Centrul Cultural Clujean a testat la sfârșitul anului trecut ipoteza prin care arta poate ajuta persoanele care suferă de burnout, un fenomen din ce în ce mai răspândit, rezultat al stresului cronic la locul de muncă, și care se manifestă prin epuizare fizică și mentală, detașare emoțională și sentimente de inutilitate.

Centrul Cultural a organizat ateliere creative, la care persoane cu simptome de burnout au participat timp de 7 săptămâni la activități care să le crească starea de bine, îndrumați de o echipă de artiști locali. Înainte și după intervenția artistică, nivelul de burnout a fost măsurat în cazul fiecărui participant, fiind astfel evaluat modul în care participanții au reacționat și s-au implicat în tehnicile artistice.

Pentru toți participanții, nivelul de surmenaj a scăzut, arată raportul de cercetare Impact of Artistic Interventions on Participants with Burnout, publicat de curând. 9 din 11 persoane au avut un nivel mediu de burnout după intervențiile artistice și 2 persoane au avut un nivel scăzut. Cu alte cuvinte, arta poate reduce gradul de epuizare, poate crește starea de bine și îi poate inspira pe oameni să își dezvolte potențialul creativ, într-o lume din ce în ce mai grăbită și apăsătoare. 

Acest proiect-pilot de „prescripții culturale” pornit la Cluj a fost testat deja în alte orașe din lume. Scopul pe termen lung este să transforme acest experiment într-o politică publică. În țări precum Suedia sau Finlanda, astfel de proiecte există deja, iar Ministerul Sănătății Publice finanțează proiecte culturale sau sportive, care îi ajută pe oameni să aibă o mai bună calitate a vieții.

Suferi de burnout dacă

Foarte des te simți secătuit emoțional sau, spre sfârșitul programului de lucru, ai impresia că te comporți ca o lămâie stoarsă; dacă te simți obosit când te trezești dimineața și trebuie să mergi la serviciu; dacă ai perioade în care te simți depășit de situație și comunici cu unii colegi ca și cum ai comunica cu niște obiecte, sau ai impresia că nimic nu se întâmplă după cum îți dorești. 

Dacă ai o stare de deprimare și apatie, dacă în ultima perioadă ai devenit mai dur în relațiile cu colegii/subordonații, dacă ai impresia că oamenii cu care lucrezi sunt persoane neinteresante și plictisitoare, dacă ai deziluzii profesionale sau simți indiferență pentru lucruri față de care manifestai interes înainte.

Dacă devii încordat și tulburat când te gândești la preocupările tale actuale, iar uneori îți este indiferent de ceea ce se întâmplă cu subalterni sau colegi ai tăi, dacă vrei să te izolezi de toți și să te odihnești, dacă te simți la limita puterilor, dacă te simți ca cineva care a dat faliment, dacă simți că subordonații și colegii pun pe umerii tăi povara problemelor și îndatoririlor lor.

Într-un studiu realizat în iulie 2020, Mental Health America (MHA) a scos la iveală că 75% dintre persoanele care începând cu mijlocul lunii martie 2020 și-au desfășurat munca de birou acasă, au suferit o formă de epuizare, iar 40% dintre cei chestionați au declarat că a fost un rezultat direct al pandemiei.

„Burnout-ul nu e boală”

În traducere aproximativă în limba română, burnout este asociat cu „epuizare” sau cu mai vechiul „surmenaj”. Sebastian Armean, medic specialist psihiatru la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca și asistent universitar, spune că burnout-ul nu e clasificat de Organizația Mondială a Sănătății ca boală de sine stătătoare, ci ca o cauză care poate contribui la apariția unei boli. 

Câteva studii americane l-au inclus pe lista bolilor ocupaționale. A fost descris în jurul anilor ‘70 și cel mai frecvent apare la persoane care lucrează în instituții de îngrijire, unde pronosticul bolnavilor este adesea nefavorabil. Cum sunt, de exemplu, pacienții cu demență a căror stare se deteriorează, oricât de bine i-ai îngriji.

„Burnout-ul mai apare inclusiv printre angajații din corporații care trebuie să facă față unor deadline-uri nerealiste și mai este descris în situații stresante, cum a fost carantina în starea de urgență și partea de lockdown, în condițiile în care faci același lucru tot timpul, ai o presiune permanentă asupra ta. Toată situația care te duce într-o rutină pe care nu ai dorit-o și asta te poate scoate de pe traiectorie”, explică Sebastian Armean, care primăvara trecută a inițiat un studiu internațional despre impactul pandemiei COVID-19 asupra sănătății psihice în rândul publicului larg și al personalului expus riscului crescut de contaminare (sănătate, situații de urgență, ordine publică, apărare și siguranță națională). 

COVID-19 PsyImpact & PsySafe Program a fost gândit ca un proiect-pilot de sprijin psihologic pentru a crește reziliența la stres, controlul mai bun al emoțiilor și munca în condiții cât mai bune, fiind elaborat împreună cu o echipă din cadrul UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, dar și cu ajutorul unor colaboratori externi. 

„E foarte greu de diferențiat între burnout și episoade depresive, reacții depresive și tulburări de anxietate. Un burnout care nu e recunoscut la timp poate să ducă la elemente de tip depresiv și anxios. Există cazuri de burnout care duc la tentative suicidare. Atunci vorbim fie de burnout mascat, fie de un burnout care a dus la depresie”, arată medicul. „Mulți dintre noi am avut episoade de burnout din momentul în care a trebuit să ne adaptăm toată activitatea online. Inclusiv o mare cantitate de muncă poate să ducă la burnout. Maratoniștii își cresc treptat rezistența atunci când trebuie să parcurgă o distanță lungă, însă noi am fost luați cu totul prin surprindere. COVID-ul ne-a luat pe nepregătite și atunci șansa să ne epuizăm era mult mai mare.”

„Vedem că relația dintre artă și starea de bine e tot mai importantă”

Proiectul-pilot de prescripții culturale împotriva epuizării este moștenire din dosarul de candidatură a Clujului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, unde se numea „Art&Happiness”, denumit mai târziu „Inner space - Spațiu interior” și viza efectele culturii asupra stării de bine.  

Centrul Cultural Clujean s-a inspirat din așa-numitele programe de „Cultural prescriptions” existente deja în anumite țări, care presupun recomandări de activități culturale, sportive, sociale, cu acces gratuit, în asociere cu un tratament medicamentos. Nu funcționează ca terapie, nu au pretenția de te vindeca, dar au potențialul de a îmbunătăți starea „pacientului”. 

„Ceea ce ne dorim este ca în câțiva ani, prin programe subvenționate, să aducem aceste modele și la noi și să convingem factorii de decizie că aceste practici ar putea fi un mecanism de sprijin”, explică Rarița Zbranca, director de programe la Centrul Cultural Clujean, care spune că există muzee în lume care pun la dispoziție bilete gratuite sau au programe pentru vizitatori în baza prescripțiilor culturale. „Ideea inițială era să oferim și noi bilete gratuite și să urmărim impactul, însă având în vedere criza care a apărut, am fost obligați să regândim abordarea. De mai bine de un an tatonăm ideea de a lucra cu o clinică publică sau privată care să ofere acest tip de bilete ca supliment la rețetele medicilor și să finanțeze valoarea biletelor. Pentru noi e important ca organizațiile culturale să fie recompensate pentru tipul acesta de servicii pe care le-ar oferi. Dar anul trecut a fost imposibil să realizăm un proiect de acest fel.”

Modelele de workshop-uri au fost inspirate din diferite programe de Arts on prescription, organizate în mod profesionist, iar tema a fost oarecum evidentă pentru perioada dificilă în care se afla toată lumea. Burnout-ul era accentuat de munca de acasă, de mulțimea de întâlniri online, de faptul că mulți își pierduseră locurile de muncă.

„Burnout-ul îl trăiește mare parte a populației muncitoare, dar este foarte puțin conștientizat la noi și rămâne negestionat. Oamenii îl gestionează pe cont propriu. Și atunci proiectul nostru spune cumva că există această problemă, că poate fi identificată,” crede Rarița Zbranca.

Personal, Rarița nu mai știe numărul episoadelor de burnout pe care le-a avut. În sectorul cultural, în care lucrează, burnout-ul a devenit cumva o stare foarte naturală, chiar acceptată.

„Unul dintre motivele pentru care am ales această temă este că, pe de o parte, în sectorul cultural modul de lucru este foarte precar. În special, în sectorul independent ai foarte puține resurse, oamenii muncesc foarte mult, există momente de mare presiune cum sunt vârfurile de sezon, faptul că omul trebuie să facă mai multe tipuri de munci. E regizor într-un spectacol, e luminist în altul, scrie cereri de finanțare, dă declarații de presă. În plus, mai intervine și hipermobilitatea și faptul că ești tot timpul pe drumuri. Toate acestea se adăugau la starea de stres accentuat a oamenilor care lucrează în sector. În diverse întâlniri auzeam formularea «two years ago, after my burnout». Când burnout-ul ajunge la nivel de acceptare, acesta e un semnal de alarmă”, mărturisește Rarița.

Până când la nivelul sistemului nu se conștientizează că în sectorul cultural există mari probleme și până când condițiile de lucru nu se schimbă, e destul de nedrept să aștepți ca oamenii să găsească  la nivel individual soluții pentru episoadele de burnout. 

Pentru Prescripțiile Culturale, Centrul Cultural Clujean, a organizat mai multe ateliere, unde oameni care suferă într-o măsură sau alta de epuizare să-și îmbunătățească sănătatea și starea de bine prin intermediul artelor. Participanții au învățat împreună să-și observe mai bine stresul, despre cum îl pot atenua prin muzică sau fotografie, despre cum să prevină pe viitor oboseala extremă.

Doritorii au completat un formular online și, pornind de la ideea că fiecare persoană a fost sinceră în răspunsuri, rezultatele formularului au stabilit un indice de burnout pentru fiecare participant. Chestionarul aplicat înainte și după intervenție, realizat împreună cu cercetători pe baza unor instrumente validate științific, a urmărit starea oamenilor, dar și alți parametri, care țin de comportamentul de consum cultural.

Au fost aleși 11 participanți cu vârste între 20 și 50 de ani, cu background în IT, management, profesori, domeniul medical sau studenți. 

„Parcă nu știm altceva decât să fim rezervați”

Coordonatoarea atelierelor a fost Diana Buluga, actriță și manager cultural. Tema nu îi era deloc străină, întrucât spune că a avut și ea perioade în care, fără să-și dea seama, se aglomera atât de tare încât ajungea la un stadiu acut de epuizare. 

„Burnout-ul vine și cu epuizarea emoțională și este mai mult decât ce înseamnă o perioadă stresantă. Simți că te afectează atât fizic, cât și emoțional”, spune Diana.

Alături de colegii ei, Diana a gândit structura atelierelor mai degrabă pornind de la atelierele sale de teatru și improvizație pe care le oferea deja prin asociația culturală Create.Act.Enjoy. Acolo a văzut că participanții vin de obicei ca să fie mai spontani, mai dezinvolți, dar și pentru că simțeau că nu își mai găsesc motivația sau pentru că le era foarte greu să facă alegeri. Astfel, a încercat să coreleze toate acestea împotriva burnout-ului. 

La prima ședință Diana spune că a mers pe exerciții de cunoaștere, de dinamică a echipei. „Pentru dinamica grupului am lucrat pe exerciții de limbaj non-verbal, pe mișcare browniană în spațiu, pe modul cum reușim să ne ascultăm, dacă reușim, sau nu, să ne găsim un ritm comun de deplasare. Toate sunt lucruri de bază, evident inspirate din antrenamentul actorului. Totdeauna am crezut că mintea fără corp și corpul fără minte nu au cum să se echilibreze dacă nu le ajutăm”, povestește actrița.

La următoarele ședințe a fost vorba despre încredere, despre curajul de a se lăsa unul pe mâna celuilalt, despre răspuns spontan și creativitate, cu exerciții inspirate din teatru-sport pe care se axează și improv-showurile, despre muzică, „body music” și efectul pe care-l are asupra noastră. Atelierul creat  împreună cu Ioana Ofelia, fotograf și videograf, s-a concentrat pe lucrul cu aparatul foto, pe ce transmite fiecare și pe ce crede fiecare că transmite. Cum te vede celălalt și cum te vezi tu pe tine.

La primele ședințe se vedea clar teamă de necunoscut a participanților. „Și eu simt această teamă când încep un proiect nou. E un fel de pragmatism sau scepticism. Parcă avem în sânge ideea că trebuie să fim rezervați”, explică Diana. Dar treptat, oamenii s-au deschis.

La final, Diana a structurat și o schemă de prevenție a burnout-ului.

Strategiile existente pentru prevenția și tratarea burnout-ului recomandă, în faza de prevenție, activități precum sesiuni de cântat, de compus sau ascultat muzică, dans sau diferite tipuri de activități în care sunt angajați mai mulți oameni, cum ar fi orele de teatru sau de arte plastice, care s-au dovedit eficiente în managementul stresului și al anxietăților zilnice.

De asemenea, un studiu publicat în 2016 de Drexel University a demonstrat că terapia prin artă are efect în reducerea hormonilor care provoacă stres. Aproximativ 75% dintre participanții la acel studiu au avut o scădere a cortizonului după 45 de minute de când s-au implicat într-un act de creație. Cititul, la rândul său, contribuie semnificativ la relaxare și poate funcționa „ca un fel de meditație”.

I’m not Working from Home, I’m Living at Work”: Perceived Stress and Work-Related Burnout before and during COVID-19 este un alt studiu recent, de exemplu, care oferă o mai bună înțelegere a relației dintre stres, epuizare la locul de muncă și eforturile de distanțare socială în timpul pandemiei COVID-19. Autorii au dezvoltat un chestionar care cuprinde măsuri valide de prevenire a stresului și burnout-ului.

„M-a intrigat să văd că la Cluj se prescrie cultură”

De când a început pandemia, Andra Trifu a cunoscut și ea ce înseamnă starea de burnout. I-a fost destul de dificil să se obișnuiască pe termen lung cu munca de acasă, i-a fost dor de birou și de colegi, de plimbarea de dimineața până la serviciu. A fost o perioadă foarte intensă, încărcată cu emoții, așa că workshop-ul propus de Centrul Cultural Clujean a venit ca o gură de aer. Andra are 30 de ani, locuiește în UK de patru ani și este test specialist în domeniul financiar-bancar. Pe durata proiectului s-a întâmplat să se afle în Cluj, ceea ce i-a permis să ia parte fizic la atelierele propuse de Centrul Cultural Clujean.

Termenul de burnout îi era cunoscut, însă a durat o vreme până să înțeleagă că trecea chiar ea prin această stare. Nu știa prea multe despre acest fenomen, ci doar că, prin epuizare,  ajungi la capătul puterilor și nu mai înțelegi nimic, iar orice activitate pare imposibil de dus la bun sfârșit. În loc de soluții, vezi probleme. Și dacă vezi vreo soluție, nu-ți pare că mai ai energie pentru a o pune-n aplicare. 

În programul propus de Centrul Cultural Clujean, a atras-o titlul: Prescripții culturale. Cum adică, putem prescrie și altceva în afară de medicamente? 

„În Anglia, medicii prescriu cursuri de yoga și plimbări în parc uneori. M-a intrigat să văd că la Cluj servim cultură și m-am înscris”, mi-a povestit Andra. „Au fost niște săptămâni revelatoare, m-a bucurat fiecare seară de luni și azi le simt subtil lipsa. Am descoperit din nou jocul și încrederea în străini, începutul unui nou mod de a privi viața. Mi-am descoperit frici cu care lucrez și frici pe care nici nu știu să le recunosc încă, dar și calități pe care le uitasem”, mărturisește tânăra.

După atelierele la care a participat, Andra poate spune că arta să contribuie la depășirea perioadelor de burnout. Exercițiile propuse de Diana, inspirate din arta teatrală, dans și fotografie printre altele, au ghidat-o atât pe ea, cât și pe colegii ei de ateliere, într-o excursie către sine, dar împreună. 

„Eu cred că în fiecare din noi este un artist. Un creator, a cărui energie e bine să o canalizăm cât mai des. E energie pură, pozitivă, expansivă, ce stimulează curiozitatea și încrederea copilăriei. Cred că cel mai tare m-a impresionat exercițiul Oglinda. Am lucrat în doi, stând față în față la distanță de circa trei metri. Fiecare urma să mimeze, pe rând, un set de mișcări pe care celălalt să le realizeze în oglindă timp de câteva minute. A fost extrem de distractiv și amuzant. Abia la final am înțeles, când Diana a spus să continuăm fără a prestabili cine conduce și cine mimează. Cum din joacă poți crea armonie, cât de important este să-ți privești aproapele în ochi, cât de important e să îl vezi cu adevărat, așa cum e el”, povestește Andra.

O altă activitate de grup a fost „playlistul pentru emoții”, unde fiecare participant a propus melodii pentru diferite stări. Pornind de lan exerciții bazate pe diferite tehnici artistice, atelierele i-au ajutat pe oameni să-și regăsească imaginația, i-au încurajat să se exprime, au , au stimulat abilitatea de exprimare, au mai redus anxietatea și au cultivat stima de sine, astfel încât pe viitor să-și gestioneze mai bine stările provocate de burnout.

Terapie prin artă 

Asociația culturală Create. Act. Enjoy a realizat până acum opt ediții ale proiectului de Terapie prin artă în mai multe spitale din Cluj, punând la dispoziția oamenilor, pacienți și personal medical, activități recreative realizate de artiști profesioniști, cu sprijinul voluntarilor.

„Personal, rămân la părerea că atelierele de lucru dau rezultatele cele mai durabile,” crede Diana Buluga. „Acolo lucrezi cot la cot cu pacientul sau cu persoana din echipa medicală. Evident și concertele au efect pe termen scurt. Dar atunci când ești participant în procesul creativ, nu doar spectator, efectele sunt mult mai vizibile. Cam de doi ani, și mai ales anul acesta, am reușit să extindem proiectul în zona de instalații artistice care să funcționeze în spitale și fără prezența noastră. De exemplu, bibliotecile amplasate în spitale. Evident că ne-am dori să fim prezenți în spitale permanent, dar fiecare avem și alte arii de activitate, iar financiar nu este posibil pentru că nu poți la nesfârșit să te susții din proiecte câștigate. În acest sens, planul pe viitor include și amenajarea unei camere în fiecare spital care să fie dedicată activităților creative. Când am început proiectul era și pentru noi la nivel de experiment. Acum îmi place să spun că proiectul a apărut ca un fel de joacă meseriei și între timp s-a transformat într-o meserie a jocului”, povestește Diana.

„Cea mai bună cale spre recuperare este să recunoști că nu ești bine”

Dacă ești mult mai nervos, iritabil, nu te odihnești și nu ai un somn de calitate. Mai este varianta în care mergi la muncă, dar îți dai seama, și ceilalți își dau seama, că parcă vii de pe altă planetă. Acest lucru era descris în anii ’70, spune medicul Sebastian Armean, cu termenul de depersonalizare. Te duci ca un robot la muncă, faci greșeli, nu ești mulțumit de calitatea muncii tale, memoria îți joacă feste, ai multe lapsusuri. Atunci începi să îți pui un semn de întrebare. Nu te mai bucuri de lucruri care înainte îți făceau plăcere. Nu mai înțelegi glumele dintr-un film de comedie care cu alte ocazii îți plăceau. 

„Cea mai bună cale spre recuperare este să recunoști că nu ești bine. Trebuie să îți înțelegi starea din punct de vedere psihologic. Trebuie să vezi ce caracter are munca ta, ce tip de aptitudine are echipa cu care lucrezi, cum sunt relațiile în echipă. Toate contribuie la plasa ta de siguranță. Trebuie să îți dai seama spre ce duce stresul acesta extrem. Spre burnout ocupațional, insomnie, iritabilitate, stări de anxietate?”, explică Sebastian Armean.

În astfel de cazuri trebuie să fii conștient de tine. Să știi ce îți place și ce nu. Să ai grijă de tine, să îți iei pauze care să te destindă, să ieși în natură, să asculți muzică, să citești o carte, să îngrijești o grădină de zarzavaturi sau de flori, să „pigulești” la ele. Toate aceste activități te detensionează și îți duc mintea spre ceva ce poți controla. În al treilea rând, trebuie să îmbrățișezi starea de nesiguranță.

„Când ai burnout, nu ai control asupra a ceea ce se întâmplă în jurul tău și asupra a ce ți se întâmplă. Mergând în grădina de trandafiri, tu alegi ce boboc tai, ce plante sădești”, spune Sebastian Armean. 

În anii ’70, burnout-ul a fost descris și denumit doar în cazul indivizilor care lucrează în servicii de urgență sau în psihiatrie. Mai târziu s-a observat că poate fi întâlnit și la persoane din populația generală care nu lucrează neapărat într-un mediu stresant, dar au o situație stresantă acasă, de exemplu un vârstnic imobilizat la pat pe care oricât de bine l-ar îngriji, starea lui se degradează. 

„Conceptul de burnout este mult mai larg și nu este asociat strict mediului profesional. Poate apărea în context social mai larg pentru că oricare dintre noi avem o limită a toleranței. Iar în momentul în care limita aceasta este atinsă, putem să clacăm. Ideea este să fii conștient de asta și să încerci să îți cunoști limita. E important să am obiective smart când plec într-o carieră în viață, să am obiective realistice, specifice, măsurabile, încadrate într-un interval de timp. Dacă primesc 100 de sarcini și nu știu să le refuz pe unele dintre ele, am deja o problemă”, precizează Sebastian Armean.

Medicul a avut cazuri în care era evident că unii colegi de-ai lui, din diferite specialități ale medicinei, sufereau de burnout. Dar nu putea să le recomande nici tratament, nici concediu medical. 

„Nu poți să îi zici nici episod depresiv, pentru că nu e depresie. Dacă suferi de depresie sau de tulburare de anxietate, suferi tot timpul, dacă suferi de burnout profesional, poți să identifici starea pe care o ai cu locul de muncă sau cu stresul de la locul de muncă. Persoana care suferă de depresie, oriunde suferă de depresie. În cazul burnout-ului, există inclusiv reacții somatice, ceea ce înseamnă că înainte de a mă duce la serviciu mă apucă ori durerea de cap, ori o stare de greață. Noi le spunem somatizări. Adică transpunerea unui conflict psihic, într-un conflict somatic”, explică medicul.  

Pandemia de coronavirus a creat o situație nouă, care a venit ca un tăvălug printre noi și ne-a retezat strategiile de coping. Rezultatele din punct de vedere psihiatric le vom vedea mai târziu, spune Armean. Poți să ai inclusiv reacții de tip anxios sau de tip depresiv în fața COVID-19 și dacă ai avut astfel de episoade înainte, cel mai probabil ești mai predispus episoadelor de burnout.

Inițiativele de tipul prescripțiilor culturale, care încurajează persoanele care se confruntă cu diferite afecțiuni medicale să-și depășească stările negative și să-și îmbunătățească sănătatea și bunăstarea prin intermediul artelor, sunt tot mai des testate. Iar rezultatele sunt încurajatoare.

Construite pe exerciții practice și folosind diverse tehnici artistice, atelierele concepute de echipa proiectului de la Cluj au contribuit la dezvoltarea imaginației și a inteligenței emoționale, au stimulat abilitățile de exprimare ale participanților, le-au redus stările de anxietate și au cultivat stima de sine în acele persoane care aveau cel mai mult nevoie de asta. Nu au oferit soluții „vindecatoare”, ci au venit cu propuneri de a integra arta în viața de zi cu zi, ca parte din rutină.

Prescripțiile culturale au fost implementate de Centrul Cultural Clujean în cadrul proiectului Spațiu Interior, prin Art & Well-being, o inițiativă care explorează relația dintre participarea culturală și sănătatea fizică, emoțională și mentală. Proiectul Art & Well-being este cofinanțat prin programul Europa Creativă al Uniunii Europene. Partenerii artistici din cadrul Art & Wellbeing - Galeria de artă Maribor (Slovenia) și BOZAR (Belgia) - implementează, de asemenea, versiuni ale prescripțiilor culturale în contextele lor locale.