Muzică / Descoperiri
Nou în muzică #22: James Blake, Nicola Cruz, Toro y Moi ș.a.
Matei Bărbulescu
De la muzica gingașă a lui James Blake, la ritmuri sud-americane, indie rock, chillwave și techno industrial.
De la muzica gingașă a lui James Blake, la ritmuri sud-americane, indie rock, chillwave și techno industrial.
Hai să aruncăm o privire înapoi în 2018 și să vedem ce albume luăm cu noi în noul an. Propun cinci materiale în ordinea preferințelor mele. Să curgă muzica!
Ce încape într-o valiză: filme horror, bubuială electronică, muzică renascentistă, chamber pop și minimalism mai mult sau mai puțin.
Ambient distopic, iepurași jucăuși și neascultători, techno din Japonia, rock progresiv și alternativ.
Am fost să la festivalul Unfinished ca să văd ce are de spus Nicolas Jaar despre muzica lui, cum a copilărit și de ce a studiat literatură comparată la facultate.
Slam poetry, intelligent dance music (IDM), hip-hop, indie-rock și techno - cinci albume pe care poți să le asculți acasă, la munte sau când te relaxezi și nu faci nimic în weekend.
Muzică experimentală, combinată cu folk, R&B, alt-rock și pop, tobe în care locuiesc spirite și Kamikaze - ultimul album al lui Eminem.
Muzică de legănat, ambientală, ambiental-întunecată și experimentală.
O trupă digitală, una cu inimă de leu, ceva rock industrial și doi șefi pe muzică electronică.
Bagă urechea aici pentru un album minunat de jazz, niște moși care încă mai știu cum se face muzică electronică, un tip experimentalist, niște techno-minimal și un pop sexy și trist.
Muzică bună românească (de când nu am mai auzit!), muzică ambientală, muzică depresivă, muzică techno visătoare și muzică experimentală.
Pentru momentele de pauză, relaxare și evadare, ți-am pregătit cinci albume noi-nouțe.
Muzică visătoare, electrizantă și plină de diversitate, rap feminist, emo și combinat cu trap, iar la final o caterincă cu un profesor călător prin timp.
Muzică bunărău de ieșit în natură, dat piept cu soarele și cu viața, stat cu prietenii și făcut caterincă.
Sfârșitul lumii, depresie, moarte, ți-am pregătit cinci albume cu care să te bagi sub pătură și să treci peste vremea asta proastă.
Am fost la finala Battle MC Romania 2017 și am vorbit cu Puya, Sișu, Macanache, DOC și Bonel, despre dumnezeu și LGBT.
De la un techno groove de cea mai bună calitate, trecem printr-o adolescență deprimantă, prin întuneric și frig, și-ajungem până la jazz latino și-un răsărit la mare.
Cu câteva zile înainte de Ziua Îndrăgostiților, gânditorul creștin Mihai Neamțu a conferențiat despre mai multe feluri de iubire, dar a ajuns să vorbească și despre Donald Trump.
Forțăm primăvara și ne veselim cu indie și electro disco, și dacă nu merge, ne ascundem undeva la munte cu o tipă din Norvegia care cântă folk.
Se face frig, așa că ne băgăm sub pătură, bem ceai și ascultăm muzică neo-clasică, ambientală și noise.
Ne întoarcem puțin în 2017 ca să rezolvăm niște restanțe: techno cu chitări, autohton și experimental, trioul N.E.R.D., prietenii lor vedete și a treia revenire a lui Eminem.
Cinci albume fantastice de anul ăsta, de la sunete ce par făcute de niște jucării japoneze până la trauma prin care trecem atunci când moare cineva drag.
Anul ăsta, artiștii s-au concentrat mai mult pe mesaje politice (LCD Soundsystem, Kendrick Lamar), probabil din cauza/datorită lui Trump, dar și pe propria persoană (Björk, Beck).
Noul album al lui Björk ne învață să construim o utopie, Baths ne duce într-o lume imaginară, Emancipator și Shongle ne relaxează, iar la final, niște pinguini de-ai noștri ne duc la război.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.