Pe cerul înnegurat al cinemaului românesc, unde părea că aproape nimic nu se mai întâmplă, a apărut acum „Mammalia”, debutul în lungmetraj al lui Sebastian Mihăilescu. Nu atât o stea care să ghideze cu lumina ei, cât un foc de artificii menit să dispară rapid.
O privire asupra a trei artiști nonconformiști care au confecționat universuri distincte în opere de artă neconvenționale.
★★★★★☆☆☆☆☆
Aici e Miller cel vechi – Miller cel interesat de acțiunea forțelor primare, generatoare ale unui spectacol tot mai rar văzut.
★★★★★☆☆☆☆☆
Gaspar Noé dă mai încet șmechereala și zgomotul de fond în numele unei confruntări directe (cum altfel?) cu lucrurile pentru care nu mai există rezolvare: boala și moartea.
★★★★★☆☆☆☆☆
Forma lui Jordan Peele preia cu generozitate deopotrivă din sensibilitatea prezentului și din istoria cinematografului, brodând sprințar și inventiv pe genuri încetățenite.
Actorul Iulian Postelnicu și-a propus să alerge 21 de kilometri în fiecare zi, timp de aproape cinci luni.
Regizoarea Gianina Cărbunariu vorbește despre cum se construiește dialogul cu publicul și despre relația ei cu realitatea din ultimii 20 de ani.
Se apropie 1 Mai, Ziua Internațională a Muncii, așa că am făcut un exercițiu colectiv în redacție și ne-am adus aminte de unele joburi temporare & bizare pe care le-am avut unii dintre noi.
Citește un fragment din „Anomalia”, de Hervé Le Tellier, volum distins cu Premiul Goncourt în 2020, un experiment literar care se citește ca un roman SF & polițist, dar și ca o parabolă filozofică.
Centrul Cultural Clujean a organizat ateliere prin care ofereau „prescripții culturale” împotriva epuizării. Concluzia: întâlnirile cu arta chiar sunt eficiente când suferi de burnout.
Criticul Oana Stoica ți-a pregătit o listă cu câteva spectacole, românești și străine, care pot fi vizionate online în perioada următoare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Kaufman suferă de sindromul care face ca teoria să fie știută din scoarță-n scoarță, dar degeaba: pe ecran asta nu dă naștere la nimic, în afara unui abur intelectualist care n-are pe unde să fie evacuat.
„Live” e un spectacol despre internet, despre iluzia apropierii pe care o întreține și demonii pe care îi trezește.
Gianina Cărbunariu a realizat un scurtmetraj (pornind de la documentarea unui spectacol de teatru) despre relația Est-Vest, despre muncă, poluare și nesiguranță.
Criticul Oana Stoica a încercat să scaneze de la distanță peisajul teatral german, în care vede un sistem exemplar.
În volumul ei de memorii, Marina Abramović vorbește despre Ulay, partenerul ei de artă și iubire radicală. Ulay a murit la început de martie, la 76 de ani.
Megan Dominescu, o artistă pe jumate română, pe jumate americană face carpete cu videochat și wrestling.
★★★★★☆☆☆☆☆
Criticul Oana Stoica scrie despre cea mai nouă producție a Teatrului Rampa, care își are sediul într-un fost service RATB.
Gianina Cărbunariu și Radu Jude discută despre cum au ajuns să lucreze împreună la filmul „Tipografic majuscul” și despre povestea din spatele spectacolului/filmului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Criticul Oana Stoica recomandă „Radio”, un spectacol de 5 stele, în regia lui Bobi Pricop, realizat la Teatrul Național din Craiova.
Citește un interviu cu Călin Man, un artist care a făcut pionierat în filmul experimenatal și arta digitală din România ca membru al grupului arădean kinema ikon.
Despre imagine, manipulare și artă: interviu cu Thomas Ruff, unul dintre cei mai influenți fotografi din zilele noastre.
★★★★★☆☆☆☆☆
Despre noul album Helado Negro, „This is how you smile”, Filip Standavid spune că nu-ți dă drumul timp de 40 de minute.
O oră de vorbă cu Son Lux, una dintre trupele alea care-ți deșurubează capul și te lasă pe tine să decizi cum ți-l pui înapoi. Despre arta ca muncă, speranță în timpuri grele, îmbătrânire și muzică.
O incursiune în lumea Teach for Romania, ONG-ul care de opt ani pregătește profesori pentru comunitățile vulnerabile din România.
O călătorie înapoi spre curtea școlii în care ghizi sunt scriitorul și arhitectul Mihai Duțescu și fotografii Ioana Moldovan, Remus Țiplea, Hajdu Tamás, Andrei Becheru și Ciprian Hord.
În mijlocul pandemiei, 347 de școli și grădinițe cu „grupuri sanitare neconforme” și fără bani d erenovări. Am condus 1200 de kilometri, să vedem cum îi primesc pe copii cele mai sărace școli din sate și comune.
Cine pe cine abandonează de fapt atunci când vorbim despre abandonul școlar? O cercetare într-o comună din Bistrița-Năsăud.
Ce pierdem odată cu orele de educație artistică din școală, care devin opționale? La urma urmei, desenul, așa cum e numită în mod eronat educația plastică sau vizuală, e la fel de prezent precum aplicațiile matematice.
O elevă de 12 ani din București s-a tăiat pe mâini din cauza colegilor ei. Deși trebuiau să intervină, profesorii n-au știut ce să facă. Bullying-ul este, în continuare, un fenomen necunoscut pentru multe școli din România.
