Foto / Oraș

FOTO Oală, ibric, lighean: kit de trăit fără apă caldă

de Bogdan Dincă

Publicat pe 11 noiembrie 2020

În ultimul an, apa caldă a început să dispară din ce în ce mai des din blocurile Bucureștiului. Am mers în cinci apartamente din patru cartiere, să documentez în imagini cum se schimbă viețile oamenilor când un lucru esențial, dar aparent banal lipsește. 

Despre lipsa apei calde în București „se știe”, mi-au spus aproape toți oamenii în casele cărora am fotografiat. Dincolo de implicațiile politice și administrative, am vrut să văd cum integrează oamenii această problemă în rutina lor zilnică și mai ales ce obiceiuri și obiecte își regăsesc o utilitate pe care generațiile de dinainte de Revoluție o cunoșteau prea bine. 

Miruna. Locuiește în cartierul Militari, cu prietenul ei
Kit: trei oale cu capacitatea de 6, 5 și 4 litri, termometru, încălzitor electric, geantă cu 3 prosoape, gel de duș, burete, șampon, balsam de păr, deodorant

Noi stăm aici de patru ani și jumătate. Primele două ierni a fost totul super ok, super cald, apă caldă… Aventura a început acum doi ani, când au fost câteva probleme, nu foarte des. Apoi anul trecut caloriferele au fost călâi, la fel și apa, iar de anul ăsta, cel puțin o dată la două-trei săptămâni, câteva zile nu avem apă caldă. 

A fost și o perioadă de vreo două săptămâni în care n-am avut nici gaze, eram cu aragazul de camping în mijlocul casei și făceam cafeaua dimineață. Erau și niște cabluri care pluteau pe aici prin fața geamului, ziceai că ești într-un oraș părăsit, ca la Cernobîl.

Am făcut sesizări la Primărie, la RADET, actualul Termoenergetica, la ANPC. La ANPC cred că am peste 20 de sesizări, nu am nici un răspuns oficial de la ei. Am sunat chiar azi la punctul termic din Militari, cred că prima dată în trei luni mi-a răspuns cineva și mi-a zis: „aseară s-a încărcat foarte repede instalația și probabil are aer pe conductă, lăsați-o să curgă și o să vină la un moment dat.” I-am zis: „doamnă, am lăsat-o să curgă o jumătate de oră și tot 24 de grade are, cum avea și la început”. Și mi-a răspuns cu tonul ăla plictisit și exasperat: „păi doamnă, dacă vreți să aveți apă caldă, trebuie să o lăsați să curgă.” Și o las să curgă, că poate vine. Apometrele merg, înregistrează fluxul de apă, indiferent că are 10 grade sau 50 de grade. Tu, ca cetățean, plătești, dar plătești niște servicii care nu sunt furnizate.

Toată lumea înțelege situația țevilor, că sunt vai de capul lor, că nimeni nu a făcut nimic, că doar le-au cârpit, au luat banii de la țevi să îi dea în alte părți, se știe povestea. Marea majoritate a prietenilor care sunt în aceeași situație se plâng mai ales despre faptul că nu se comunică, nu se respectă termenele. Toți înțelegem situația, că nu s-a investit, dar măcar spune. 

Mă consider norocoasă. Eu lucrez în cinematografie, la o casă de producție care are un birou pe 1 Mai într-un apartament care are centrală proprie. Din fericire, pot să mă duc la orice oră și să fac un duș. Fratele meu stă în Crângași. Și la ei se întâmplă să nu fie apă caldă, dar nu așa des ca la noi. Deci mă duc în vizite ca să mă spăl sau îmi încălzesc apă la oale sau la un încălzitor electric, după aia pun ligheanul cu apă caldă în cadă, cu un ibric torn să mă clătesc și asta este. Și durează vreo oră jumătate doar să te clătești. Și pe lângă asta plătești gaze, curent electric, plus apa, că o mai încerci, poate vine din când în când.

Nu am vrut niciodată să mă mut în altă țară, dar în ultimii doi ani mă gândesc foarte serios. Ziua de filmare la noi are 12 ore, plus 2 ore pe drum, când ajungi acasă după 14 ore de muncă vrei să îți faci un duș, dar trebuie să mai stai încă două ore să îl faci. Deci practic petreci 18 ore pe zi ca să poți să câștigi un ban.

Adriana și Șerban. Locuiesc în cartierul Turda/1 Mai
Kit: patru oale cu capacitatea de 4, 3, 2 și 1,5 litri, ibric, lighean, termometru

Anul ăsta, dintr-o săptămână, șansele sunt mari să nu ai apă caldă două-trei zile, e chestie cunoscută la noi, în sectorul 1. Săptămâna trecută, de exemplu, de miercuri până luni nu am avut apă caldă. Luni a început la 27 de grade, apoi a urcat la 35, cât să nu dârdâi când faci un duș. M-am simțit ca la loto, am început să trimit mesaje, le-am scris alor mei, care stau la două străzi distanță: „verificați, s-ar putea să fie apă caldă.”

Dai drumul la apă și lași să curgă. Merge apa 20-30 de minute: îi dai drumul, stai cu mâna sub ea și zici aaa, hai că poate-poate.

