Săptămâna viitoare vine peste noi referendumul pentru familia tradițională, iar băieții de la Brockhampton s-au nimerit la fix cu noul material și momentele lui queer, în care unul dintre membri cântă despre cum e să fii gay: „And she was mad cause I never wanna show her off / And every time she took her bra off my dick would get soft”, rimează Kevin Abstract pe albumul iridescence. Despre asta și încă patru prospături am scris în cele ce urmează.
Noname - Room 25
Fatimah Warner, raperiță, cântăreață și poetă din Chicago, și-a lansat cel de-al doilea album. Stilul de slam poetry este extrem de prezent în muzica pe care o compune - flow-ul nu e sprințar sau/și agresiv, Fatimahi parcă recită o poezie într-un fel liniștitor, dar cu zvâc. Versurile sunt inteligente, versatile, triste sau amuzante, puse peste un instrumental jazz-rap. Mi-aș fi dorit ca albumul să nu aibă doar 35 de minute, dar înveți să te mulțumești cu ce ai.
Ascultă-l dimineața la cafea.
8/10★
Aphex Twin - Collapse EP
După o pauză de 13 ani, Aphex Twin a revenit în 2014 cu albumul Syro. De atunci a lansat încă patru EP-uri, dar doar ultimul, Collapse, mi-a atras atenția în mod special. Unul dintre revoluționarii muzicii electronice, Richard D. James ne aduce cinci melodii încâlcite, aglomerate, lucrate meticulos, surprinzătoare și alarmante de parcă ar fi rupte dintr-o distopie digitală. EP-ul e curajos, straniu, întunecat și demonstrează, cel puțin pentru electroniști, că Aphex Twin este un geniu.
Ascultă-l pe munte, la pădure.
8.2/10★
Elysian Fields - Pink Air
După părerea mea, solista acestei trupe are una dintre cele mai sexy și delicate voci feminine din câte am auzit. Pink Air este cel de-al unșpelea album lansat de Jennifer Charles și Oren Bloedow. Albumul o dă mai pe colorat și indie-rock decât cele precedente, care erau mai întunecate și art-pop. Nu e cel mai bun proiect al lor, dar nu e nici pe departe dezamăgitor.
Ascultă-l când gătiți împreună.
8/10★
Brockhampton - iridescence
După ce anul trecut a saturat industria hip-hop cu trei albume, Saturation, Saturation II și Saturation III, lansate unul după altul în câteva luni, super grupul format din paișpe membri de prin toate colțurile Americii lovește cu un nou proiect care aduce influențe de gansta rap, grime și balade de boy band, cu versuri brutal de sincere, volatile și queer. „I don't go to church, but I'm so spiritual / Pulled my life outta dirt, that's a miracle.”
Ascultă-l la volan.
7.7/10★
Max Cooper - One Hundred Billion Sparks
După ce a stat o lună izolat în Țara Galilor, producătorul de muzică electronică și-a lansat cel de-al treilea album, în care combină techno, ambient și muzică experimentală. „Albumul acesta exprimă ce a rămas după ce am eliminat contactul uman timp de o lună - fără telefoane, fără mesaje, fără mail-uri. Am descoperit fabulele care trăiesc în interiorul nostru...” După părerea mea, fabulele descoperite de Max sunt lipsite de imaginație, albumul nu aduce nimic nou pe scena muzicii electronice, doar o oră de plictiseală.
5/10★
Ascultă-l pe fundal.
Imagine principală: detaliu din coperta albumului Aphex Twin
