Ciuperca de la capătul lumii e un bestseller antropologic pop adoptat cu entuziasm de alte discipline și câmpuri, de la geografia umană, studiile de mediu, economie politică sau arta contemporană. Anna Lowenhaupt Tsing, autoarea, pornește într-o amplă cercetare colaborativă, urmărind traseul ciupercii matsutake, una dintre cele mai valoroase ciuperci din lume și relațiile de interdependență pe care aceasta le formează cu alți actori importanți: pădurile de pin, solurile, lanțurile globale de mărfuri, zonele contaminate și peisajele aflate în ruină. Investigația o poartă către culegătoarele și culegătorii de matsutake din Oregon (SUA), Yunnan (China) și Laponia (Finlanda).
Uite ce spune antropologul Bogdan Iancu despre carte:
„Dacă vrem să învățăm ceva, e necesar să revitalizăm artele de a remarca și să includem și etnografia și istoria naturală“ devine un manifest metodologic prin care Tsing critică felurile în care cunoașterea modernă și guvernanța neoliberală privilegiază scalabilitatea monoculturilor (cum au fost cele de trestie de zahăr). În opoziție cu acestea, Tsing se concentrează pe elemente care nu pot fi reduse, multiplicate sau domesticite în medii controlate: neascultătoarele ciuperci matsutake, recalcitrante la posibilitatea cultivării industriale. Pentru a transforma matsutake într-un dispozitiv „bun de gândit“, autoarea își îndreaptă atenția către spații care sfidează logica standardizării și replicării și care se dezvoltă în ruinele lăsate în urmă de capitalism, cum sunt pădurile în care matsutake cresc spontan. Aceste păduri sunt tratate ca anti-plantații: locuri ale diversității și ale colaborărilor multispecii."
Anna Lowenhaupt Tsing este profesoară de antropologie la Universitatea din California, Santa Cruz, și la Universitatea Aarhus, Danemarca. Este autoarea lucrărilor In the Realm of the Diamond Queen (1993), Friction (2005) și Ciuperca de la capătul lumii (2015), volum distins cu Premiul Victor Turner pentru scriere etnografică acordat de Societatea de Antropologie Umanistă. Este una dintre inițiatoarele și curatoarele platformei Feral Atlas. Considerată una dintre cele mai influente teoreticiene ale globalizării și ecologiei, Tsing explorează în lucrările ei întâlnirile dintre specii și transformările care construiesc lumile pe care le locuim, cu o aplecare deosebită asupra efectelor ecologice ale expansiunii capitalismului și asupra modului în care aceasta influențează comunitățile marginalizate și mediile lor de viață.
Citește mai jos un fragment din volumul Ciuperca de la capătul lumii.
Ciuperca de la capătul lumii
A asculta și a spune o avalanșă de povești este o metodă. Și de ce nu ne‑am avânta s‑o numim știință, contribuție la cunoaștere? Obiectul său de cercetare e diversitatea contaminată; unitatea sa de analiză e întâlnirea indeterminată. Dacă vrem să învățăm ceva, e necesar să revitalizăm artele de a remarca și să includem și etnografia și istoria naturală. Avem însă o problemă de scară. O avalanșă de povești nu este tocmai ușor de rezumat. Diferitele sale scări nu se suprapun la perfecție și atrag atenția numaidecât asupra unor geografii și ritmuri întrerupte. Aceste întreruperi generează și mai multe povești. Iată puterea pe care o are știința avalanșei de povești. Și tocmai aceste întreruperi sunt cele ce scapă limitelor științei moderne, care pretinde posibilitatea extinderii infinite fără modificarea cadrului cercetării. (...) Scalabilitatea pretinde ca elementele proiectului să nu țină seama de caracterul indeterminat al întâlnirii, ele permițând astfel o extindere neîngrădită. Prin aceasta, scalabilitatea izgonește diversitatea cu adevărat importantă, adică pe aceea care ar putea să provoace schimbare.
(...)
Spre deosebire de clonele de trestie de zahăr, ciupercile matsutake arată clar că nu pot trăi fără relații transformatoare cu alte specii. Ele sunt corpurile fructifere ale unei ciuperci subterane ce se asociază cu anumiți arbori forestieri. Ciuperca își obține carbohidrații din relațiile mutualiste cu rădăcinile arborilor‑gazdă, pentru care absoarbe nutrienți din sol. Matsutake face posibil ca arborii‑gazdă să trăiască în soluri sărace, lipsite de un humus fertil. La rândul ei, este hrănită de arbori. Acest mutualism transformator a făcut imposibilă cultivarea ciupercilor matsutake de către oameni. Institutele de cercetare japoneze au cheltuit milioane de yeni pentru a face posibilă cultivarea lor, însă, până acum, fără succes. Matsutake se împotrivesc condițiilor de plantație. Ele au nevoie de diversitatea dinamică multispecii a pădurii, cu relaționalitatea ei contaminantă.
De asemenea, culegătorii de matsutake sunt cât se poate de diferiți de muncitorii disciplinați și interșanjabili de pe câmpurile de trestie. În lipsa alienării disciplinate, nu se pot constitui corporații scalabile în pădure. În Pacificul de Nord‑Vest al Statelor Unite, culegătorii se îndreaptă în număr mare spre pădure, cuprinși de „febra ciupercilor“.
(...)
E timpul să ne întoarcem la scena cumpărării din Open Ticket. E o după‑amiază târzie și unii dintre agenții de teren albi își petrec timpul amuzându‑se. Se acuză reciproc că ar minți și se numesc unul pe altul „vultur“ și „Wile E. Coyote“. Au dreptate. Se înțeleg să pornească de la prețul de 10 dolari pe livră pentru primele ciuperci, dar aproape nimeni n‑o face. Competiția începe în secunda în care se deschid corturile. Agenții de teren își sună cumpărătorii pentru a oferi prețurile de pornire: poate 12 dolari sau chiar 15, dacă se înțeleseseră la 10. Depinde de cumpărători să raporteze ce se întâmplă în corturile de cumpărare. Culegătorii intră și întreabă de prețuri. Dar prețul e secret dacă nu vinzi cu regularitate sau dacă nu îți expui deja ciupercile. Alți cumpărători își trimit prietenii deghizați în culegători pentru a afla prețul, așa că nu e un lucru pe care să‑l spui pur și simplu oricui. Apoi, când un cumpărător vrea să ridice prețurile pentru a învinge concurența, el sau ea trebuie să sune agentul de teren. Dacă nu, cumpărătorul va fi nevoit să plătească diferența de preț din comisionul lui sau al ei – e însă o tactică pe care mulți sunt dispuși s‑o încerce. Foarte curând, apelurile ricoșează între culegători, cumpărători și agenți de teren. Prețurile se schimbă. „E periculos!“, îmi spunea un agent de teren în timp ce urmărea zona de cumpărare pentru a ține scena sub observație. Nu putea vorbi cu mine în timpul cumpărării, îi solicita întreaga atenție. Urlând comenzi în telefonul mobil, fiecare dintre ei încerca să se mențină în frunte și să le pună piedici celorlalți. Între timp, agenții de teren stau la telefon cu exportatorii și companiile lor angrosiste pentru a afla cât pot ridica prețul. E incitant și solicitant să‑i scoată pe ceilalți din joc cât mai eficient cu putință.
(...)
Să spunem că e întuneric acum, iar culegătorii s‑au așezat la rând să vândă într‑un cort de cumpărare. L‑au ales pe acest cumpărător nu doar datorită prețurilor sale, ci și pentru că știu că e un sortator priceput. Sortarea e la fel de importantă ca prețurile de bază, pentru că un cumpărător atribuie o notă fiecărei ciuperci, iar prețul depinde de notă. Și ce artă e sortarea! Sortarea e un dans captivant și fulgerător al brațelor, cu picioarele pe loc. Bărbații albi îl fac să pară jonglerie, femeile laoțiene – celelalte campioane la cumpărare – îl fac să arate ca un dans regal laoțian. Un sortator bun află foarte multe despre ciuperci doar atingându‑le. Ciupercile matsutake care conțin larve de insecte vor strica lotul înainte ca acesta să ajungă în Japonia; este esențial să fie refuzate de cumpărător. Doar un cumpărător fără experiență va tăia însă ciuperca pentru a căuta larve. Cumpărătorii buni își dau seama pipăind. Ei pot, de asemenea, să miroasă proveniența ciupercii: arborele gazdă, regiunea din care provine, alte plante, cum ar fi rododendronul, care îi afectează mărimea și forma. Toată lumea urmărește cu plăcere sortarea pe care o face un bun cumpărător. E un spectacol public plin de măiestrie. Uneori, culegătorii fotografiază sortarea. Uneori își fotografiază și cele mai bune ciuperci sau banii, mai ales când este vorba de bancnote de o sută de dolari. Acestea sunt trofee ale vânătorii.
