Am văzut în ultima vreme mai multe spectacole și acțiuni performative care au implicat publicul fie pentru a lua decizii etice care influențează narațiunea, fie pentru a reacționa față de teme provocatoare.
Am fost la „Adăpost pentru vremuri incerte”, conceput la sfârșitul lui 2025 de tranzit/București și Stația de Cercetare pentru Artă și Viață ca un spațiu de învățare la intersecția dintre artă, comunitate și grijă. Prin plimbări, ateliere, prezentări, momente performative și discuții, artiști & gânditori au schițat un teritoriu al imaginației, un gest de rezistență și speranță în fața schimbărilor politice, culturale și ecologice ale prezentului.
Ecranizarea romanului „Interior Zero” de Lavinia Braniște e un exemplu tragic al faptului că un film e mai mult decât suma scenelor și temelor lui.
A 15-a ediție BIEFF (Bucharest International Experimental Film Festival) propune „terenul comun” ca spațiu de (re)găsire. Din harta oficială a festivalului, am selectat câteva recomandări subiective.
Cum reprezinți ceva ce nu poate fi reprezentat? La școala de vară Linia Verde, 5 echipe de studenți au încercat să răspundă. Prin cadru a trecut și o turmă.
★★★★★☆☆☆☆☆
Pe cerul înnegurat al cinemaului românesc, unde părea că aproape nimic nu se mai întâmplă, a apărut acum „Mammalia”, debutul în lungmetraj al lui Sebastian Mihăilescu. Nu atât o stea care să ghideze cu lumina ei, cât un foc de artificii menit să dispară rapid.
O privire asupra a trei artiști nonconformiști care au confecționat universuri distincte în opere de artă neconvenționale.
★★★★★☆☆☆☆☆
Aici e Miller cel vechi – Miller cel interesat de acțiunea forțelor primare, generatoare ale unui spectacol tot mai rar văzut.
★★★★★☆☆☆☆☆
Gaspar Noé dă mai încet șmechereala și zgomotul de fond în numele unei confruntări directe (cum altfel?) cu lucrurile pentru care nu mai există rezolvare: boala și moartea.
★★★★★☆☆☆☆☆
Forma lui Jordan Peele preia cu generozitate deopotrivă din sensibilitatea prezentului și din istoria cinematografului, brodând sprințar și inventiv pe genuri încetățenite.
Actorul Iulian Postelnicu și-a propus să alerge 21 de kilometri în fiecare zi, timp de aproape cinci luni.
Regizoarea Gianina Cărbunariu vorbește despre cum se construiește dialogul cu publicul și despre relația ei cu realitatea din ultimii 20 de ani.
Se apropie 1 Mai, Ziua Internațională a Muncii, așa că am făcut un exercițiu colectiv în redacție și ne-am adus aminte de unele joburi temporare & bizare pe care le-am avut unii dintre noi.
Citește un fragment din „Anomalia”, de Hervé Le Tellier, volum distins cu Premiul Goncourt în 2020, un experiment literar care se citește ca un roman SF & polițist, dar și ca o parabolă filozofică.
Centrul Cultural Clujean a organizat ateliere prin care ofereau „prescripții culturale” împotriva epuizării. Concluzia: întâlnirile cu arta chiar sunt eficiente când suferi de burnout.
Criticul Oana Stoica ți-a pregătit o listă cu câteva spectacole, românești și străine, care pot fi vizionate online în perioada următoare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Kaufman suferă de sindromul care face ca teoria să fie știută din scoarță-n scoarță, dar degeaba: pe ecran asta nu dă naștere la nimic, în afara unui abur intelectualist care n-are pe unde să fie evacuat.
„Live” e un spectacol despre internet, despre iluzia apropierii pe care o întreține și demonii pe care îi trezește.
Gianina Cărbunariu a realizat un scurtmetraj (pornind de la documentarea unui spectacol de teatru) despre relația Est-Vest, despre muncă, poluare și nesiguranță.
Criticul Oana Stoica a încercat să scaneze de la distanță peisajul teatral german, în care vede un sistem exemplar.
În volumul ei de memorii, Marina Abramović vorbește despre Ulay, partenerul ei de artă și iubire radicală. Ulay a murit la început de martie, la 76 de ani.
Megan Dominescu, o artistă pe jumate română, pe jumate americană face carpete cu videochat și wrestling.
★★★★★☆☆☆☆☆
Criticul Oana Stoica scrie despre cea mai nouă producție a Teatrului Rampa, care își are sediul într-un fost service RATB.
Gianina Cărbunariu și Radu Jude discută despre cum au ajuns să lucreze împreună la filmul „Tipografic majuscul” și despre povestea din spatele spectacolului/filmului.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.
