Noutăți destul de multe, dar majoritatea cuminți și imprecise, cu nucleara pop „Dau moda”, dar și cu alternativi de cele mai multe ori fals-melodramatici.
Remus Țiplea a documentat timp de aproape 10 ani nunțile din Oaș. Expoziția și lansarea cărții de fotografie au fost anulate, așa că facem un tur virtual.
„Privirea spectatorilor trece prin noi și merge mai departe - prin munca noastră se vede, de fapt, munca întregii prese.”
Am citit cel mai recent și amplu studiu despre tinerii din sud-estul Europei ca să aflu ce nevoi au puștii din România.
Anul trecut, am aniversat o sută de ani de la Marea Unire. Cum s-au schimbat obiceiurile noastre de consum cultural? Am luat pulsul țării într-un infografic.
Am fost la un atelier de „el silbo”, un tip de limbaj fluierat din Insulele Canare care l-a inspirat pe Corneliu Porumboiu să facă filmul „La Gomera”.
Bilanț de început de școală: avem peste 1.200 de școli cu toalete în curte, elevii pleacă din țară, iar cei rămași nu știu cu ce vor ajunge la ore.
Ce e „the gig economy” și ce e „precariatul”, într-o piață a muncii în continuă schimbare? Ne uităm la niște date statistice, ca să înțelegem cum mai muncesc românii azi.
Cum arată câteva dintre filmele românești pe care le putem vedea în cinematografe începând de vara asta.
Ar trebui să scriu optimist, despre cât de promițător a început 2018 în muzica românească, dar nu e cazul.
★★★★★☆☆☆☆☆ „Zilele noastre mărunte” de Cezar Amariei rămâne un volum decent pentru un debut, dar cu un pic de muncă suplimentară ar fi putut fi mai mult.
Un tur rapid prin cinci filme românești proaspăt lansate: „Lemonade”, „Moromeții 2”, „Un om la locul lui”, „Dragoste 1. Câine”, „Moon Hotel Kabul”.
Împreună cu ultimii colindători huțuli, am trăit Crăciunul pe rit vechi. Dumnezeu, familia, pădurea, animalele și casele sunt viața lor.
Am întâmpinat Crăciunul împreună cu Pițărăii cu măști din comuna Padeș, unde tradițiile arhaice merg mână-n mână cu noutățile lui 2018.
Noiembrie a fost o lună bună pentru muzica pop: Delia și Inna au îngenuncheat topurile și vizualizările, Mihail cucerește încă o dată prin sensibilitate, la fel face și Lucia.
Listă lunară cu muzici românești care mi-au atras atenția și mai ales despre care merită să vorbim, indiferent de ceea ce cred.
Un proiect de lege privind prevenirea și combaterea antiromânismului a fost înregistrat recent la Senat.
★★★★★☆☆☆☆☆ Mi-aș da veniturile de la Scena9 pe o lună (fie, două!) ca s-o aud pe Eugenia Vodă spunând, cu afectarea-i ipocrit-băloasă de neimitat, că a adus în studio trupa... Sex Pula Pistol.
Se anunță o vară plină de muzică live excelentă: de la concertul istoric al lui Nick Cave, la unele dintre cele mai bune nume din jazzul lui 2018. De la București și salina Târgu Ocna, în creierii munților.
„Dacă ar fi să salvezi un singur film românesc din 2017 într-o arhivă a celor mai bune filme, ce-ai alege? Și de ce?” Răspund 7 critici de film.
★★★★★☆☆☆☆☆ Hoodoo, romanul lui Cosmin Leucuța, este o carte ciudățică, scrisă într-un stil vetust și naiv. Aparent.
Un istoric elvețian mi-a spus ce nu știam despre Zelea Codreanu.
Azi începe la București Mastering the Music Business, prima conferință din România dedicată industriei muzicale.
O expoziție din Bucureşti ne întoarce în anii ’20-’30, când antropologia fizică analiza trăsăturile biologice ale oamenilor pentru a defini identitatea naţională românească.
De 8 martie, ilustratoarea Andreea Chirică și-a ales opt femei strașnice din literatura română, de la personejele Hortensiei Papadat-Bengescu până la cele ale Laviniei Braniște.
I-am scris o scrisoare Sofiei Nădejde, femeia care l-a certat pe Maiorescu pentru că susținea inferioritatea femeilor față de bărbați.
Cum programa de literatură română pentru bac e exclusiv masculină, am întrebat câțiva profesori ce autoare din România ar vedea în manuale.
Împreună cu prietenii de la Cărtureși, am pus pe Lista de citit 6 cărți pe care nu le-am lăsat din mână, în timp ce ne-au dus în jurul lumii.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Atâta timp cât femeile continuă să fie invizibile sau făcute invizibile pe scena oficială a culturii, impresia pe care o s-o perpetuăm este exact asta: adevărații oameni mari sunt bărbații.
