Am crescut cu multe tabuuri despre sex. Unele sunt moștenire de familie. Altele, moștenire culturală. Am mers la expoziția „Viața privată și practici sociale în Epoca de Aur”, curatoriată de către criticul de artă Cosmin Nasui, ca să înțeleg un pic mai bine moștenirea asta. Până una alta, mulți dintre noi am fost concepuți atunci, iar părințiii noștri și-au trăit tinerețea în anii ăia. Cât de îngrădită era sexualitatea în comunism? Cum era exprimată în spațiul public? Cum era trăită în privat?

Expoziția, care poate fi văzută până pe 16 septembrie la Muzeul Nicolae Minovici din București, cuprinde o serie de lucrări erotice din colecția George Șerban, dar și materiale de arhivă: reviste de femei, cărți de igienă, de educație sexuală, cărți despre adolescență etc. Este rezultatul unei cercetări despre erotism și sexualitate în arta românească modernă și contemporană, pe care Cosmin Nasui a început-o în 2003. Din 2016, și-a focalizat cercetarea pe arta din perioada comunistă, colaborând cu Cristian Vasile și George Șerban. La finalul lui octombrie vor publica o carte cu rezultatele cercetării.

Majoritatea desenelor din expoziție nu au fost publice în perioada comunistă. Ele circulau într-un cerc restrâns, de colecționari & nomenclaturiști. Clasa muncitoare era privată de imagerie erotică.

Dar chiar dacă retorica oficială a regimului comunist era pudibondă, asta nu însemna că lumea făcea mai puțin sex. Doar că se vorbea mai rar și mai în șoaptă despre asta. 

Epoca de Aur

La intrarea în expoziție sunt câteva panouri care oferă contextul social, istoric și politic al epocii. Un fel de cronologie a sexualității și a politicilor pro-nataliste în Epoca de Aur, cum a fost denumită epoca Ceaușescu de către propaganda oficială a vremii, spune Nasui.

Una dintre legile cu cel mai mare impact asupra femeilor a fost Decretul 770 din 1966, prin care erau interzise avorturile (cu câteva excepții). Peste 10.000 de femei au murit din cauza avorturilor făcute acasă.

În 1968 a fost revizuit Codul Penal al României și a fost introdus Articolul 200 prin care relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepseau cu închisoare de la unu la cinci ani. (Homosexualitatea a fost criminalizată pentru prima dată în România în vremea lui Carol al II-lea, prin Codul Penal din 1936. „Actele de inversiune sexuală săvârșite între bărbați sau între femei” erau pedepsite cu închisoare de la șase luni la doi ani, „dacă provoacă scandal public”)

După căderea comunismului, cele două legi au avut trasee diferite. Liberalizarea avorturilor a fost primul decret al Frontului Salvării Naționale al lui Iliescu, în 26 decembrie 1989. Homosexualitatea, în schimb, a rămas pe lista infracțiunilor. Abia în 1996, alineatul (1) al articolului 200 a fost amendat astfel încât erau pedepsite doar actele homosexuale „săvârșite în public sau dacă au produs scandal public” cu închisoare de la unu la cinci ani. A fost nevoie să mai treacă cinci ani ca articolul 200 să fie abrogat.

În afară de cele două legi celebre, mai existau și alte decrete care reglementau viața privată în perioada comunistă. De exemplu, tinerii căsătoriți care nu aveau copii erau obligați să achite un impozit de 10% din venitul lunar.

Rezultatele au apărut destul de repede: Din 1966 până în 1969, populația a crescut cu un milion de cetățeni, iar până în 1989, cu patru milioane.

„O întrebare cu care am plecat și noi în cercetare era: exista sexualitate în Epoca de Aur, erotism? Multă lumea era de părere că, fiind totalitarism, relația cu zona asta era destul de asexuată (...) Dar pe de altă parte, iată cifre. Statisticile arată că natalitatea explodase. Îți dai seama că se făcea (sex) și cu pasiune, nu aveai cum să faci în laborator un milion de cetățeni”, spune Nasui.

Misterul politicii cu delicatețuri

În centrul expoziției stau lucrările graficianului Ion Panaitescu, unul dintre cei mai importanți artiști din gravura românească. În 1982, în timpul celui de-al 13-lea Congres al Partidului Comunist Român, Panaitescu a realizat o serie de xilogravuri denumite „Al 13-lea Congres - Politică cu delicatețuri”. Sunt imagini explicit sexuale, combinate cu sloganuri comuniste.

Într-una dintre xilogravuri, poți recunoște cuplul Ceaușescu făcând sex. Altă imagine e un fel de „Originea Lumii” a lui Gustave Courbet cu următorul text: „Acum se deschid perspective largi minunate, pline de conținut”.

Te întrebi ce curaj nebun a avut artistul să deseneze lucrurile astea în anii ‘80. Și dacă au existat consecințe negative pentru el.

Este încă neclar ce s-a întâmplat, dar se pare că artistul s-ar fi ales doar cu o percheziție și câteva zile de anchetă. Cosmin Nasui încearcă acum să reconstituie povestea din interviuri cu martori. E dificil pentru că Panaitescu a murit în 2013. În paralel, curatorul încearcă să facă rost de decizia de închidere a dosarului, care e la Parchetul Sectorului 2.

Într-una dintre variantele poveștii, artistul s-ar fi înțeles cu procurorul și ar fi reușit să mute accentul anchetei de pe producerea de materiale obscene pe deținerea ilegală de valută. Ar fi avut dolari nedeclarați în casă.

Într-o altă variantă, autoritățile ar fi găsit doar plăcile de xilogravură, care sunt practic pe negativ. Polițiștii nu s-ar fi prins că ar fi vorba de imagini pornografice. Pentru a compune imagea propriu-zisă, e nevoie de trei sau patru de astfel de plăci.

Alte lucrări incluse în expoziție, ca cele ale lui Marcel Chirnoagă, un nume important al graficii românești, deghizau erotismul în teme clasice, inspirate de Antichitatea greco-romană. Una dintre imaginile lui, din seria Luxuria, a fost editată în 50 de exemplare.

„Ele nu erau expuse, circulau în budoarul nomenclaturii”, spune Nasui. „Erau niște subiecte interzise pentru clasa muncitoare, dar ceilalți se mai bucurau de ele. Inclusiv materialele pe care astăzi le considerăm obscene sau pornografice, ele nu circulau în epocă pentru muncitori. Nu aveau de unde să cumpere o revistă sexi. Dar cei care circulau în afară aduceau în țară astfel de materiale, sau piloții le aduceau.”

Existau inclusiv fotografii sexi pe care să le ții în portofel, care circulau tot în circuit restrâns. În București, puteau fi cumpărate dintr-un gang din spatele cinematografului Scala.

„Exemplu de convorbire pe care tații o pot avea cu băieții puberi privind poluțiile și onania”

În ciuda politicilor care încurajau natalitatea, discursul privind sexul era unul conservator. Tinerii erau încurajați să întârzie începerea vieții sexuale cât mai mult. Erau date și soluții pentru abstinență: aer curat, mult sport. Sexul trebuia practicat doar monogam, în cadrul cuplului bărbat-femeie, explică Nasui.

Într-una dintre cărțile incluse în expoziție, „Educația sexuală. Ce ne întreabă copiii? Ce le răspundem”, apărută în 1970 la Editura Didactică și Pedagogică”, sunt abordate și teme ca masturbarea sau avortul.

Primele rânduri despre masturbare nu sună foarte diferit de ce ai putea citi azi pe un blog decent de educație sexuală.

„La această vârstă, onania nu este periculoasă și nu produce efecte nocive asupra funcțiilor sexuale. În trecut o serie de publicații așa-numite de „educație sexuală” căutau să sperie tinerii, să-i terifieze cu spectrul pierderii memoriei, a potenței sexuale, a puterii de concentrate (...) Știința medicală a stabilit că asemenea urmări nu se produc datorită practicării onaniei și că, dimpotrivă astfel de procedee nepedagogice reușesc să imprime puberului o senzație de vinovăție, de frică.”

Dar tonul materialului virează brusc spre o notă alarmantă. Aflăm că masturbarea în exces duce la: timiditate, tendințe de izolare, palpitații, dureri de cap, amețeli, vâjieturi în urechi. Tatăl este încurajat să ia măsuri când observă aceste obiceiuri la băiatul său. Sunt oferite exemple de convorbiri pe care tații le pot avea cu băieții lor pe tema onaniei. Despre masturbarea la fete nu e scris nici măcar un rând.

„Dacă simți astfel de dorințe, încearcă să te gândești la altceva, la preocupări școlare, sportive, ieși la aer curat, plimbă-te, fă sport, un duș rece și vei vedea că starea de excitație începe să scadă, să cedeze.”

Expoziția surprinde foarte bine contradicțiile discursului comunist despre sexualitate. Arta erotică era un tabu, dar era tolerată în cercuri restrânse. Sexul era ok din punctul de vedere al creșterii natalității, însă trebuia făcut doar în interiorul cuplului monogam bărbat-femeie. Tinerilor li se spunea că masturbarea nu o să îi afecteze pe viață, dar să nu exagereze. Pe scurt, sexul venea la pachet cu rușine.

Iar rușinea asta s-a moștenit și după căderea comunismului. În ciuda exploziei de conținut pornografic din anii ‘90, sexul a rămas un subiect tabu la nivelul societății românești. În familie nu se vorbește despre asta. Și nici la școală. Și în lipsa unor discuții relevante pe tema asta, există consecințe dramatice. Ca, de exemplu, faptul că România are cel mai mare procent de mame adolescente din UE.

Cover: Ion Panaitescu, „Al 13-lea Congres - Politică cu delicatețuri”, 1982. Colecția: George Șerban