Teatru / Experiment

La ce să te uiți când ți-e dor de un spectacol bun

de Oana Stoica

Publicat pe 20 noiembrie 2020

Evoluția dramatică a pandemiei a dus la închiderea sălilor de spectacole în România și Europa. În încercarea de a păstra legătura cu publicul, unele teatre și companii au revenit la prezentarea producțiilor proprii pe platforme digitale. Formatele de prezentare, procedura, costurile sau durata accesului la vizionarea spectacolelor sunt diferite. Iată câteva spectacole, românești și străine, care pot fi vizionate online în perioada următoare.


• Jucat de Nicoleta Lefter și Șerban Pavlu într-un apartament din cartierul bucureștean Militari, care a fost transformat în muzeu al vieții în comunism (Ferestroika ), spectacolul imersiv 88/89 reconstituie ficțional o petrecere de Revelion din 1988, în care drama personală este pretext pentru recuperarea senzorială a trecutului. Spectacolul este disponibil gratuit online în format VR, ceea ce-i păstrează caracterul imersiv. Informații aici.

• La cea de-a 30 ediție, Festivalul Național de Teatru (22-29 noiembrie) prezintă mai multe noutăți, generate de pandemie: evenimentul se va derula exclusiv online, are trei selecționeri în locul celui unic - membrii juriului de nominalizări ai Premiilor Uniter (Ludmila Patlanjoglu, Maria Zărnescu, Călin Ciobotari), care văzuseră deja premierele din prima jumătate a stagiunii, înainte de intrarea în carantină - și are un format de arhivă. Problema principală a acestei ediții este legată de faptul că majoritatea spectacolelor propuse sunt vechi și au fost deja vizionate în timpul carantinei, în timp ce noile producții, unele create special pentru mediul online, au fost ignorate. Aș recomanda Freak Show, un film de Florin Piersic Jr., creat după spectacolul cu același titlu care inventariază devierile naturii umane (23 noiembrie); Live, regizat de Bobi Pricop la Sibiu, unul dintre puținele spectacole recente selecționate, care vorbește despre imigrare și prejudecăți într-o Europă pe care pandemia nu a unit-o (29 noiembrie): două variante de Unchiul Vania, cea din 2001, a lui Yuri Kordonsky, de la Bulandra (29 noiembrie) și cea din 2007, de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, a lui Andrei Șerban (23 noiembrie). Spectacolele se pot viziona gratuit pe site-ul www.fnt.ro, într-un player personalizat, postat în pagina fiecarei porducții, cu acces 48 ore. 

„Unchiul Vania” (r. Andrei Șerban)

• A început a șaptea ediție a Festivalului Internațional de Teatru Interferențe, organizat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (19 - 29 noiembrie), care se va derula tot online. Dintre cele 30 de producții selecționate, marea majoritate creații ale unor regizori europeni mainstream (Silviu Purcărete, Gabor Tompa, Lev Dodin, Yuri Kordonsky, Ivan Archer, Declan Donnellan, Armin Petras etc.), sunt de urmărit Hommage à Danilo Kiš. Turbo Paradiso, regia András Urbán, Teatrul „Kosztolányi Dezső” (Serbia) (20 noiembrie), Oreste in Mosul - un documentar despre spectacolul creat în Irak, în 2019, de Milo Rau,  care chestionează dacă teatrul poate ajuta la vindecarea rănilor reale ale unui oraș și comunități devastate de război (22 noiembrie), In(vizibil) (23 noiembrie) și In(corect) (25 noiembrie), două dintre spectacolele Letei Popescu, parte dintr-un program regizoral de teatru - colaj care explorează familia și memoria. Programul Interferențelor este dens, cuprinde pe lângă teatru, și spectacole de operă, performance-uri și concerte, toate subtitrare în limbile română, maghiară și engleză, cu difuzare gratuită.

Poetul orb, Needcompany, regia, dramaturgia și scenografia Jan Lauwers - o arhitectură dramaturgică și performativă spectaculoasă. Folosindu-se de biografiile reale ale performerilor, Jan Lauwers face o incursiune în istoria lumii, identificând modele sociale, mentale și de comportament pentru a ajunge la un discurs despre multiculturalitate și diversitate etnică în Europa de astăzi. Spectacolul este fascinant prin poezie și nu mai puțin uimitor prin inteligența cu care este curatoriată performativ o arhivă de biografii personale. Poetul orb se difuzează în regim livestream, cu traducere în limba română și acces gratuit în 1 decembrie.


Radioul urii, regia Milo Rau, un film realizat după un spectacol documentar despre genocidul din Rwanda din 1994, care se concentrează pe rolul RTLM, un post de radio finanțat de guvern, în promovarea violenței împotriva etnicilor Tutsi. Este analizat modul în care media devin un canal de propagare a crimei și cum discursurile moderatorilor, cu biografii personale variate (de la o vedetă sport la un belgian alb) converg într-o retorică naționalistă, antioccidentală și agresivă, mizând pe elemente de umor și pe folosirea fake-news. Filmul conține fragmente din interviuri cu persoanele  reale. Spectacolul se difuzează în regim livestream, cu traducere în limba română și acces gratuit în 20 decembrie.

„Radioul urii” (r.Milo Rau). Foto: Daniel Seiffert

• Germania a închis instituțiile de spectacole până în 3 decembrie (deocamdată), așa că unele teatre au revenit în mediul online. Schaubühne Berlin, unul dintre cele mai cunoscute teatre europene, redifuzează în această lună mai multe spectacole cu acces gratuit. Dintre acestea, Returning to Reims în regia lui Thomas Ostermeier, versiunea în limba engleză, cu Nina Hoss (Homeland) și Bush Mourkazel (Dead Centre) este un spectacol în care memoriile filosofului francez Didier Eribon, care reflectă, prin propria biografie, asupra evoluției preferințelor politice ale clasei muncitoare (tatăl său, muncitor, susținător al stângii în anii '60, ajunge să voteze cu extrema dreaptă 30 ani mai târziu) sunt mixate cu biografia Ninei Hoss, al cărei tată, fondator al Partidului verzilor, a luptat pentru dreptul la apă al indigenilor brazilieni. Pe undeva, există și aluzii la biografia lui Ostermeier, fiul unui militar est-german, violent cu propria familie. Spectacolul se difuzează până în 20 noiembrie sub forma unei filmări video de uz intern, însă rezonabilă pentru vizionare. Și tot aici, va putea fi văzut, din nou, spectaculosul Orlando al lui Katie Mitchell, o trecere prin istoria prejudecăților de gen și sex, într-un format de teatru - film, cu Jenny König în rolul titular. Un spectacol perfect filmat, vizionabil între 27 și 30 noiembrie, cu subtitrare în limbile engleză și franceză. 


 • Un alt teatrul berlinez, Maxim Gorki, care pune accentul pe viziunea categoriilor marginale, a avut o activitate febrilă în scurta perioadă de deschidere a sălilor de spectacole, prezentând nu mai puțin de 4 premiere pe care le-a jucat în spațiul fizic, dar le-a difuzat și online, înregistrate și cu plată (biletele încep de la 3 euro), cu posibilitate de vizionare timp de 24 ore. Închis acum, teatrul continuă să difuzeze spectacole online în același regim. În această lună, se pot vedea două dintre premierele toamnei. Și cu siguranță, lumea a dispărut cu mine / Und sicher ist mit mir die Welt verschwunden (20 noiembrie), regia Sebastian Nübling, este al patrulea episod dintr-o serie creată de dramaturga Sibylle Berg special pentru Teatrul Maxim Gorki, despre problematici și perspective feminine. O femeie pe moarte își analizează viața, explorând cauzele frustrărilor personale la nivel sistemic, între beneficiile clasei de mijloc și societatea patriarhală. Multiplicat în 4, personajul dă glas unui discurs polifonic, acid și amuzant deopotrivă, despre inegalitatea de gen, misoginism, inclusiv în interiorul mișcărilor feministe, și divergențele intergeneraționale. Death Positive - States of Emergency (25 și 27 noiembrie), regia Yael Ronen, un spectacol cu o structură fragmentară, care investighează în diferite tonalități (comic - cabaret, serios, chiar dramatic) problemele cu care oamenii s-au confruntat în timpul carantinei - reguli sanitare, singurătate, teamă, moartea părinților. Programul spectacolelor de la Teatrul Maxim Gorki, inclusiv pentru luna decembrie, și biletele sunt accesibile aici


• Dead Centre din Dublin a creat unul dintre cele mai poetice și provocatoare spectacole despre supraviețuirea teatrului în pandemie. De fapt, To Be a Machine (Version 1.0) este o adaptare a volumului cu același titlu de Mark O’Connell, care ridică problema eliberării minții de obstacolul corpului. Simbioza om - tehnologie ar putea oferi umanității „viață fără de moarte”, anulînd corpul și transferînd esența omului pe un computer (song-ul de final este My Body is a Cage. Cum teatrul este dependent de timp și spațiu, iar spațiul fizic îi este inaccesibil în timpul pandemiei, Dead Centre propune un teatru în care spectatorii sunt la distanță, fiecare acasă, iar avatarurile lor sunt în spațiul de joc (biletul necesită încărcarea unui video cu imaginea personală, care va fi încărcat pe iPad-uri, de aceea numărul de spectatori online este fix). Spectacolul va fi jucat live de Jack Gleeson (Games of Thrones) la Théâtre de Liège între 25 și 28 noiembrie și va fi transmis în direct. Biletele pot fi achiziționate de aici.

Foto main: Returning to Reims/foto: berlin-buehnen-de

Video

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK