Teatru / Politică

Sfânta Maria a Europei

de Oana Stoica

Publicat pe 29 noiembrie 2019

În Săptămâna de teatru politic la Centrul de Teatru Educațional Replika, organizată de Macaz Teatru Coop (20 - 26 noiembrie), au fost invitate două spectacole create de Nicoleta Esinencu şi echipa ei de la Teatru - Spălătorie din Chişinău. Fiecare dintre ele sunt jumătăţi dintr-un diptic, unul care investighează patriarhatul propovăduit de Biblie şi afirmă o revoluţie feminină (Evanghelia după Maria / Apocalipsa după Lilith), altul care demască exploatarea ţărilor europene „de categoria a doua” de către UE şi asumă o atitudine eurosceptică (Recviem pentru Europa /Rest of Europe ). Prezentate la Bucureşti, Evanghelia după Maria şi Recviem pentru Europa au în comun sabotarea discursurilor „oficiale” prin deconstruirea lor. Spectacolele funcţionează într-o structură narativă identică, discurs - contradiscurs, în care discursul este retorica mainstream, generalistă, impersonală, care impune comportamente şi stabileşte reguli, iar contradiscursul este contestatar, personal, redat prin exemple concrete. 

În Evanghelia după Maria, retorica biblică, patetică, impunătoare, categorică, ce proslăveşte dominaţia masculină, este răsturnată din perspectivă feminină. Un Dumnezeu - femeie îşi aproprie patimile cristice, dar îşi impune și autoritatea, „permițând” bărbaților să experimenteze o poziție subordonată. Contradiscursul prezintă statutul femeii din Africa până în Asia, dar în special în Republica Moldova, ţară marcată de un patriarhat rudimentar, agresiv, depersonalizant. Căsătorii timpurii, muncă în gospodărie, dependenţa de soţ, violența la locul de muncă, pe stradă şi acasă, abuzul sexual, toate acestea formează universul femeilor într-o lume a bărbaților. Doriana Talmazan, o actriţă de-a dreptul magnetică, întrupează un clișeu al feminității: o femeie cu părul despletit, simbol erotic din perspectiva masculină și marcă a revoltei din perspectivă feminină. Spectaculos sonor și vizual, Evanghelia după Maria presupune existența pe scenă a performerilor și a întregului mecanism tehnic plasat, de regulă, în afara scenei. Kira Semionov, actor care are mereu în spectacolele Nicoletei Esinencu un rol esenţial în crearea universului sonor, funcţionează și aici, ca și în Recviem pentru Europa, ca sound designer. Corpurile actorilor, pe care sunt încorsetate stetoscoape, răsună când acestea sunt activate şi astfel se poate auzi cum trupul „vorbeşte”, ba uneori chiar cântă. Luminile sunt activate de voce. Aşa că din două premise materializate, „La început a fost cuvântul” şi „Să fie lumină”, este creat un discurs biblic, feminist, activist, care demontează retorica patriarhală. Cuvântul devine vizibil, iar corpul, audibil. 

„tatăl nostru  
care ai băut cu prietenii când mama a născut băiat 
tatăl nostru  
te-ai îmbătat singur când mama a născut fată 
tatăl nostru  
care crezi că suntem sânge din sângele tău 
tatăl nostru  
care ești îngrețoșat de sângele nostru 
tatăl nostru  
care crezi că suntem plângăcioase  
tatăl nostru  
care nu plângi niciodată  
tatăl nostru  
care ești bărbat adevărat 
(..) tatăl nostru  
care te crezi dumnezeu doar pentru că ești bărbat
alb 
tatăl nostru  
care ești în ceruri 
coboară cu picioarele pe pământ.” 
 

Foto: Alex Wunch

Recviem pentru Europa începe cu răfuiala unui investitor străin în Moldova cu angajaţii revoltaţi din cauză că nu şi-au primit salariile. Tradus de o angajată, discursul dur şi injurios în engleză este atenuat în română. Diferenţa de mesaj se va accentua substanţial mai departe. În structura discurs - contradiscurs, primul are două componente: retorica UE, care susţine drepturile omului, egalitatea, incluziunea ca principii ale europenismului, și cea a autorităților moldovene, care favorizează investitorii în detrimentul propriilor cetăţeni, cu speranţa integrării în Uniune. Contradiscursul demontează ipocrizia ambelor retorici prin cazurile de exploatare a muncitorilor moldoveni. Căci Moldova asigură mâna de lucru ieftină, care poate fi valorificată în total dezacord cu principiile atât de frumos împachetate de Uniune şi aprobate de politicienii de la Chişinău. Pentru Europa, Moldova este noua China, care-i asigură „sclavii” economici: muncă grea, ore suplimentare, condiţii proaste, salariu mic. Situaţia se regăseşte şi în România, dar şi în Vest, unde muncitorii est-europeni sunt prost plătiţi, supra încărcaţi cu muncă, ba chiar abuzaţi fizic (mai ales femeile). În cheie eurosceptică, spectacolul identifică o complicitate a puterii, europene şi locale, pentru profitul companiilor.

„Mulțumesc șefu’ 
că știi să inventezi noi penalități în fiecare lună 
Mulțumesc șefu’ 
că ai grijă ca salariul meu să nu depășească salariul minim 
Mulțumesc șefu’ 
că îmi permiți să muncesc ore suplimentare 
Mulțumesc șefu’ 
că mă încurajezi să muncesc în zile libere 
Mulțumesc șefu’ 
că îmi oferi o zi liberă și apoi o reduci din salariu 
Mulțumesc șefu’ 
că ai mărit ziua de muncă cu o oră 
Mulțumesc șefu’ 
că îmi permiți să muncesc după ce pleci acasă 
Mulțumesc șefu’ 
că îmi permiți să muncesc în 3 schimburi, 24 de ore 
Mulțumesc șefu’ 
că nu-mi dai pauze de masă, ca să nu mă îngraș 
Mulțumesc șefu’ 
că nu-mi dai timp pentru copii, că oricum mă obosesc 
Mulțumesc șefu’ 
că nu-mi dai timp pentru soț, că oricum mă bate 
Mulțumesc șefu’ 
că nu-mi dai liber de sărbători, că oricum nu merg în vacanță 
Mulțumesc șefu’ 
că nici foame nu-mi este că oricum frigiderul e gol 
Mulțumesc șefu’ 
că nu vreau nimic când ajung acasă, doar să dorm.”


Și în Recviem pentru Europa, sunetul este spectaculos. Doriana Talmazan, Artiom Zavadovsky şi Kira Semionov creează universul sonor cu ajutorul unor mașini de cusut care, la final, cântă imnul Europei. Pentru redarea sunetului, importantă este acțiunea corpului asupra mașinii căci cea care creează muzica este munca. Orchestra de cusători munceşte pentru Oda bucuriei. Și ca împlinirea să fie totală, mașinile produc nu doar muzică, ci și steaguri UE. Imaginea asta - muncitorii construiesc Europa cu cântec - pare cunoscută: şi comunismul se clădea tot aşa. E frisonant cum ajung ideologiile să semene. 

Textele de un lirism abraziv ale Nicoletei Esinencu, jocul matematic al actorilor, fără patos şi psihologie, constructul sonor - vizual, în care corpul produce sunet şi lumini (generat şi de o raţiune practică: compania nu mai dispune de un spaţiu în Chişinău astfel că îşi reprezintă spectacolele în locuri fără dotările tehnice necesare în teatru) fac din spectacolele Teatrului - Spălătorie diamante șlefuite, strălucitoare, dar cu muchii tăioase. Te poţi tăia în luciditatea lor. 


Evanghelia după Maria 

un spectacol de Doriana Talmazan, Kira Semionov, Nicoleta Esinencu, Nora Dorogan
text de Nicoleta Esinencu 
O co-producțieTheater Rampe&Teatru-spalatorie
Spectacol produs cu susținerea Szenenwechsel, un program al Fundației Robert Bosch. 

Recviem pentru Europa 
un spectacol de Nora Dorogan, Nicoleta Esinencu, Kira Semionov, Doriana Talmazan, Artiom Zavadovsky


O producție Teatru-spalatorie


Co-producător: Schauspielhaus Graz


Cu susținerea Zpațiu/Space 

Foto main: Roland Váczi.

Video

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK