Remix / Romania

Trei imnuri alternative pentru România lui 2016

de Scena 9

Publicat pe 1 decembrie 2016

De 1 Decembrie, când armata defilează pe străzile orașelor după un „Înainte marș!”, când mașinile stau la semafoare fluturând tricoloare și fanfara militară execută un „Deșteaptă-te române”, am vrut să vedem cum ar putea fi updatat imnul național. Dacă-n imnul care după 1989 i-a luat locul lui Trei culori cunosc pe lume, e imprimat un îndemn valabil din 1848, ce-ar înregistra un imn despre România lui 2016, așa cum o vedem pe stradă și pe ecran? Am invitat la exercițiul ăsta trei poeți - Sorin Gherguț, Răzvan Țupa și Andrei Dósa - să compună fiecare versurile unui imn care-ar putea să anime fiorul patriotic în cine știe ce altă lume posibilă. Pe designerul grafic Mircea Mocanu (pe care-l cunoaștem din proiectul Fake Flags, realizat împreună cu Tudor Prisăcariu), l-am invitat să remixeze tricolorul. 

 

Sorin Gherguț - work in progress

nici și și, nici sau sau

nici nici nici

aici e aici

rot, gelb, blau,

e locu-n care oameni au

casă, mașină, un servici

 

țară cum dușmanii n-au

 

țara mea are

mici deficite

comerciale și bugetare

 

țara mea are

popor, elite

un nivel mediu de-ndatorare

 

rating variabil la datorie

codrii verzui, o apă maronie

nas roșu, cearcănele chic

dacă-nțelegi ce vreau să zic

 

o țară ca pe cer un nor răzleț

și scroafa-n coteț

ca pisica lui schroedinger, nici moartă nici vie

nu ca canaru-n colivie

 

(oligorefren:

o țar-așa cum alta nu e

admisă-n NATO, membră UE)

 

ca luna, cînd pe boltă suie

nu vrei s-o vezi bătut-acolo-n cuie

(cu buze bleues sorbi raza ei gălbuie)

 

global era ok acolo-n sat

da am plecat

și am ajuns sau n-am ajuns – departe

wtf

gen 7 văi plus minus dealuri 7

 

și nici nici, și sau sau, și și și

dăm rareori default la datorii

 

și pe de-o parte, pe de altă parte

– dai n-ai dar dar din dar se face rai –

e o măsură și-n nimic și-n toate

azi o vedem și nu-i, cum ar veni

„RO_Jailando”, de Mircea Mocanu

Răzvan Țupa - Melodie românească

 

“am așteptat și-am plecat respirația ta a sunat

alarma de la telefon nu se auzise

străzile nopții îmbrățișau neliniștitea drumului

de peste zi ochii obosiți zâmbeau aluzii”

o manea pentru mai târziu

 

Melodie românească Până și cei care au plâns după tine s-au definit în hohotele lor obișnuite cu șaga de prin familie de prin colțurile în degrade ale școlii cum și-amintesc și ei c-au învățat au zis să ne facem clipuri electorale cu tine ca o tânără femeie obișnuită să i se promită să i se admită și-apoi să i se impună să ți se impute să ți se spună cu băiatul sportiv de mână ochelaristul timid cu yoghinul dacic zâmbind din orice pisică străină cu profesionistul ocupat peste cap cu homelessul străzii tale și flanelele lui cu bărbatul tânăr solid întors uluit după ea de două ori mai puternică decât puterea lui desfășurată în circumstanțe cald dubioase și eu limba unei accentuări doar din umeri când țara mea era doar lectura numerelor de la mașini și nici măcar tot șirul numai finalul unde spuneai sunt aici unde țopăiai bucurie și eram fiecare oră exactă suntem capătul tuturor anotimpurilor neuronii jachetele verzi năclăite în nostalgie băgate-n mașină și dezbrăcate abia dup-aia cu liniștea că pe scara de la metrou erau de-ai tăi care vorbeau cu accent spaniolă engleză maghiară germană italiană bulgară și rusă aveai doar 18 euro în portofel când l-au furat și ți-au lăsat actele de-ai noștri ultima țigară lăsată într-un colț pe chipul tău pe care îl are fericirea unde vii iar în vara noastră ciclotimică e tot oră fixă e el picasso nasol moment mișto coliva de parcă i-ar sătura pe cei amărâți și pe cei goi i-ar tot mobila pe dinăuntru celor avuți le-ar da în sfârșit drumul din sentimentul neînțeles și cei folosiți ar avea design folositor ceva din ziar de la coadă și ceva de pe la știri cu bătrânelul plimbat între spitale până vorbea ca regele Mihai trăia la Alba Iulia cu sexele noastre toate genurile și da căsnicia se vor întâlni vreodată drumurile individuația complexul aurului trenul galben fără dictatori mititei doar cu fața ta ritm eloxare nu trage trasează Mi-au repetat că și plânsul merită ascultat ca o muzică mi s-a părut o scuză cam de căcat oricât am plecat mi-ai vorbit în semne care trec de pe corp pe corp articulări relaționări atins 

„RO_Emoji”, de Mircea Mocanu

Andrei Dósa - cântecel utopic pentru românia

 

imnul ne ajuta să creştem

imnurile dădeau undă verde la eroism

în imn sudaţi în punctele de primejdie

 

imnul o meditaţie în faţa istoriei

imnurile doze mici de avânt

în imn ne-am înălţat romanţat

 

patruzeci şi opt prin sabie şi foc

şaptezeci şi şapte e trecut în acte

ziua naţională în limuzina personală

 

imnul omului căzut la pământ

în imn tot ce ne-am dorit a fost minim

imnurile crema conştiinţei de neam

 

acum resursele umane adoptă valori

acum valorile cedează moral chiar acum

cineva se desparte de patria spirituală

 

baba vanga expandează profeţia ţarul

alipeşte crimeea încălzirea globală

aduce urgia dar ştiinţa ne va salva

 

soarta va fi înlocuită de bogatele tehnologii

fărâma de viitor genetic mixată în galaxie

nano implant plimbare în parc

 

iridiu şi curaj fibră de carbon jertfe

noul imn tot ce ne dorim să fie de vis

steaguri în vântul solar al altui soare

 

*Bonus: În timp ce puneam la cale exercițiul ăsta, am descoperit proiectul „Before a National Anthem”, prin care artista Irina Botea a invitat în 2009 mai mulți poeți și muzicieni să reimagineze un nou imn. Mai jos, puteți vedea o parte din lucrarea ei video în care a documentat ce presupune the making of al unui imn național. 

Before a National Anthem from Irina Botea on Vimeo.

 

Foto main: „RO_Infinită”, de Mircea Mocanu

 

Video

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK