Timp de câțiva ani, i-am însoțit pe urmași ai legionarilor la comemorări și parastase, am stat de vorbă cu lideri și cu membri ai comunităților adunate în jurul unor figuri importante pentru mișcarea fascistă locală. Am vrut să înțeleg cum reconciliază memoria rudelor pe care le admiră pentru lupta anti-comunistă și rolul acestora într-o grupare bazată pe ideologie extremistă, care a folosit violența armată în societate. În același timp, am urmărit cum ideile pe care le promovează aceste grupări neolegionare au căpătat ecou din ce în ce mai mare în societate. La sfârșitul anului trecut, România era cât pe ce să aibă un președinte fascist. Trei partide extremiste au intrat în Parlament, iar peste câteva zile. ne întâlnim la alegerile prezidențiale cu alți candidați de extremă dreapta. Cum am ajuns aici?
În primul episod al seriei „Urmașii”, am mers la parastase, lansări de carte și conferințe cu teme legionare organizate în ultimii ani și îi cunoaștem pe câțiva dintre cei care duc mai departe moștenirea grupării extremiste.
În cel de-al doilea episod, privim spre cei aproape o sută de ani de legionarism: de la cuiburi, frății, revolvere și asasinate, până în zilele noastre, când propaganda de extremă dreapta se răspândește instantaneu în numeroase comunități online.
În episodul de azi, vorbim cu Elena Puiu Sechila, președinta Asociației „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”, și cu Florin Dobrescu, vicepreședintele Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu”, cele mai importante organizații create de urmași ai legionarilor.
„Cu istoria în sânge”
„Bunicul era foarte carismatic. Oamenii pur și simplu se duceau după el”, povestește în 2019 președinta asociației „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”, Elena Puiu Sechila. „A strâns în jur de 10 - 15.000 de oameni în Dobrogea, cu armele și munițiile aferente, ceea ce e huge, mai ales în condițiile în care ei n-au avut parte de relieful de care s-au bucurat cei din rezistența din munții Făgăraș, Apuseni etc. Dobrogea e super stearpă, nu există dealuri, nu există păduri”. După slujbă, și-a lepădat costumul popular, a încălțat bocancii și și-a pus baticul verde: urmează să plece de la mânăstire pe motocicletă. Elena are 38 de ani și, în prezent, își crește cei trei copii pe care îi are cu soțul său, Eugen Sechila, pe care l-a cunoscut la o sală de fitness. A absolvit facultatea de psihologie, apoi masterul „Managementul Informației pentru Combaterea Terorismului” la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”.
Spune despre sine că „s-a născut cu istoria în sânge”. „Sunt româncă, sunt creștin ortodoxă, provin dintr-o familie de luptători anticomuniști și foști deținuți politic. Iar eu știu că am o moștenire pe care trebuie să o duc mai departe. Îmbrățișez lucrul ăsta”. În 2016, Elena Puiu Sechila a fondat, alături de mama sa, Zoe Rădulescu, și Florin Dobrescu, asociația care poartă numele bunicului său.
Gheorghe „Gogu” Puiu a fost un legionar aromân care a condus una dintre grupările de Rezistență Anticomunistă din Dobrogea, numită „Ramura Macedoneană”. În perioada în care Mișcarea Legionară a format guvernul cu Ion Antonescu, Puiu a activat ca militar în batalionul de gardă al mareșalului Antonescu, apoi s-a întors împotriva acestuia și a participat la rebeliunea legionară din 1941. În timpul rebeliunii, era comisar de poliție legionară la Constanța.
Elena Puiu Sechila spune că nu a primit de la început cu brațele deschise moștenirea legionară. În timp ce mama ei, născută în închisoare, era chemată des să vorbească la emisiuni TV după Revoluție, fiica povestește că se ferea de amintirile ei din comunism, atunci când încerca să deschidă subiectul și acasă. „Îi ziceam: Te rog frumos să mă lași în pace cu criminalii tăi!”, își amintește Elena Puiu Sechila. Criminali îi numea pe legionari și profesorul ei de istorie din liceu, cu care a fost de acord, până când acesta a aflat că e nepoata unuia dintre ei și a început să-i dea note mici, susține ea. „Până-n clasa a 12-a am avut numai nouă și zece la istorie și, din momentul în care a început mama să apară la TV și să vorbească despre tatăl ei, care a fost legionar, a început să-mi dea numai trei și patru. Vorbea despre crimele legionarilor și ne aducea poze cu crimele făcute de ei.”
