauza absurdului situației’’, spune și cornistul Antonio Mihail. Mihail este solist instrumentist la corn și lucrează la Filarmonica de Stat din Sibiu din 2006, iar în ultimii ani a protestat în multe feluri față de conducerea instituției. „Cercetările disciplinare încă se întâmplă, noi procese se deschid mereu. Mă simt revoltat. E în continuare o atitudine de hărțuire.’’ La câteva zile după ce s-a alăturat grevei, Mihail a fost anunțat pe mail că a fost scos din distribuția concertului pe care urma să-l susțină peste câteva zile.
Printre problemele reclamate din nou de artiștii din sindicatul Filarmonicii se regăsesc numărul ridicat de concerte, instabilitatea programului de lucru și suprasolicitarea. La ultima ședință de negociere, ambele părți au agreat în sfârșit un număr de 43 de concerte în fiecare stagiune. Ulterior însă, managerul Cristian Lupeș a propus încă trei concerte educative pe săptămână, urcând numărul total al concertelor per stagiune, care durează zece luni, la 134. „Este enorm”, explică Makcim Fernandez Samodaiev. „Apar concertele ca ciupercile după ploaie”, adaugă Monica Florescu, pianistă, lideră de sindicat și soția lui Makcim. Prea multe concerte înseamnă că artiștii nu au timp să pregătească repertoriul, să-l repete și să-l asimileze înainte să urce pe scenă.
„Am rămas șocat și zic cât efort și cât tonus fizic trebuie să ai doar pentru a trage arcușul și a apăsa corzile”, îmi explică Fernandez Samodaiev, în timp ce detaliază cum se simte în greva foamei. „Pentru colegii de la suflat, efortul este extraordinar’’. Antonio Mihail, solist la corn, spune că participarea la repetiții în timp ce faci greva foamei este un adevărat sport extrem. „Nu știu cât mai pot, foamea cu cornul nu prea se împacă. Trebuie să am grijă totuși un pic, ca să îmi întrețin meseria. Scopul este să sensibilizăm oameni, care până la urmă să facă ceva”, explică instrumentistul.
Un concediu medical și încă o anulare
De cealaltă parte, Filarmonica de Stat Sibiu susține într-un comunicat că Makcim Fernandez Samodaiev l-ar fi împins pe directorul instituției, iar cel din urmă s-ar fi ales cu o vertebră fisurată – acesta ar fi, potrivit instituției, „contextul real în care greva a fost declanșată’’. Artiștii sindicaliști neagă aceste afirmații și susțin că este încă o formă de întârziere și neasumare.
Reprezentanții Filarmonicii au refuzat să ofere detalii pe marginea acestui incident, motivând faptul că au fost depuse plângeri penale împotriva împotriva câtorva membri de sindicat. „Vă putem spune că au fost acte de violență și privare de liberate împotriva conducerii Filarmoncii”, susțin aceștia într-un email către Scena9.
După ședința în urma căreia artiștii au decis să intre în greva foamei, Monica Florescu, lidera de sindicat, a solicitat convocarea de urgență a Comisiei de Dialog Social pentru a media și rezolva conflictul de muncă. Întâlnirea trebuia să aibă loc pe 20 mai la ora 10:00, însă a fost anulată, fără a fi reprogramată, cu puțin înainte de ora 9, pentru că managerul Cristian Lupeș se află în concediu medical timp de 28 de zile.
„Spune că a fost lovit, dar nu s-a întâmplat așa ceva’’, povestește Andrei Marcovici, șef al partidei de percuționiști din orchestră. „Nici măcar nu au venit cu o altă dată pentru întâlnire. În momentul de față, el are niște oameni în greva foamei și nu interesează pe nimeni dacă se întâmplă ceva cu unul dintre ei.”
În contrapunct, Filarmonica plasează întreaga responsabilitate pe seama artiștilor din sindicat și acuză mize personale, fără să ofere soluții pentru actuala criză. Problemele din instituției ar fi, potrivit unui email către Scena9, „generate de un grup de angajați grupați sub umbrela unui sindicat care perturbă activitățile noastre. Filarmonica de Stat Sibiu, în realitate, e un model de dezvoltare instituțională și aceste manifestări agresive sunt organizate intenționat pentru a ascunde acest succes, încercându-se de fapt schimbarea conducerii - acesta este scopul constant al liderei de sindicat care a rămas supărată că soțul său nu a reușit să câștige concursul de management al Filarmonicii.”
„Dacă nu mai pot să cânt, pentru ce mă lupt?’’
Artiștii sindicaliști din Filarmonica de Stat Sibiu, care reprezintă mai bine de jumătate din orchestră, împărtășesc oboseala, demoralizarea și un sentiment de luptă neîncetată cu un sistem care refuză să le ia cerințele în serios. „Ultima șansă era această grevă a foamei. Ce să facem? Să ne aruncăm de la etaj pe scenă? Noi suntem muzicieni, nu știm cum să ducem astfel de lupte”, spune percuționistul Andrei Marcovici.
Monica Florescu mărturisește că se oprește aici – nu mai știe cum să gestioneze situația, care a devenit prea apăsătoare și epuizantă pentru ea și colegii care cer să le fie respectate drepturile de muncă. „Cuvântul care descrie cel mai bine acest lucru este ignoranță”, e de părere artista. „Vezi că mor oameni lângă tine și nu te sinchisești să înțelegi ce problemă au. Între timp, tu tai și spânzuri în continuare. Se așteaptă, probabil, ca noi toți să renunțăm. (...) Am ajuns epuizați, storși și uzați. Exact cum s-a și dorit – să ne secătuiască prin procese, prin cheltuieli de judecată și prin uzură fizică, emoțională și psihică.” „Nu-ți convine, pleci. Cam asta ți se spune tot timpul”, adaugă Andrei Marcovici.
Antonio Mihail povestește cum, deși iubește să fie muzician și să cânte la corn, a ajuns să meargă dezgustat la muncă. Și Makcim spune că abuzurile din instituție l-au îndepărtat de muzică. „Această situație mă împinge spre o adâncă tăcere, ca artist. Deodată zici că nu mai vrei să cânți și este o tragedie. În ziua de repetiție în care mi-a cedat corpul, primul meu gând a fost Dacă nu mai pot să cânt, atunci pentru ce mai lupt?’’.
Posturi desființate din senin
După publicarea acestui articol, angajații sindicaliști au aflat că în cadrul unei ședințe a Consiliului Județean Sibiu s-a decis desființarea mai multor posturi din cadrul Filarmonicii. Mai bine de jumătate dintre ele îi vizează pe artiștii protestatari, membri de sindicat.
În vreme ce posturi ale instrumentiștilor sunt desființate, vor fi create mai multe funcții administrative și de conducere. Încă de anul trecut artiștii condamnă conducerea că vrea să transforme orchestra din una de repertoriu într-o orchestră de proiecte. Muzicienii dintr-o instituție de repertoriu sunt angajați cu contracte permanente, concertează în mod constant, cu un repertoriu stabil. Există o siguranță contractuală pentru ei și o continuitate artistică. Orchestra de proiecte folosește colaboratori pentru proiecte punctuale. Instrumentiștii cu care am vorbit spun că acesta este un model mai ieftin, ce poate duce la scăderea calității artistice. Reorganizarea propusă indică o tranziție către modelul de proiecte și poate duce la compromiterea actului artistic, spun ei, și, bineînțeles, la pierderea siguranței la locul de muncă pentru muzicieni.
„Am vrut să stopăm acest proiect de desființare. Nu am crezut că o să mai meargă înainte după greva foamei, dar uite totuși că sistemul ne va secera unul câte unul sau câte nouă deodată, cu cruzime”, spune pianista Monica Lupescu, lidera de sindicat. „Dacă se desființează, se va întâmpla și în alte părți. Se desființează instituțiile de cultură. Se pierde patrimoniul. Este un lucru mult mai grav la nivel național și trendul în care mergem acum este de-a dreptul periculos.”