Pe de altă parte, dacă te speli la lighean, îți dai seama de cât de puțină apă ai nevoie, de fapt. Devii eco, bio. Noi am reușit să ne spălăm amândoi cu 10 litri de apă. Rețeta e să o urci la o temperatură cât mai mare, ca să poți să o diluezi cât mai mult. Dai drumul la aragaz, la tot altarul, e noapte, toate focurile ard și începi să invoci, să se încălzească odată. Una dintre descoperirile mele este oala cea mai eficientă, e una cu fund dublu.

Să nu ai apă caldă, să nu ai căldură și să fie o chestie constantă, de care râzi, dar e atroce faptul că noi ne obișnuim cu chestia asta. În loc să stai să pichetezi, să arunci cu sticle în geamul ăstora, sute de milioane de euro aruncate pe toate căcaturile. Eu am nevoie de garduri noi odată pe an? Eu sunt plecat jumătate de an în afară și când ajung undeva, dau drumul la apă, să verific dacă e apă caldă. Și apoi oftez așa, știi, băi, de ce la ei merge? E o chestie așa complicată?

Nora. Locuiește în cartierul Militari cu soțul și doi copii
Kit: încălzitor electric de apă 1,8 litri, lighean

Noi am fost plecați pe vară, am închiriat o casă la țară, pe lângă București. Ne-am întors pe 1 septembrie. Apa era călâie. Reușeai să îți faci un duș, dar nu combinată cu apă rece. După care de acum o săptămână nu a mai fost deloc.

Avem un fierbător electric de apă, pe care l-am primit la nuntă, acum 12 ani. Pentru fete umplem un lighean, iar pentru noi facem cam zece drumuri între bucătărie și baie, turnăm în cadă, combinăm cu apă rece. Nu mai avem apă să ne și clătim, ne clătim cu zoaiele care rămân acolo. 

Au venit toate amintirile din copilărie, iar intrăm în comunism, fără căldură, fără apă caldă, fără nimic.

Corina. Locuiește în cartierul Brâncoveanu, cu soțul și un copil
Kit: ibric, oală, lighean, șervețele umede

Nu e prima oară când rămânem fără apă caldă. Acum sunt doar două zile, dar ultima oară a durat mai mult de o săptămână. Au pus la început un anunț jos că sunt lucrări și durează trei zile. Cu o zi înainte de alea trei zile, au tăiat și au mai adăugat încă două. Apoi iar au tăiat și au mai pus două. Era atât de frustrant, treceam și speram: hai că poate mâine o să fie.

Avem un lighean mic, în care înainte ne mai spălam pe picioare. Nu am ajuns încă în faza în care să ne cumpărăm un lighean mare special pentru asta, sper să nu ajungem acolo. Și ne spălăm ca și cum suntem în vacanță, cu cortul, mai puțin. Dacă Maria se spală pe cap, atunci folosim oala să încălzim apa.

O singură dată am fost la o vecină mai în vârstă de pe palier, care e debranșată și are centrală proprie. Dar nu îmi place să mă duc să fac duș în altă parte.

Nicoleta. Locuiește singură în cartierul Rahova
Kit: 2 oale, cu capacitatea de 5 și 8 litri, lighean

Locuiesc singură în casa asta și atunci pentru mine e relativ ușor, pentru că nu e bătălie pe baie. Se folosesc aceste două recipiente. Cu apa încălzită mergem, nu-i așa, către baie. Turnăm apa în lighean. În imaginația mea, sunt o prințesă, pentru că în desene animate prințesele, când le e frig, iau și ele o cămășuță de noapte, intră în vană și toarnă cineva apă pe ele.

Locuiesc aici de aproape 20 de ani. Până în primăvara acestui an nu am avut nicio problemă. Prima oară a apărut în vară, a durat o săptămână și ceva. Am făcut reclamații peste tot. Am primit răspunsul de la Protecția Consumatorului la două luni după ce am făcut reclamația. Am primit și de la Termoenergetica. Ideea e să nu fii niciodată nervos cu cei de acolo, pentru că doamna X nu e cea care s-a dus și a săpat ea. Ea e angajată într-un sistem care nu funcționează.

Când tot Bucureștiul țipa că nu are apă caldă, eu aveam. Apoi am pățit-o din nou. Iar acum durează de vreo 2 sau 3 săptămâni, în care fie nu curge, fie curge călâie. Nu am găsit blocul pe siteul Termoenergetica, la avarii. 

În primăvară îmi voi pune, categoric, centrală. Dacă îți faci o socoteală, centrala în sine nu e foarte mult, însă te apuci să renovezi, să spargi pereții. Cu totul, ar fi undeva la 12.000 euro, cu tot cu renovare, iar anul ăsta nu am avut bani.  Nici măcar nu mă gândesc să mai trec încă o dată prin asta. Vorbim despre măști în plină pandemie, dar nu ai apă caldă!

11 noiembrie 2020, Publicat in Foto /

text de

  • Bogdan DincăBogdan Dincă

    Fotojurnalist independent, membru fondator al Documentaria, comunitate de fotografie documentară. Îl interesează în special subiectele sociale și în ultimii 15 ani a fotografiat în comunități vulnerabile. 


Tema de gândire

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK