Arte vizuale / Fotografie

Oameni oarecari

De Scena 9

Publicat pe 22 octombrie 2020

O viață de om care a documentat în imagini viața din jurul lui. 35 de ore de film de 16 mm, 21.000 de metri de peliculă, 2 milioane de negative foto, arhivate cu grijă, organizate meticulos printr-un sistem propriu, în cutii, ambalaje de hârtie, plicuri și dosare, pe ani și categorii. Documentar, reportaj, personalități, familie, prieteni, evenimente culturale, diverși, oarecari.

Ioan Agapi a fost unul dintre cei mai cunoscuți fotografi și documentariști din Iași. A fotografiat și a filmat viața orașului, toate vizitele lui Ceaușescu în zonă, politicieni, actori. Și-a fotografiat familia și prietenii, dar și oarecari - necunoscuți pe care îi întâlnea pe teren. Fiica sa, Nora Agapi, regizoarea filmului documentar Timebox, un portret al tatălui său, dar și al arhivei lui de imagini, a început în acest an procesul de digitalizare a negativelor și de valorificare a colecției. „Fac parte din arhivă fiindcă de-acolo, stricto sensu, sunt, filmată din momentul ieșirii mele din maternitate,” povestește regizoarea Nora Agapi într-un interviu despre Timebox. Sunt acolo, deci, de 40 de ani cum ar veni - înăuntru, în film. Dincolo de asta, am crescut cu toate filmele și cu arhiva tatei, am participat efectiv la filmări de când eram mică.” 

Au fost scanate până acum peste 1000 de negative din perioada 1967-1978. Dintre ele au fost alese portretele care vor fi expuse la Muzeul Național de Artă Contemporană, începând de azi, 23 octombrie, și până pe 15 noiembrie. Printre oarecarii fotografiați de Agapi putem vedea copii de grădiniță, elevi și profesori la serbări școlare, artiști, oameni în parc, la bâlci, în vacanță, la nuntă sau aniversări, oameni la locul de muncă- vânzătoare, croitori, ceasornicari. Viața unui oraș desenată din frânturi decupate din viețile locuitorilor săi.

„Fotografiile arăta modul în care Ioan Matei Agapi se regăsea în cei pe care îi fotografia, dar și capacitatea lui de a vedea și înțelege individul, indiferent de vârsta, gen, statut sau clasă socială,” spune Calina Bârzu, curatoarea expoziției. „Agapi era un personaj empatic, cu o viziune clară, ce se oglindea în oamenii pe care îi fotografia. Relația dintre subiect și fotograf este evidentă. Expozitia folosește autenticul creat de Ioan Matei Agapi, inclusiv prin materiale documentare și personale ale fotografului- o carte de vizita, huse de hârtie, negative originale sau fotografii developate de acesta. În acelasi timp, Ioan Matei Agapi este prezentat ca fotograf, o legenda locala la Iasi, dar mai puțin cunoscut la nivel național, ocazie cu care sunt puse în lumină, nu doar personajele care i-au intrat in atentie, ci și omul din spatele aparatului de fotografiat.”

Arhiva de fotografii și filme documentare Ioan Agapi a stat mulți ani în umbră și nu a fost niciodată prezentată public. La câteva luni după moartea artistului, sunt expuse la MNAC povești din primul deceniu al arhivei pe care a păstrat-o cu atâta grijă.

Scoala Populara de Arte, 1978
Profesorul și sculptorul Nicușor Petrescu, 1972.
„Portrete cai și călăreți”, 1972, Rădăuți
Nani în parcul Pușkin, 1970
Pamfilia cu sora ei la Cercul Foto din Iași în 1970

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK