Vestea bună din alegerile parlamentare din Moldova, care au avut loc la sfârșitul lunii trecute, a fost un nou tip de activism civic. Vestea proastă e că au câștigat tot ai lor.
„Mulți știu că eu îs criminal/ Da’ banii vin/ Așa că tăt normal,” își cântă rapperul Mani, 30 de ani, piesa „Eu-s Terminator” în casa de cultură din Strășeni, un orășel din centrul Republicii Moldova. „Lumea-i proastă, și asta-i tare ghine,/ Eu nu-s primul la care-o să se-nchine.” Într-o săptămână, urmează alegerile parlamentare. Sunt vreo două sute de oameni în sală. Câteva adolescente îl filmează cu telefonul, fredonându-i versurile. Doamnele și domnii mai în vârstă zâmbesc la aluziile civice din versurile artistului hip hop. „Rap-ul e muzică de atitudine, pe data de 24 să aveți și voi atitudine, să dați la vot cui trebuie, că noi merităm un viitor mai bun. Strășeni, dă la vot!”
Fără implicarea vreunui partid politic, concertele Dă-i La Vot au loc în zece orașe din republică, la inițiativa lui Pasha Parfeni, 32 de ani, artistul pop care a reprezentat Moldova la Eurovision în 2012. Parfeni și Mani spun că ei cântă pentru a încuraja cetățenii să voteze liber, în loc să susțină politicieni compromiși, cum fac alți colegi de breaslă. De exemplu, cei de la Zdob și Zdub și Carla’s Dreams au cântat în concertele lui Ilan Șor, 31 de ani – primarul de Orhei căruia i s-au deschis două dosare penale pentru participare la scoaterea ilegală a echivalentului unui miliard de dolari din trei bănci din Moldova. Iar solistul formației Gândul Mâței, Nicu Țărnă, a lansat un apel de susținere a lui Chiril Gaburici, fost prim-ministru din partea Partidului Democrat (în jurul căruia au existat controverse din cauza falsificării diplomei de studii medii).
Spiritul civic a intervenit dramatic și oarecum neașteptat în cariera muzicală a lui Parfeni. Fiu al unei profesoare de pian și al unui chitarist, Parfeni și-a antrenat urechea de mic, studiind muzica la colegiul din Tiraspol, și, eventual, la Academia de Arte din Chișinău. Momentul lui de cotitură după o carieră în ascensiune în muzica pop a fost în 2016, când a ieșit pe scena din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău într-un tricou #nuplaha – un hashtag de opoziție lui Vlad Plahotniuc, 53 de ani, liderul Partidului Democrat (PD), care tocmai acaparase puterea. Lui Plahotniuc i se mai zice și „Păpușarul”, pentru traficul de influență asupra clasei politice și acapararea instituțiilor statului. Imediat după concertul din Chișinău, Parfeni a fost exclus dintr-un concurs de muzică, Potcoava de aur, organizat de Noroc Media, un post radio și tv de muzică (alături de un alt interpret critic față de putere, Cătălin Josan, care câștigase și marele trofeu în anul precedent). Parfeni a reacționat printr-o scrisoare deschisă adresată ministrei Culturii Monica Babuc (membră PD): „Știu că sunt deja exclus din listele concertelor organizate de oficialități. Și m-am împăcat cu acest gând. [...] Dar cum puteți să vă permiteți să dictați unui post de televiziune independent să mă excludă din lista LOR de interpeți? Listă, care a fost întocmită în baza unei statistici, unui rating timp de un an, în baza unei realități care arată că piesa mea [Acasă] e pe placul ascultătorilor?” Babuc a negat orice implicare. În toamna anului 2018, interpretul s-a trezit că angajații unei săli pe care o rezervase cu jumătate de an înainte pentru o serie de concerte nu i-au mai permis să cânte acolo, în baza unor ordine venite de sus, a mai scris el într-o nouă scrisoare adresată lui Babuc, rămasă și ea fără răspuns. Pedeapsa nu a venit doar din partea guvernării. Cu fiecare declarație despre poziția sa de artist cenzurat, Parfeni se simțea tot mai izolat și în cercul de muzică din Moldova. „Mă simt singur când îmi întâlnesc colegii din muzică,” îmi spune el la volanul mașinii, în drum spre Strășeni. Dar se pare că, dacă Parfeni a pierdut din aliați din show-biz, a găsit în schimb aliați în spirit civic.
Unul dintre aceștia e Mani, care nu are studii în muzică, ci în business și administrare. A început să scrie versuri hip hop în liceu, a înregistrat prima piesă în primul an de facultate, și încet, încet, a cucerit underground-ul și Youtube-ul. În plină campanie electorală, cel mai popular articol al publicației independente basarabene Ziarul de Gardă din ianuarie 2019 a fost interviul cu Mani, în care acesta a povestit cum a refuzat să iasă pe scena unui concert din orașul Orhei, când a aflat că i se va alătura în program și primarul Ilan Șor. „Cu o zi înainte de concert, aflu că Șor urcă pe scenă, înțelegi?” zice Mani în interviu. „Conștientizez că eu, la propriu, nu am ce mânca. Și, de-aici, am piesele pe care le am – „Eu-s Terminator”, „Am un miliard”, în aceasta din urmă zic și de Orhei… Adică, oricum, arăt atitudine. Eram în această dilemă, destul de serioasă. Și, până la urmă, am refuzat. Nu am putut.”
Alături de băieții de la Comedy Zebra Show, jurnalista Natalia Morari și cântăreața pop Aliona Moon (participant din partea Moldovei la Eurovision în 2013), cu sprijinul financiar al fundației europene de susținere a inițiativelor pro-democrație din societatea civilă European Endowment for Democracy, Mani și Parfeni au încurajat publicul din zece orașe de la nord la sud să nu se teamă să voteze cum le zice inima. Un mesaj crucial în contextul în care se șușotea prin țară că mulți dintre cei care lucrează în servicii de stat, de la Poștă la Ocolul Silvic, au fost amenințați că își vor pierde locul de muncă dacă nu prezintă fotografii cu buletinele de vot ca dovadă că au votat cu PD.
Dar înainte de a continua povestea, să trecem în revistă situația politică pre-electorală din Republica Moldova. Din ianuarie 2016, deși avea mandat minoritar, Partidul Democrat al lui Plahotniuc a preluat puterea, racolând deputați din alte partide. Tot în 2016, Președintele Republicii Moldova a devenit Igor Dodon, liderul Partidul Socialist din Republica Moldova (PSRM). Împreună, aceste două partide au votat schimbarea sistemului electoral de la unul proporțional la unul mixt, ceea ce a însemnat, pe lângă o exploatare mai mare a resurselor statului la nivel local, diminuarea importanței votului diasporei. Moldovenii din afara țării s-au prezentat pentru prima dată ca o forță politică la alegerile prezidențiale din acel an, votând masiv pentru Maia Sandu, 46 de ani, unul dintre cei doi lideri ai blocului de opoziție ACUM, alternativa pro-europeană la oligarhia locală, cu sau fără influențe rusești. Sandu a acumulat atunci 48% din voturi, însă invocând fraude, cum ar fi mituirea unor grupuri de votanți.
Conform unui raport recent al Băncii Mondiale, instituțiile de stat moldovenești sunt „capturate de interese oligarhice”. Aceste interese sunt preponderent cele ale PD-ului, actualmente susținut de către PSD-ul României.
„Frica e în aer,” îmi spune Morari, moderatoarea emisiunii „Politica” de pe canalul independent TV8. După fiecare concert, povestește ea, oamenii se apropie și îi mulțumesc întâi pentru curaj, apoi încep să vorbească în șoaptă despre amenințările pe care le primesc la lucru. În noiembrie 2009, după proaspăta formare a primei alianțe pro-europene, în Barometrul Opiniei Publice, 17% dintre respondenți au declarat că nu se simt liberi să spună ce cred despre guvernare. Nouă ani mai târziu, în noiembrie 2018, sub conducerea Partidului Democrat, peste 60% au zis asta. Datele arată și o frică similară de a ieși la protest.
Organizarea concertelor n-a fost simplă. În unele orașe, echipei Dă-i la Vot le-au fost dezlipite afișele. În Edineț, în pofida contractului care stipula închirierea Casei de Cultură de la 14.00 la 18.00, autoritățile au permis organizarea unei dezbateri electorale în același timp, întârziind concertul cu o oră jumătate, astfel îndepărtând și inducând în confuzie publicul. Dar în orașele Ungheni, Vadul lui Vodă, Bălți și Criuleni, sălile au fost arhipline.
Reacția oamenilor confirma faptul că, după atâtea dezamăgiri și manipulări, basarabenii au nevoie de speranță. De aia concertul se încheie cu piesa lui Mani și Parfeni Am o țară ca o floare – vers dintr-o scrisoare fictivă din viitor, în care, după multe bătălii, câștigă poporul, și nu politicienii corupți.
După ce mulțimea cântă piesa împreună cu interpreții de pe scenă (e adevărat că la Strășeni publicul se alătură cu jumătate de inimă, în comparație cu publicul din alte orașe), jumătate de sală se urcă pe scenă să vorbească cu cei pe care tocmai i-au ascultat.
Am o țară ca o floare a fost creată la apelul și cu susținerea unei noi mișcări a diasporei basarabene, FreeMoldova.
După ce Curtea Supremă de Justiție a invalidat în iunie 2018 rezultatul alegerilor locale din Chișinău, câștigate legitim de Andrei Năstase, lider alături de Maia Sandu al blocului de opoziție ACUM, din protestele ce au urmat s-au născut două mișcări civice, neafiliate niciunui partid - FreeMoldova și OccupyGuguță. În premieră pentru Moldova, acestea sunt finanțate prin crowdfunding, adică prin implicarea financiară a moldovenilor de acasă și a celor plecați peste graniță.
FreeMoldova are echipe în câteva orașe, de la Londra, Paris, Bologna și Frankfurt până la Tel Aviv. În timp ce scriu textul ăsta, se formează o echipă și la Moscova. În august 2018, FreeMoldova a produs pentru prima dată bucluc acasă plasând pe o stradă centrală din Chișinău un banner publicitar care zicea „Slujesc țării și poporului, nu dictatorului”, făcând aluzie la Jurământul Polițistului (pentru că la proteste, poliția proteja autoritățile mai mult decât mulțimea). În trei ore, compania care a fost contractată să plaseze panoul i-a anunțat pe membrii FreeMoldova că a fost amenințată la telefon cu închiderea afacerii, dacă nu scoate panoul. Bannerul a fost preluat atunci de OccupyGuguță, și furat noaptea spre dimineață, după nici zece ore, spun oamenii, de către poliție. Aceasta a fost prima colaborare dintre cele două mișcări.
OccupyGuguță își ia numele de la cafeneaua emblematică Guguță din Grădina Publică Ștefan cel Mare – local construit în epoca sovietică, cu picturi murale de cunoscutul artist Igor Vieru, acum închisă și amenințată printr-o decizie judecătorească să fie dărâmată. În locul ei ar urma să se construiască un hotel și un centru de afaceri, un gest simbolic pentru felul în care guvernarea capturează resursele statului și ale comunității. Inițial, membrii OccupyGuguță organizau evenimente în parc, de la lecturi publice ale Constituției la întîlniri cu oameni care s-au opus regimului, cum e polițistul de frontieră Gheorghe Petic, care astăzi este închis pentru viol (un dosar fals). După ce poliția le-a confiscat corturile din parc în septembrie anul trecut, OccupyGuguță au început să împânzească Moldova.
La fel ca echipa Dă-i La Vot, în această campanie, atât membrii mișcării OccupyGuguță, cât și cei din FreeMoldova – veniți de peste hotare, au traversat raioanele Republicii Moldova în luna dinainte de alegeri, distribuind ziare informative și calendare satirice, neafiliate vreunui partid. Reacțiile cetățenilor au fost neașteptat de pozitive – de la mulțumiri la laude („să vă dea Dumnezeu sănătate și să scăpăm odată de corupție!”). În piața din Ungheni, s-au cerut ziare și calendare și pentru rude și vecini. Pe stradă, trei polițiști au mai luat niște calendare suplimentare pentru birou. În Piața Centrală din Chișinău, o doamnă dintr-un magazin bisericesc a vrut un al doilea teanc pentru cei care trec să mai ia câte o lumânare (primul teanc se dusese deja). Am participat și eu la caravană în calitate de membru FreeMoldova.
„Noi înțelegem, voi lămuriți aici cine umblă cu minciuna prin țară,” mi-a zis un tip dintr-un grup de bărbați de vârstă mijlocie, adunați la un bar de pe marginea drumului din regiunea Orhei.
„Nu mă așteptam la un contact emoțional atât de puternic,” îmi zice Alex, un tânăr de 34 de ani care lucrează într-un start-up la Londra, după ce revine de la distribuția de calendare și ziare din raionul Anenii Noi.
Comunicarea aceasta e un exercițiu egalitar și de concentrare asupra a ceea ce ne unește pe noi, cetățenii - revolta față de sistemul oligarhic din Republica Moldova – și nu pe ce ne desparte. E ceea ce îi unește și pe membrii acestor inițiative civice, în pofida diversității preferințelor politice individuale, care variază de la stânga la centru dreapta.
Dar cine sunt membrii acestor mișcări? În FreeMoldova, sunt tineri care lucrează peste hotare, atât în companii de IT, de comunicare sau dezvoltare regională, cât și în construcții, transport și logistică. Mihai, 33, a avut o afacere de export a fructelor în Rusia, care i-a fost distrusă de embargoul din 2014, concurență neloială alimentată de corupția din poliția economică și FISC. S-a reprofilat. „Dar am fost atât de revoltat și dezamăgit după ce a câștigat Dodon alegerile prezidențiale în 2016, încât am emigrat după o lună.” Acum lucrează în construcții în Londra. „A fost un prag psihologic greu.” Și-a luat liber de la lucru patru zile și a venit acasă pentru a vota și a participa la caravana FreeMoldova.
În OccupyGuguță, decizia de a rămâne în Moldova și de a nu emigra, cum au făcut-o atâția dintre prietenii lor, e una conștientă și asumată. Cu o identitate mai hipsterească – membrii sunt arhitecți, artiști, ingineri, sau lucrează în proiecte non-guvernamentale – ce impresionează la ei e identitatea vizuală puternică, care face uz de umor, combinând localul (Guguță) cu globalul (Gandhi, de pildă), kudos-ul de pe social media, diversitatea etnică și cunoașterea legislației de care fac uz în comunicarea cu poliția.
„Da’ noi vă știm, voi sunteți cei cu tobele,” li s-a spus adesea tinerilor de OccupyGuguță, care au făcut din tobe un element cheie nou al protestului moldovenesc.
În această campanie, OccupyGuguță a avut două momente culminante, în care le-au crescut și numărul de followeri pe Facebook, și donațiile din partea susținătorilor. Primul a fost de Ziua Îndrăgostiților, când au mers vreo șapte dintre ei în inima Orheiului și au amplasat un banner mare roșu care zicea, în rusa nativă a lui Șor, ‘Ilan Shor, nash lyubimyi vor’ (‘Ilan Șor, hoțul nostru cel mai iubit’). După câteva minute, tinerii au fost înconjurați de doamnele admiratoare ale lui Șor și de poliție. Trei dintre tineri au fost duși la secția de poliție, unde li s-a dat o amendă pentru acte de huliganism, pe care ei au contestat-o. „Polițiștii nici nu aveau mare dorință să ne rețină, era clar că primiseră un apel”, zice Andrei, 32, unul dintre băieții reținuți, în live-ul de după eveniment. În același timp, ceilalți tineri de la OccupyGuguță împărțeau ziare și calendare, descoperind că Orheiul nu e totuși chiar atât de zombat de propagandă cum circula zvonul în restul țării.
Lovitura de grație OccupyGuguță a fost călătoria din sâmbăta dinainte de alegeri, când câteva mașini de oameni au făcut în Nisporeni, orașul în care a candidat Plahotniuc, un protest cu tobe. Poliția de patrulare a oprit mașinile, cerând acte pe tobe și acuzându-i că ar face contrabandă de tobe. (După o oră, i-au lăsat să plece.) Live-ul de pe Facebook a fost văzut de aproape jumătate de milion de oameni. Pe pagina internă a grupului OccupyGuguță, s-a postat mesajul unei tinere care zice că n-avea de gând să iasă la vot, dar au convins-o cei de la Guguță plecând cu tobele la Nisporeni. „E mai plăcut decât orice compliment”, scrie Ana, una dintre membrele OccupyGuguță în grup.
Alegerile nu au fost cu happy end. S-a înregistrat cea mai mică rată de participare la vot de istoria independenței Republicii Moldova. Doar 49% dintre moldoveni au ieșit la vot. Cele mai grave încălcări au fost limitarea votului diasporei prin interzicerea votării cu pașaport expirat (deși în 2010, 2014 și 2016 s-a permis votul cu pașaport expirat), o mobilizare istorică a 37,000 de cetățeni transnistreni prin transport organizat și cumpărarea votului cu 20 de dolari, cât și utilizarea resurselor statului pentru a intimida și dicta votul atât în perioada electorală, cât și în ziua alegerilor. Pe votul pe liste, la nivel național, PSRM a acumulat 31%, ACUM – 26%, PD – 23%, iar nou-formatul Partid Șor - 8%. Însă schimbarea sistemului electoral la unul mixt (în care 50 de deputați sunt aleși proporțional, iar 51 - uninominal) face PD-ul câștigător cu 18 mandate de deputat în circumscripțiile uninominale, în timp ce PSRM a obținut 16, Blocul „ACUM” – 12, candidații independenți – trei și Partidul „Șor” – două.
Dar mișcările civice nu au încetat. OccupyGuguță a organizat un protest care a denunțat încălcările din campanie chiar în lunea de după alegeri, iar FreeMoldova a lansat apeluri pentru proiecte de implicare a diasporei în Moldova. Protestul continuă.
Dacă vrei să te implici în proiectele FreeMoldova sau OccupyGuguță, scrie-le pe facebook sau la adresa de email intreaba@freemoldova.org, sau susține-le campaniile de crowdfunding.
Foto: Ramin Mazur
