Urmașii legionarilor

Argument

Copii și nepoți ai legionarilor cinstesc în fiecare an în spațiul public amintirea înaintașilor lor. Ei cuprind toate vârstele și sunt activiști, studenți și profesori universitari, angajați ai instituțiilor publice sau chiar foști legionari care au supraviețuit închisorilor politice. Pe toți îi leagă o viziune comună despre strămoșii lor, pe care îi consideră modele ale moralității și eroi naționali, care au îmbinat religia creștin-ortodoxă cu naționalismul. Când vorbesc despre ei, omit însă faptul că aceștia au fost implicați activ într-una dintre cele mai sângeroase mișcări din istoria recentă a României. Cei morți au fost transformați simbolic în icoane, iar legionari precum Valeriu Gafencu, Constantin Oprișan, preotul Calciu Dumitreasa sunt numiți „sfinți ai închisorilor”. În februarie 2025, Biserica Ortodoxă Română a canonizat 16 noi sfinți, dintre care trei au fost legionari.   

Cele mai importante organizații neolegionare local duc, de câțiva ani, o luptă în spațiul public pentru memoria și reabilitarea legionarilor de acum un secol. Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu” și Asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” sunt fondate de rudele de sânge ale unor membri cu funcții importante în Mișcarea Legionară. Ogoranu a fost membru în Frățiile de Cruce și a participat la rebeliunea legionară din 1941, timp în care legionarii au jefuit, torturat și omorât evrei. În perioada în care Mișcarea Legionară a format guvernul cu Ion Antonescu, Puiu a activat ca militar în batalionul de gardă al mareșalului, apoi s-a întors împotriva acestuia și a participat la rebeliune, în slujba de comisar de poliție legionară la Constanța. Aceste ONG-uri organizează de ani buni conferințe, lansări de carte, drumeții, parastase, vizite educative cu elevi în fostele pușcării comuniste și tabere de supraviețuire în munți pentru adolescenți și tineri. Până anul trecut, au făcut parte și din programul „Școala Altfel”. 

Legionarii contemporani îi pomenesc pe cei din trecut fără să le menționeze funcțiile politice în structura ierarhică a Mișcării sau din timpul guvernării mareșalului Antonescu. Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier sau Totul pentru Țară – nume folosite de-a lungul timpului de Mișcarea legionară – a fost responsabilă pentru numeroase violențe studențești antisemite, asasinate politice, jafuri ale sinagogilor, atacuri și ucideri în rândul evreilor. Pentru rude și simpatizanți, înaintașii legionari sunt eroi, pentru istoricii ghidați de fapte sunt actori cu putere de decizie, care au compus filiala locală a fascismului european de la începutul secolului trecut și au pus bazele Holocaustului românesc.    

Inspirați de bunicii, tații sau unchii lor, despre care cred că au pus umărul la o societate mai curată, demnă de mântuire, unii urmași vor să atragă tinerele generații în lupta cu un nou dușman colectiv. Acesta, spun ei, vine din Occident și amenință tradițiile românești și morala creștină. Pe acest dușman îl numesc „noul comunism”, „sexo-marxism” sau „sorosism”, concepte inventate de conservatori și ultranaționaliști pentru a discredita mișcările pentru drepturile omului.  

Din 2018 documentez prezența unora dintre urmașii legionarilor în spațiul public românesc. Am fost la comemorările și parastasele lor, am stat de vorbă cu membri activiști, dar și cu participanți. Am observat că, dincolo de mărturiile despre suferința din închisorile comuniste, prelegerile ținute de invitații acestor evenimente sunt deseori ocazii pentru a învrăjbi publicul împotriva unor grupuri de oameni sau idei cu care nu sunt de acord, în timp ce așază în prima linie a istoriei criminali de război și extremiști, sub cupola luptei anticomuniste. Deși luptătorii din munți și cei care au murit în închisorile comuniste nu au fost numai legionari, urmașii încearcă să revendice mișcarea pentru rudele lor. Istorici, profesori, preoți și, mai nou, politicieni de toate vârstele vin la aceste evenimente și fac apologia curentului fascist local de la începutul secolului trecut. Trasează un arc până-n prezent când, spun mulți dintre ei, se simt la fel de victimizați de „ideologia drepturilor omului”.  

Narațiunile de respingere a celor care nu se integrează în viziunea lor despre normalitate și identitate românească erau împărtășite inițial în cercurile închise ale simpatizanților legionarilor. Însă ascensiunea la putere a partidului extremist Alianța Pentru Unirea Românilor a deschis ușa pentru noi adepți care împărtășeau idei similare, dar nu aveau curajul să le exprime public. Chiar dacă nu are susținerea tuturor naționaliștilor, acest partid a devenit o portavoce pentru normalizarea extremismului direct din Parlament. Senatorul AUR Sorin Lavric vorbește cu admirație în spațiul public despre legionarii din trecut, iar liderul AUR George Simion și-a ținut nunta după modelul comandantului interbelic Corneliu Zelea Codreanu. La alegerile parlamentare din 2024, partidul extremist AUR a ieșit pe locul doi la nivel național. Tot atunci, alte două partide extremiste, Partidul Oamenilor Tineri și S.O.S. România, au intrat în parlament. Societatea a fost la un pas să aibă și un președinte fascist, pe Călin Georgescu, care a pus și el umărul la normalizarea legionarismului în spațiul public.  

Deși evenimentele dedicate figurilor legionare au loc de mulți ani în România, autoritățile s-au autosesizat pentru prima oară pentru comemorarea fostului lider legionar, Corneliu Zelea Codreanu, abia la sfârșitul anului trecut, la Tâncăbești. Pe 17 aprilie 2025, opt persoane au fost trimise în judecată, pentru că, potrivit Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, au făcut salutul nazist, au purtat articole de îmbrăcăminte specific legionare ori au fluturat tricolorul „cu semnul fascist simbolizând superioritatea rasei albe”. Urmează procesul.  

Ca să înțelegem cum am ajuns aici, am reconstruit o parte din drumul care leagă mișcarea legionară din perioada interbelică, de prezentul în care urmașii duc mai departe ideologia ei, într-o serie de trei articole ample, pe care le puteți citi mai jos.