Muncă / Coronavirus

În Suedia încă nu s-au închis școlile. Un profesor român explică de ce

Publicat pe 1 aprilie 2020

Am început o serie de conversații cu oameni care locuiesc în diferite colțuri ale lumii, ca să înțelegem cum le afectează pandemia viețile. După Austria, Italia și China, azi ajungem în Suedia.  

Deși în Suedia s-au înregistrat până acum 4947 de cazuri de infectare cu Covid-19 și 239 de morți la o populație de 10 milioane de persoane, școlile, grădinițele, barurile, restaurantele și pârtiile de schi continuă să rămână deschise. S-au închis doar liceele și universitățile, pentru că liceenii și studenții pot sta acasă fără părinți. Țările vecine, Danemarca și Norvegia, nu au închis doar școlile, restaurantele și pârtiile de schi, ci și granițele. 

Peste 2000 de medici, oameni de știință și profesori din Suedia (printre care și președintele fundației care acordă Premiile Nobel, Carl-Henrik Heldin) au semnat o petiție săptămâna trecută prin care cereau guvernului să introducă restricții mai severe. 

„Guvernul crede că nu poate să oprească răspândirea virusului, așa că a decis să lase oamenii să moară”, a declarat luni pentru The Guardian cercetătoarea în virologie și imunologie, Cecilia Söderberg-Nauclér de la Institutul Karolinska. „Avem semne că rata de răspândire va fi mai mare decât în Italia, în curând în Stockholm nu vor mai fi suficiente paturi la terapie intensivă și guvernanții nu înțeleg că atunci va fi prea târziu să mai acționeze. Tot ce se întâmplă e foarte periculos”, a adăugat cercetătoarea suedeză.

Anders Tegnell, epidemiolog-șef la Agenția de Sănătate Publică din Suedia, îi asigură pe suedezi că totul e sub control și că deocamdată situația nu e tragică. Recunoaște însă că mai mulți oameni vor ajunge la terapie intensivă, dar motivează că va fi la fel ca în orice altă țară. „Sigur că s-ar putea să fie nevoie să facem mai multe lucruri, dar încă nu suntem acolo”, a adăugat acesta. 

În privința deciziei de a păstra grădinițele și școlile primare și gimnaziale deschise, Anders Tegnell a declarat că închiderea lor ar fi însemnat ca cel puțin un sfert din doctori și asistente să rămână acasă cu copiii, ceea ce ar paraliza sistemul medical. În plus, cei bătrâni ar fi și mai expuși la risc în cazul în care ar fi chemați să aibă grijă de nepoții lor, a adăugat acesta. 

În Marea Britanie, însă, școlile continuă să rămână deschise pentru copiii lucrătorilor din sectoarele „cheie”, precum sănătate, educație, administrație publică sau transport.

Am încercat să înțelegem cum se văd lucrurile din perspectiva cuiva care lucrează în sistem, așa că am vorbit cu un profesor român care locuiește de patru ani în Suedia și care zilele acestea continuă să predea și să își ducă băiatul de șase ani la școală. 

Mircea Nestor (34 de ani) lucrează la o școală de stat din orașul Norrköping din sudul Suediei, cu copii de clasa pregătitoare, majoritatea în vârstă de șase ani. În prima parte a zilei, e un fel de asistent în clasă – îi ajută pe elevii care au dificultăți de învățare sau îl ajută pe învățător la activitățile de grup. În a doua parte a zilei, e profesor la afterschool pentru aceiași copii – afterschool-ul e gratuit și funcționează în cadrul școlii pentru elevii ai căror părinți lucrează până seara. Activitățile de la afterschool se apropie de cele de la clasă, sunt în principal jocuri prin care cei mici acumulează cunoștințe sau învață să lucreze unii cu alții, spune Mircea. 

Care au fost primele reacții în școala ta când a început epidemia? Ce s-a schimbat?

Nu au fost recomandări speciale pe care le-au primit școlile, au fost recomandări pe care le-au primit toți de la Ministerul Sănătății. Ce ne venea specific nouă, școlilor, de la birourile superioare de la nivel județean era cum putem noi să le implementăm. Rectorii (n.r directorii) noștri trebuiau să găsească soluții care să funcționeze pentru școala noastră, cu numărul nostru de elevi, cu posibilitățile noastre. Nu a fost vreun ordin venit de sus și toată lumea să se descurce cu el. 

Ce v-au recomandat directorii de la școala unde lucrezi tu?

Prima dată a fost rutina de discutat cu părinții – spre ce site-uri să-i îndrumăm să găsească informații, apoi cum să lucrăm cu diverse simptome, ce simptome sunt importante, când trimitem copiii acasă. Am schimbat rutina legată de cum și cât de des să se spele copiii pe mâini. Toți copiii știu că acum trebuie să numere până la 20 când se spală pe mâini, nu ne mai spălăm pe mâini doar înainte de masă, ci și înainte să mâncăm fructul de la ora 10 sau când ne întoarcem de afară. Apoi, de la spălatul des pe mâini, copiii au pielea mai uscată și începe să fie iritată, așa că am vorbit în grupurile noastre ce putem face. Hai să cumpărăm cremă pentru mâini și am cumpărat în fiecare clasă. Colaborarea a devenit mai strânsă și mai frecventă. În mod normal, genul ăsta de dialog ar fi fost o dată, de două ori pe săptămână, acum e mai des. 

Cum au reacționat copiii cu care lucrezi la schimbările astea?

Ei sunt destul de mici, dar sunt destul de bine informați, au auzit de acest virus. Nu s-a creat foarte multă neliniște, pentru că toată atitudinea e destul de pozitivă, vorbim despre ce putem să facem, cum trebuie să facem, se vorbește deschis. Toți copiii știu că e un virus, că oamenii pot să se îmbolnăvească, că e periculos și că trebuie să avem grijă să fim responsabili – să se spele pe mâini și să aibă grijă la diverse lucruri. Nu consider că copiii de la noi din școală au fost îngrijorați în mod deosebit sau speriați. 

Ce au zis părinții? Au fost părinți care au vrut să-și ia copiii de la afterschool, de exemplu?

Da, aici s-a văzut o diferență. În funcție de posibilități, unii cu siguranță au făcut un efort și și-au luat copilul acasă mai repede. Asta a fost cam o săptămână, acum s-a mai normalizat. Sunt oameni de toate felurile, unii își fac griji, vor să fie mai siguri. Sunt 60 de familii, sigur că unii sunt mai raționali, alții mai emoționali. Dar în mare, e o linie comună și la părinți, și la angajați, și la copii, treaba asta de cum să-și asume responsabilitatea și cum să-și facă treaba cât mai bine. Părinții și-au ținut copiii acasă dacă au fost răciți – și eu la fel. Băiatul meu are 6 ani și era un pic răcit, îi curgea nasul, iar în mod normal n-ar fi fost nicio treabă, dar conform informațiilor pe care le primeam toți, știam că trebuie să-l ținem acasă trei zile.

Cum v-ați adaptat metodele de lucru cu copiii? 

Am pus în practică o recomandare venită de la Ministerul Sănătății care spunea că aceste afterschool-uri ar fi mai bine să își desfășoare activitățile cât mai mult afară, pentru a scădea riscul de transmitere a potențialului virus. Și asta am făcut, am fost mult mai mult decât de obicei afară. Am schimbat activitățile astfel încât să fie lucruri haioase de făcut pe afară – de exemplu, am scos o boxă și făcut tot soiul de jocuri legate de muzică.

Ție cum ți se pare decizia guvernului de a ține școlile deschise, în vreme ce în majoritatea țărilor s-au închis? 

Din punctul meu de vedere, e foarte OK și înțeleg explicațiile pe care le dau autoritățile, nu am niciun motiv să nu am încredere în autorități. Sunt convins că încearcă să facă cea mai bună treabă posibil. Sigur că toată lumea citește presa și auzeam și noi că se închid în multe țări, inclusiv în țările vecine, Danemarca și Norvegia. Și este în continuare o dezbatere dacă ar trebui să se întâmple și în Suedia. Epidemiologul șef, Anders Tegnell, apare zilnic în presă și mi s-a părut perfect rezonabil cum a explicat, a spus, de exemplu, că, chiar dacă e tentant, nu se pot compara situațiile de la o țară la alta, din punct de vedere medical și din punctul de vedere al soluțiilor pentru populație. Spunea că nu se poate face asta nici măcar în interiorul țării, de la regiune la regiune, din diferențe care pentru ei sunt importante. Eu n-am luat-o ca pe o problemă că nu s-au închis școlile doar pentru că s-au închis în altă țară. Aia era o măsură bună pentru țara x, dar aici nu era cazul. 

Cum argumentează mai exact guvernanții?

Mesajul ar fi că sunt efecte pozitive și negative pentru fiecare mișcare de genul ăsta și ține de timing. N-are nimeni nimic împotriva închiderii școlilor, doar că potrivit calculelor din cadrul Ministerului Sănătății, ei consideră că nu ar fi cel mai benefic să închidă școlile fix acum. Se poate să se întâmple la un moment dat și au făcut reforme ca să ușureze procesul dacă e nevoie. Sunt suficienți profesori care sunt mai bătrâni sau care nu folosesc suficient calculatorul și au început de ceva timp să dedice timp acestor lucruri, fac mici seminarii între ei ca să se obișnuiască – asta am văzut la știri. E o măsură perfect valabilă pe care s-ar putea să trebuiască să o ia la un moment dat, dar până acum guvernanții consideră că sunt mai multe efecte pozitive dacă țin școlile deschise. 

Care sunt acestea? 

Se vorbește de importanța școlii pentru copii. Ăsta ar fi primul efect negativ dacă copiii ar fi acasă – ei n-ar mai beneficia de toată munca de la școală, care e cuprinzătoare. Cred că ăsta ar fi primul motiv pentru care oamenii nu se „grăbesc” să închidă școlile – e foarte important pentru copii și nimeni nu vrea să le ia copiilor treaba asta. 

Cum a motivat Guvernul închiderea liceelor și a universităților, dar nu și a grădinițelor și a școlilor primare? 

O explicație clar ar fi legată de felul de muncă care se duce. Elevii mai mari lucrează cu altfel de lucruri și în alt fel decât copiii mai mici. Și atunci genul ăla de muncă se pretează la învățământul la distanță. Dar pentru copii de vârste mai mici nu ar funcționa, pentru că ei au nevoie de apropiere, se lucrează cu alte lucruri. O parte din ce faci în anii ăștia mai mici este să înveți strategii de învățare, înveți cum să înveți, dar copiii de la liceu au învățat deja, așa că pot să învețe o materie teoretică la distanță. Dar dacă vorbim de copii de clasa a șasea pentru care e important să fie într-un grup de copii și să învețe să împartă lucruri, asta nu mai poate să facă la distanță. Sau un copil de clasa a doua care învață cum să colaboreze sau cum să abordeze o problemă e mult mai greu de făcut la distanță, îmi imaginez, ai nevoie să fii acolo. 

Cum vă pregătiți pentru scenariul în care o să se închidă și la voi școlile?

Fiul meu, de exemplu, a primit o mapă cu foi și lucruri să poată să lucreze acasă în caz că se închid școlile. La afterschool nu cred că o să se întâmple asta. Chiar dacă se închid școlile, probabil că afterschool-ul o să rămână deschis, la cum se discută acum. În eventualitatea în care se vor închide școlile, o să fie un număr de meserii, numite meserii critice pentru societate, și oamenii care lucrează cu treburile respective o să trebuiască să se ducă în continuare la serviciu. Mulți au copii și copiii ăia în continuare o să trebuiască să fie la afterschool. Sunt copii care trebuie să aibă unde să fie și să se poată bucura de o zi frumoasă cu scop, nu să sufere pe undeva singuri acasă. 

Cum ți se par opiniile cetățenilor suedezi care spun că simt că fac parte dintr-un experiment și că li se pare extrem de riscantă decizia guvernului de a ține școlile deschise?

E normal ca unii oamenii să pună sub semnul întrebării această decizie. Asta se întâmplă în orice democrație, oamenii au păreri diferite. În regiunea în care sunt eu, asta nu e o gândire răspândită. Toată lumea respectă și înțelege felul în care lucrează autoritățile. Nu am auzit pe nimeni care să pună problema așa și eu în niciun caz nu privesc așa lucrurile. Dar empatizez cu oamenii care își pun astfel problema, e normal ca lumea să fie îngrijorată, nimeni nu vrea să dea virusul la bunici și să rămână fără ei. 

Cum vezi situația din România? Ce sfat le-ai da părinților din România care stau acasă cu copiii zilele astea?

N-am prieteni în România care să aibă copii. E foarte străină chestia asta de mine. E foarte greu să generalizezi de la o țară la alta. Poate să fie și mai prezenți pe lângă copiii lor decât de obicei, să încerce să discute și să lucreze împreună cu lucrurile cu care știu că ar fi lucrat copilul, în felul în care pot. Noi așa o să facem, probabil, dacă se închid școlile. Noi am lucra acasă cu copilul nostru și am încerca să vorbim: Ce făceați voi acolo?/ Păi vorbeam despre asta./ Și ce știi despre asta?

Îți faci griji pentru părinții tăi care sunt în România?

Da, sigur, părinții mei intră în zona de risc, au peste 65 de ani amândoi. Nu le-ar fi foarte bine dacă ar lua cumva virusul. Mă gândesc cum aș putea să ajut de la distanță în caz că o să fie restricții și mai puternice. În caz că ei n-ar mai avea voie să iasă deloc din casă aș vorbi cu un cunoscut să facă cumpărăturile în locul lor. Dar încercăm să nu ne îngrijorăm înainte de vreme.

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK