Filmele turcești & japoneze. Orașul după ploaie. Dylan, Jobim, Salam. Îl găsiți și pe blogul personal, supraelastic.
Patru lansări românești care se înscriu, lejer, în filosofia everything is a remix: cântece din folclor reintepretate prea banal, rock alternativ care sună ca în anii 2000, găleți cu rime lejere, de vară, și un tânăr speranță din Moldova.
Primăvara asta, înainte de Campionatul European de Fotbal din Germania, microbiștii și nu numai au fost răsfățați cu două documentare: „Hai, România!” și „În inima Naționalei”, despre două Naționale: cea a așa-zisei „generații de aur” și cea din prezent.
Ce suflet să ai, când un artist pe care se presupune că-l respecți, dacă nu chiar idolatrizezi, aduce bucuros un român pe scenă, să cânte alături de el, iar tu să începi să fluieri?
Trei albume și un EP care merită atenție, ale unor muzicieni tineri și foarte diferiți: R&B, boom bap și niscaiva trap, popcorn pop și manelopop. Toate, însă, au ceva în comun: un paradoxal sentiment de nostalgie.
Trei albume românești mi-au atras atenția iarna asta: unul nesatisfăcător, sihăstresc (hehe), un rock greu și dezolant-melancolic și un garage rock à la Cartierul Armenesc
Toamna și iarna au adus mult trap și hip-hop în muzica românească, primul conectat la prezent, celălalt captiv în nostalgie și niscaiva frustrări, dar și un debut rock care merită toată atenția.
A venit din nou vremea pentru DokStation, singurul festival de la noi dedicat filmelor documentare despre muzică. Iată o listă de priorități, de la Little Richard până-n Anatolia, din Ucraina la Nick Cave.
Cât de asemănătoare sunt două genuri muzicale care la prima vedere par din lumi total diferite. Un articol din arhiva Scena9.
Încotro se îndreaptă festivalurile de muzică? Uniformizarea din line-up, brandingul excesiv și lipsa oricărui sentiment de revoltă împotriva status quo-ului ne pot oferi un indiciu: spre o experiență ca la mall.
Muzica trap românească e populară de cel puțin zece ani, dar abia acum, după ce Gheboasă a urcat pentru prima dată pe scenele festivalurilor mainstream, s-a creat un scandal național în jurul versurilor vulgare.
De data asta, doar trei lansări care merită dezbătute pe larg: un single energic de la Vama și două albume - unul la ralanti și altul de la unul dintre cei mai provocatori muzicieni din ultima vreme.
Electric Brother remasterizează primul său album, Alina Eremia reușește un exercițiu pop nouăzecist, Paulina nu poate să cânte manele, iar Puya nu mai poate după zilele însorite de altădată.
Printre vacanțe și festivaluri, muzica românească izbuteste să se facă auzită. Două albume ale unor trupe deja rodate, dar și unul cu revoltă.
O listă cu câteva favorite personale, pe care poate abia le descoperi și merită văzute.
O listă a extremelor: proiecte mai vechi care nu scapă de manierism & confort vs. două albume care destind nițel monotonia. Plus o reinterpretare a unei manele virale pe TikTok.
S-au petrecut lucruri importante în muzica autohtonă la începutul primăverii: un EP nou de la Emaa, album Orkid și (cel puțin) o referință la Ucraina.
Multe de ascultat și de comentat, de la o surpriză manelo-pop la trap de petrecere, de la folkism 2.0 la ambient ecolog.
Unul câte unul, s-au tot adunat filme românești pe cele două platforme populare de streaming. Se cere așadar o listă.
Festivalurile încep să anunțe headlineri, cluburile fac liste tot mai lungi de concerte live, iar hip-hopul & trapul românesc sunt într-o formă de excepție.
Comedianții ăștia sunt fie complet diferiți de generațiile anterioare, fie recontextualizează și reîmprospătează genul.
A fost nevoie să treacă foarte mulți ani de la Trăsniți în NATO sau Vacanța Mare ca să apară o primă replică solidă la umorul grobian care transpiră şi astăzi în divertismentul de la noi.
Greve, inflație, sărăcie, primul McDonald’s, generația Pro și un album tragicomic de la Sarmalele Reci care poate fi despre toate astea. În 2021 a fost remasterizat și lansat pe vinil.
Ultima listă pe anul ăsta e destul de bogată în muzică bună, de la pop la hardcore punk, dar are și câteva chestii care nu conving.
Dacă până acum credeam că trendingul YouTube a devenit anost, în noiembrie am avut de unde alege.
Ediția aniversară de 20 de ani a Nopții Muzeelor va fi marcată anul acesta printr-un protest fără precedent pentru lumea culturală din România. Angajați din muzee și biblioteci din toată țara vor ieși în stradă la București, iar instituțiile pe care le reprezintă vor fi închise în noaptea în care, în mod obișnuit, primeau sute de mii de vizitatori. Lucrătorii din muzee și biblioteci spun că sunt în acest moment de departe pe ultimul loc în sistemul salarial public din România și că s-a ajuns la „un moment de tensiune maximă”.
Am vorbit cu mai mulți artiști și operatori cultural implicați în protestele care au loc în sectorul independent.
Ilustratoarea Sorina Vazelina a creat o serie de benzi desenate pe tema reducerilor de fonduri din cultură.