Amintirile mamei și memorialistica au devenit ulterior „probele” cu care și-a format propria versiune despre trecut. „Acum am întrebat-o: Cum ai rezistat să nu-mi pocnești una? Dacă mi-ar face copilul meu așa ceva, nu cred că aș avea aceeași delicatețe și rezistență pe care le-ai avut tu”, îmi povestește Elena Puiu Sechila. Pe contul ei de Facebook are mai multe postări în care arată că, împreună cu soțul său, Eugen Sechila, îi insuflă copilului, încă de mic, elemente din cultura fascistă:
Eugen Sechila, soțul Elenei și partenerul său se asociație, organizează de mai multe ori pe an tabere de supraviețuire în munți pentru elevi și tineri, versiuni moderne ale mișcării de rezistență de după cel de-al Doilea Război Mondial. Aici învață tehnici de autoapărare, cum să facă focul în pădure și să doarmă sub cerul liber. Lecțiile sunt ținute de foști luptători din legiunea străină, precum Cătălin Berenghi, care a candidat la președinție în 2019 din partea partidului DAC, a îngropat măruntaie de porc pe terenul unei viitoare moschei din București și în prezent este cercetat penal pentru „ultraj judiciar”. În zilele de training, participanții ascultă povești despre legionari în fața unui altar improvizat cu portretele lor sau fredonează cântece de Radu Gyr, poetul oficial al legionarilor, condamnat definitiv pentru crime de război. „Toate aceste lucruri m-au făcut să mă simt cu un pas mai aproape de partizanii pe care îi omagiem la fiecare ieșire pe teren, reușind să mă pun mai bine în locul lor și să le înțeleg munca și sacrificiul pentru această țară”, declară unul dintre adolescenții care au participat la tabără. Un document de promovare al taberelor în școli pentru programul „Școala Altfel” din 2023 arăta că participarea costa 100 de lei pe zi de persoană.
În tabere cu foști luptători din Legiunea Străină sunt trimiși și copiii unor influenceri conservatori controversați, cu audiență mare pe social media, precum Iulian Capsali, membru activ în Coaliția pentru Familie încă din 2013, fost director editorial la România Liberă și moderator la postul TV B1. „Avem eroii noștri reali, să le urmeze exemplul, să nu-i mai caute pe la Hollywood și captain America”, spune Elena Puiu Sechila. „Pe mine mă ajută în lupta cu propriile patimi și slăbiciuni, în lupta pe care o duc cu scopul de a-mi câștiga bucățica mea din rai”. Nu crede că legionarii au fost violenți. „Au fost niște cazuri izolate”, adaugă președinta asociației „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei.”
Atât Elena Puiu Sechila, cât și soțul ei au participat activ în campania electorală pentru prezidențiale a fostului candidat extremist, Călin Georgescu. Eugen Sechila a devenit om de bază al candidatului: i-a făcut legătura cu mercenari și foști luptători din Legiunea Străină, l-a ajutat să strângă semnăturile și s-a ocupat de grupul susținătorilor care au devenit observatori la vot la alegerile din 2024. Elena Puiu Sechila a apărut în clipul de campanie numit Smerenie și a postat intens mesaje de susținere pe social media, în care îl numește „președintele ales”. Soțul ei, Eugen, este în prezent cercetat penal pentru construirea, în 2021, a unei troițe cu simboluri legionare.
„Au intrat în orbita lor și nu s-au mai putut desprinde”
Vicepreședintele fundației „Ion Gavrilă Ogoranu”, Florin Dobrescu, spune că ține minte suferința de pe corpul rudelor torturate în închisori. „De exemplu, m-a impresionat că unchiul, fratele bunicii, avea la mâini și la picioare niște cicatrici proeminente și l-am întrebat la un moment dat de ce. Mi-a spus că e de la lanțuri, că erau perioade de pedeapsă în care stăteau în lanțuri”, își amintește bărbatul de 52 de ani, cu părul creț și grizonant, îmbrăcat în port popular. „Mai târziu, am asociat acele urme cu stigmatele pe care le-a avut Hristos în palme”. Mai exact, după ce a citit una dintre poeziile legionare scrise de Radu Gyr:
„Unde ești, Doamne ? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cățui
M-am pipăit și pe mâinile mele
am găsit urmele cuielor Lui.”
Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu” a fost înființată în 2008 de către Coriolan Baciu și Florin Dobrescu. Cel care dă numele fundației a condus Grupul Carpatin Făgărășan, una dintre grupările Rezistenței Armate Anticomuniste. Înainte de instalarea dictaturii comuniste la București, Ogoranu a fost membru în Frățiile de Cruce și a participat la rebeliunea legionară din 1941. A fost deținut politic atât în perioada lui Antonescu – pentru implicarea sa în rebeliune –, cât și în perioada comuniștilor.
Înainte să devină vicepreședintele Fundației care se ocupă cu prezervarea memoriei foștilor legionari și criminali de război în spațiul public prin conferințe, lansări de carte, și parastase, Florin Dobrescu a condus o vreme partidul legionar Totul pentru Țară. După Revoluție, și-a propus să continue prin el activitatea partidului cu același nume din ‘33, apărut după dizolvarea Gărzii de Fier. În 2012 a candidat la primăria capitalei. Spune că a avut în familie mai mulți legionari – bunicul polițist legionar și unchiul șef de cuib, cel din urmă director administrativ al spitalului Obregia din București. Fost profesor de gimnaziu și liceu, Dobrescu organizează în prezent parastasele și comemorările fasciștilor care au trecut prin închisorile comuniste. Are în lucru o expoziție muzeală permanentă unde colecționează obiecte de la supraviețuitori. Merge în vizite cu elevi și studenți la fostele închisori politice, unde e ghid printr-o colaborare cu Administrația Națională a Penitenciarelor.
După părerea vicepreședintelui de la Fundația Ogoranu, carisma e în sine o formă de educație. Potrivit sociologului german Max Weber, carisma e o trăsătură individuală ce devine o superputere în ochii mulțimii și-l separă pe cel învestit cu ea de oamenii obișnuiți. Această imaginea a liderului s-a potrivit foarte bine totalitarismului din Europa, unde avem figuri istorice ca Adolf Hitler sau Corneliu Zelea Codreanu. În 2019, în holul Aulei Academiei Ortodoxe de la Sâmbăta de Sus, Dobrescu mă asigură că rudele lui nu au încercat niciodată să-l îndoctrineze. „N-a fost o chestie forțată, dar m-au influențat, și-a pus amprenta asupra mea în primul rând personalitatea bunicilor. Aveau ei un anumit șarm al lor, un fel de a fi care îi făcea să fie speciali”. La parastasele legionarilor pe care le organizează, una dintre mizele principale e ca această carismă să se transfere mai departe, de la supraviețuitori la tinerele generații. „Eu știu mulți oameni care, atunci când i-au cunoscut pe bătrânii noștri de la organizație, anii trecuți, când mai trăiau, au intrat în orbita lor și nu s-au mai putut desprinde”, mai spune Dobrescu. Potrivit acestuia, adevăratele victime ale istoriei sunt înșiși legionarii. „Toți luptau pentru democrație. Ei fuseseră primele victime ale unei dictaturi de dreapta, fiindcă și Carol al II-lea și Ion Antonescu i-au făcut victime predilecte ale dictaturilor lor”.
În discuțiile pe care le-am purtat, Dobrescu își măsoară mereu cuvintele. Nu spune că e împotriva minorităților sexuale, ci că acestea sunt folosite de ONG-uri plătite de Occident „ca să lovească în fundamentele creștine. Și nu numai creștine, fundamentele tradiționale pe baza cărora două mii de ani s-a constituit ceea ce noi numim civilizația creștină europeană”, îmi explica el în 2019. Nu spune nici că este anti-avort, dar crede că oamenii trebuie educați să facă copii. El vede schimbarea ca pe o luptă de răsturnare a puterii, nu ca pe un efort de conviețuire, de trăire laolaltă cu respect pentru diversitatea tuturor. Educația despre care vorbește înseamnă de multe ori, pe canalele oficiale ale extremiștilor, instigarea publicului la ură și dezinformare despre străinii care vin să ne fure joburile, țările din Occident care ar fi legalizat pedofilia și homosexualii care ar vrea să ne fure copiii.
Chiar dacă astăzi apare într-o formă mai subtilă, acest discurs ultranaționalist de instigare la ură are efecte directe. „La acest institut există un nucleu de oameni, de exemplu Alexandru Florian (președintele Institutului pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”). Omul ăsta vrea răzbunare pe oricine nu e de acord cu el”, spunea tot Dobrescu într-un live pe pagina oficială a Fundației, în 2024. „Genul ăsta de franciză există în Europa: industria Holocaustului. Nu contest tragedia din partea Germaniei, dar el face o afacere din suferința acestor oameni.” Un astfel de atac, urmat de minimizarea Holocaustului, a generat și mai multă ură în comentarii:
Florin Dobrescu organizează, în fiecare an, parastasul primului lider legionar, Corneliu Zelea Codreanu, la buza pădurii din Tâncăbești, moment celebrat cu salutul nazist și afișarea unor simboluri interzise prin lege. Deși comemorarea are loc de trei decenii, la finalul anului trecut, autoritățile s-au autosesizat pentru prima oară față de acest eveniment și printre cele opt persoane inculpate pentru executarea salutului nazist și purtarea unor însemne legionare, se numără Florin Dobrescu și soția lui.
Mărul discodiei: Georgescu și apropierea de Rusia
Susținerea candidatului extremist Călin Georgescu la prezidențiale de către soții Elena Puiu Sechila și Eugen Sechila a provocat o scindare în interiorul comunităților de urmași ai legionarilor. „Prima propunere pertinentă pentru funcția de prim-ministru”, scria Elena pe Facebook în 2015, alături de un articol de pe site-ul istoricului revizionist și negaționist notoriu al Holocaustului Ion Coja, cu titlul „Acel om se numește Călin Georgescu”. Altădată, în 2016, publica tot pe Facebook poze cu Georgescu de la conferința acestuia „Cumpăna României”, găzduită de Facultatea de Medicină din București, cu rândurile: „Probabil una dintre cele mai efervescente conferințe la care am asistat, unde am primit un sfat prețios: să ne întoarcem la simplitate”.
Poate cel mai vocal din comunitatea neolegionară și printre puținii care și-au asumat dezaprobarea în mod public față de candidatura lui Georgescu este chiar Florin Dobrescu, care în 2019 vorbea deja despre pericolele dezinformării rusești: „[guvernul lui Putin] duce acum un război informațional teribil asupra României. Încearcă să viruseze mediile naționaliste și să le folosească în propagandă prin teorii conspiraționiste, diversiuni, fake news”, spunea el în interviul oficial, la Sâmbăta de Sus. „De obicei, se folosește un argument nereal pentru a crea o isterie antiamericană, antioccidentală, pentru a crea aici un teren fertil instabilității. Sunt o grămadă de site-uri ortodoxiste care exagerează foarte mult”, declara atunci vicepreședintele fundației „Ion Gavrilă Ogoranu”.
„Atunci eram între sovietici și naziști, acum suntem între neomarxismul occidental și comunismul ăsta stalinist mascat crypto sovietic”, crede Dobrescu și pune semnul egal între progresism și regimul autoritar și colonialist al lui Putin, pe care Georgescu îl susține deschis. Acest discurs împotriva progresismului venit din Occident e, la rândul lui, un fitil conspiraționist menit să atragă adepți într-o „luptă sfântă” împotriva unei „lumi corupte și pervertite”.
Recent, Florin Dobrescu s-a certat public pe Facebook cu Elena Puiu Sechila din cauza izolaționismului promovat de Călin Georgescu și a dorinței lui de a ieși din NATO și de a elimina baza militară de la Kogălniceanu, loc al rezistenței armate anticomuniste dobrogene. Puiu Sechila acuză americanii că „le-au luat terenurile” localnicilor și că oricum nu le pasă de români, pentru că au o atitudine de „cotropitori”, pe când Dobrescu vorbește despre importanța alianței: „fără NATO și fără americani aici, România ar fi fost demult ceea ce este azi Ucraina sau Georgia”.
Apropierea de Rusia e un motiv de conflict mai vechi în comunitățile ultranaționaliste. Coalizarea, în 2017, a partidului Noua Dreaptă cu partidele rusofile PRM și PRU a stârnit o altă ruptură ideologică. După cum îmi povestea un fost membru al filialei Noua Dreaptă din Sibiu, mulți membri au părăsit partidul din cauza asta. În prezent, partidul e condus de arhitectul Costache Nechita, iar fostul președinte, avocatul Tudor Ionescu, este deputat de Argeș al partidului extremist pro-Putin S.O.S România.
***
Implicate sau nu în politică, organizațiile neolegionare din România alimentează pe diferite căi societatea cu extremism de dreapta și creează un spațiu de idei propice pentru incitarea la ură față de diferite comunități. Mulți dintre simpatizanții legionari participă de ani buni la marșul anual anti-avort sau „marșul normalității”, un protest împotriva marșului Pride și al persoanelor LGBTQ+, alții împărtășesc public convingeri antisemite.
Chiar dacă la începutul acestei documentări prezența tinerilor la evenimentele de comemorare legionare nu era semnificativă, comunitatea s-a extins din ce în ce mai mult pe canale și forumuri online. Prezența tot mai numeroasă în spațiul public a mesajelor extremiste, precum și preluarea acestei ideologii de către politicienii români nu fac decât să normalizeze intoleranța și violența față de anumite grupuri și indivizi. După alegerile din 2024, a crescut simțitor numărul cazurilor de instigare la ură în spațiul online, într-un climat global din ce în ce mai apropiat de extremisme. La sfârșitul acestei săptămâni, vom merge din nou la vot, iar linia care-i separă pe mulți dintre candidați de spectrul ideilor de extremă dreapta e din ce în ce mai estompată.
