Ce e mai inutil & ridicol decat un rocker care se și te păcălește să votezi un partid, pe care apoi îl critică, îmaginându-și că astfel face muzică de protest? Poate doar dacă același rocker ar și urca pe scenă în campania electorală.
Scena muzicală alternativă s-a căpătuit de câțiva ani încoace cu un nou gen de muzician protestatar, care nu mai e antisistem (vezi sarcasmul unor Timpuri Noi), hipiot (vezi perioada idilică a stațiunii Vama Veche sau ale unor crâșme precum Lăptăria lui Enache și La Motoare) sau elitist (vezi aspiraționalul indie „ca afară” propăvăduit de Radio Guerrilla): interpretul politic. Care, din neputință, lehamite ori comodificare, a ales să facă parte din sistem. Ori măcar să-l echilibreze. Tudor Chirilă (Vama Veche), Dan Amariei (OCS) sau Mihnea Blidariu (Luna amară) sunt câțiva dintre cei care au susținut sau chiar urcat pe scena campaniilor electorale ale Monicăi Macovei, Nicușor Dan sau USR din ultimul deceniu, pentru ca apoi să se declare dezamăgiți de ceea ce au susținut. Ba mai mult, de ceea ce le-au sugerat celor care-i urmăresc să voteze.
Dar e un personaj aparte în acest context nou, politizat al muzicii românești: Dan Teodorescu. Fostul inginer mecanic din Videle părea, după primul album al trupei sale Taxi, intitulat Criogenia salvează România, că se va integra lejer în rock-ul românesc al perioadei, unul atât al satirei politice (Sarmalele Reci), dar și al postmodernismului (Vama Veche). Doar că un an mai târziu, în 2000, cu single-ul „Trag un claxon” virau către grobianism, Teodorescu tratând sexualizarea minorilor cum nici BUG Mafia sau Paraziții n-au avut curajul s-o facă: „În fiecare zi mă intersectez / Cu o fată care merge la liceu. / Are niște forme, o să fiu concis, / E concepută în ciuda, în ciuda mea, evident / Însa, ce păcat, încă n-a votat. / Sunt un bărbat normal, cu slăbiciuni normale, / Acum pot fi fatale, așa că: / Trag câte-un claxon, când trec pe lângă ea, / Măcar atât să trag, dacă nu pot altceva.”
Teodorescu şi-a asumat de atunci un rol inedit printre muzicienii noştri: bufonul romantic și cu drept de vot. Mai exact, a jonglat de la un cântec la altul cu glumițe obraznice, folkism melodramatic şi gaguri politice. A fost firesc astfel ca în 2004 trupa Taxi să distribuie împreună cu ziarul de satiră Academia Cațavencu discul Politic, în preajma alegerilor prezidențiale şi a bătăliei stelare Adrian Năstase vs. nașul său de cununie, Traian Băsescu. Iar pe cântecul „Noi cu cine votăm?”, în care apăreau răspunsurile exclusive ale câtorva politicieni români la dilemă, trupa nu s-a ferit deloc să facă artă din convingerile xenofobe ale lui Gheorghe Funar: „E bine să votați UDMR dacă vreți să vă faceți harakiri. Eu sunt convins că nici trupa Taxi nu vrea să intre cu interpret și pașaport în județele Mureș, Harghita și Covasna. Dacă ne mai amenință UDMR-iștii cu Țara Secuilor sau cu Kolozsvaros, poate ne supărăm și noi și vopsim toate taxiurile din Ardeal în roșu, galben și albastru.”
Cum PSD a (tot) pierdut de atunci alegerile prezidențiale, trupa Taxi a devenit în anii următori tot mai romantică (fără să-și inhibe unele reflexe misogine: „Iubita mea, te rețin un pic și eu, / O să fie din ce în ce mai greu. / Criza asta e acută, criza asta e serioasă, / E mai mare decât aia pe care-o faci tu prin casă, / Deci, mai ușor cu mâncatul în oraș, pe undeva. / Mi-a venit o idee: ce-ar fi să gătești ceva?” – „E criză”, 2011), iar Teodorescu tot mai radical. „Eşti din Bucureşti şi te pişi pe el de vot. Chiar n-are rost să-ți pierzi timpul, mai ales într-o zi atât de frumoasă. Zi frumoasă în continuare şi ține minte: dacă vom fi în acelaşi căcat încă patru ani, să ştii că nu e de la Firea, e de la votul tău. Când te pişi pe vot, votul se cacă pe tine”, scria într-o postare pe Facebook din septembrie 2020, în preajma alegerilor locale.
Ei bine, da, să-i parafrez metafora, votul ăla chiar „s-a căcat” pe el, iar ca să-și exprime dezamăgirea în fața uneia dintre cele mai dezastruoase conduceri post-89, a ales, evident, să mai scrie un panseu politic: „Și cine vrea putere / Și vrea noi teritorii / Vrea tot, inclusiv procurorii? / Un sas, un sas, un sas!”. Pentru că, nu-i așa?, dacă Viorica Dăncilă a fost ridiculizată pentru aspectul fizic, dacă tot am dat „muie” unui partid întreg, de ce n-ar fi un om politic „fără scrupule, fără rușine” asociat cu un grup etnic? Dintre toți care au distribuit joviali cântecul, cel mai surprinzător e Gelu Duminică, activist pentru drepturile comunității rome. Poate că în curând, Teodorescu îl va surprinde din nou plăcut și cu o rimă la „rom”.
Fotografie din timpul unui concert al trupei Taxi, 2017, via Facebook.
