Am vorbit cu Gilbert Costache, model, actor și life coach român care locuiește și lucrează în SUA și care a participat la cursurile organizate de NXIVM, compania piramidală care, sub paravanul dezvoltării personale, crease o întreagă rețea de sclavie sexuală. Costache povestește despre sentimentul de comunitate și rețeaua de oameni care l-au captivat acolo, dar și despre ce l-a făcut să plece după mai puțin de un an din organizația condusă de Keith Raniere, de curând condamnat la închisoare. 

Compania NXIVM a fost înființată în 1998, de către afaceristul Keith Raniere și asistenta medicală instruită în programare neuro-lingvistică Nancy Salzman. Până în anul 2018, când au încetat activitatea, la cursurile lor de dezvoltare personală, care promiteau să le aducă oamenilor mai multă bucurie, dar mai ales succes pe toate planurile, au participat peste 16 000 de persoane. Printre ei, s-au numărat actori de la Hollywood, fii de președinți, oameni de afaceri influenți și chiar Dalai Lama i-a dat binecuvântarea lui Raniere pentru munca lui cu oamenii. Principalul program din NXIVM se numea ESP (Executive Success Programs) și consta într-o serie de workshopuri gândite „să-ți dezvolte potențialul”. Cursurile costau până la 7,500$.

O investigație realizată de The New York Times în 2017, în care mai mulți dintre cei mai vechi membri ai companiei au rupt tăcerea despre abuzurile lui Raniere a dus la anchetarea lui și a altor lideri de către procurori. 

Anul acesta, pe 27 octombrie, Keith Raniere a primit o sentință de 120 de ani de închisoare, după ce a fost condamnat că a folosit NXIVM ca paravan pentru trafic sexual și alte infracțiuni, printre care deținere de pornografie infantilă. Ca lider al grupului cu sedii în toată America, dar și în Mexic și Canada, Raniere recruta femei și le forța prin diferite metode să facă sex cu el. Procurorii au declarat că bărbatul de 60 de ani ar trebui să-și petreacă viața după gratii pentru „daune nemăsurate” pe care le-a cauzat victimelor sale. Zeci de femei care făceau parte dintr-un grup secret din interiorul companiei au fost ștanțate pe viu cu fierul încins, deasupra zonei pubiene, cu inițialele liderului, KR. Acestea erau înfierate de alte femei, pe care le numeau stăpâne, și cărora le deveneau sclave, totul fiind orchestrat de Raniere și înlesnit de un grup de femei din cercul său de apropiate. După ce aceste ritualuri crunte au ieșit la iveală în 2017, NXIVM s-a desființat.

Povestea decăderii companiei-sectă e documentată în The Vow (Jurământul), o mini-serie produsă de HBO, al cărui prim sezon s-a încheiat pe 20 octombrie, cu o săptămână înaintea sentinței lui Raniere.

Poveștile supraviețuitoarelor și ale primilor membri care au expus abuzurile din inima acestei organizații sunt urmărite, de asemenea, în podcastul Escaping NXIVM, creat de CBC.

Când avea 26 de ani de ani, Gilbert Costache a defilat pentru câteva branduri în cadrul Fashion Week New York. Era pentru câteva luni în orașul american și își dorea să se dezvolte atât profesional, cât și personal, așa că era deschis la oportunitățile și la oamenii care îi apăreau în cale.

Cum ai aflat de NXIVM? 

În 2013 eram cu moda în New York și mă duceam la Iconix, o sală de forță renumită pentru networking. Nu mai știu dacă eram la zona de piscină și jacuzzi sau ne antrenam, dar l-am întâlnit pe Edgar Boone [președintele NXIVM Mexic]. Avea vreo 50 de ani atunci, era din Mexic, dar trăise mulți ani în SUA, super de treabă. Și mi-a zis de ESP, îmi amintesc că a spus că e ca o sală de forță unde îți antrenezi creierul, că îți dublezi, triplezi potențialul ca om.

Am plecat din New York și m-am întors în 2015. Între timp făcusem academia de coaching în România, cu Loredana Latiș, și am vrut să văd și cum e gândirea americană. I-am scris lui Edgar: hey am ajuns în New York. Și mi-a zis: Hai să-ți fac legătura să te duci la ESP, să vezi despre ce e vorba.

Cum a fost la prima prezentare a companiei?

A fost genial, era speaker Mark Elliot. (Îl arată și pe el într-un episod din The Vow, cel care a avut sindromul Tourette și acum și-l putea controla foarte bine după ce făcuse cursul ăsta.)  Mi-a plăcut mult de Mark, era foarte jovial. Ne-a zis: ridicați mâna cât puteți de mult. Și noi am ridicat, eram vreo 20 de persoane. Și el s-a urcat pe scaun și a sărit și a zis: uite, eu am ajuns mai sus. E vorba de ținta ta și de cât crezi tu că poți să te ridici ca și potențial. 

A mai povestit că în familia lui se supăra de la tot felul de chestii și după ce a făcut acest curs nu l-a mai supărat nimic și a văzut foarte diferit viața. Și asta m-a prins. Zic: bă, și eu am nevoie de asta. De câte ori vorbeam cu mama mă afecta, primeam nu-uri la castinguri, erau mulți directori de casting super bitch, like you don't matter. Și am zis: aș vrea să învăț și eu să nu mă mai afecteze.

După cât timp de la prima prezentare ai intrat în NXIVM?

A durat încă vreo lună sau două până m-am înscris. Aveam două mașini în țară, am vândut una din ele, nu doar pentru curs, dar și ca să am bani în New York și după aceea m-am decis să intru.

Era un curs la început pe care trebuie să-l iei intensiv, patru zile la rând, care costa foarte mult, vreo 5 000$, dar faci vreo 10-12 ore pe zi. În alea patru zile e ca în documentar, îți predau niște noțiuni de psihologie și începi să revelezi niște chestii importante din comportamentul uman: Cause and effect [Cauză și efect], Blame and responsibility [Blamare și responsabilitate]. Nancy [co-fondatoarea NXIVM] ne explica printr-un video natura emoțiilor, sursele suferinței etc. și apoi discutam foarte mult. Erau doi traineri în sală și aveam și fiecare câte un coach care lucra cu noi individual.

Dă-mi un exemplu de la o lecție despre blamare și responsabilitate.

Prima oară ne întreba un trainer: Ce părere aveți despre a da vina pe cineva? Și noi răspundeam ce credeam și apoi veneau ei cu răspunsuri. Dar dacă tu credeai că e diferit, ei erau deschiși să schimbi acel răspuns, asta mi-a plăcut mult. 

Ei au spus că binele și răul sunt în mintea noastră. Au zis că este evil atunci când tu știi că faci rău și decizi să faci asta; până atunci, tu nu ești conștient. Dar când ești conștient e o problemă. Au zis că good is building values and pro-evolution [bine înseamnă să construiești valori și să fii pro-evoluție] și bad is destroying values and counter evolution [rău înseamnă să distrugi valori și să fii contra evoluției]. 

La un moment dat, erau mai mulți coachi care lucrau cu mine și m-au întrebat: Tu ești creștin, ți-e frică de iad?/ Da, mi-e frică de iad./ Ai făcut 51% rău și 49% bine, te duci în iad?/ Da, în creștinism așa spune. Și mi-au zis: Chiar crezi că nu-ți mai dă Dumnezeu nicio șansă? Dacă renunți la ideea asta ce pierzi? Că tu lupți pentru o idee. M-am gândit că da, nu are logică să rămâi acolo pentru eternitate.

Mi-a mai plăcut definiția fricii. Frica e lack of data [lipsa de informații]. Asta am păstrat și în sesiunile mele de coaching: să vezi care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla atunci când ai o frică și să îl confrunți. Și luăm toate scenariile și vezi că de fapt frica ta e mai mare decât scenariul real.

Cum era atmosfera acolo, ce fel de oameni erau?

La un curs eram minim 10, uneori eram și 30-40 dacă era weekend. Îmi amintesc că era o fată care era asistentă medicală, o femeie care era coregrafă la Lincoln Center din New York, mai erau profesori universitari, numai funcții mari, lume super tare.  

După alea 4 zile intensiv mergeam de vreo trei ori pe săptămână, două ore pe zi. Ei aveau vreo 10 programe, eu am luat două, programul lor de bază, ESP, și încă unul Exo/Eso, care era pe sport, cu yoga, cu conștientizarea emoțiilor tale din corp [costa între 300 și 500$/lună]. Și era cât pe ce să mai iau unul care vorbea de bărbați – cum să fii bărbat, gentleman, alpha. Dar nu l-am mai luat, pentru că promovau aceste chestii ca și cum era un must să le faci. Asta deja nu mi-a plăcut, nu-mi place când cineva te forțează sau îți impune.

În ce fel îți vindeau programele de ți se părea că îți impun?

De exemplu, mi-au făcut și propunerea de a fi trainer, să plec în mai multe orașe și mi-au vândut-o într-un pachet care suna atât de bine și trebuia să-l fac ca să cresc în rangurile lor de eșarfe [o formă de ierarhie în sistemul piramidal NXIVM, similară cu centurile în karate]. După ce ai o eșarfă, mai ai nu știu câte după, apoi devii coach și trainer [prima culoare la eșarfă era albă, apoi galbenă, portocalie, verde, albastră, violet și aurie]. N-am fost coach pentru ei, am fost doar student. Am avut doar o eșarfă, dacă nu mă înșel. Eu m-am dus să iau informație, atâta tot. Știam cum era în România: că ai studiat, ai dat un examen și gata. Chestiile astea în care îți ziceau întruna că poți să avansezi m-au derutat, nu mi-au plăcut. 

Și mai era încă ceva, în fiecare zi când eram acolo mă întrebau: ce lume mai ai, ce prieteni mai ai, vrei să mai aduci pe cineva? Le ziceam că sunt nou în New York și n-am așa mulți prieteni și cei pe care-i am nu sunt pe chestia asta. Și totuși îmi ziceau: ăia pe care ai, să-ți faci prieteni noi, să aduci și asta mă făcea să mă simt super nașpa.

La un moment dat, era un eveniment din ăsta foarte mare de networking, Vanguard Week, se ținea în Albany, la casa lui Keith Raniere [în Albany era și sediul central NXIVM]. Și am vrut să mă duc acolo, mi s-a părut foarte tare că vin sute de persoane, că ne jucăm volei, că faci cunoștință cu ăia mai mari. Dar n-am mai stat până atunci, că poate mă duceam. Am plecat după șapte luni.

De ce ai plecat? Ce ți s-a părut în neregulă acolo?

Am să-ți spun sincer, nu e ușor să pleci din asta, că e atât de tare și e atât de mișto că ai lume în jur și se creează o comunitate. Duminicile ne vedeam la ei la centru și jucam cărți, povesteam, sâmbăta parcă era zi de baschet sau volei. Și tot timpul veneau programe noi, iar tu, dacă vrei dezvoltare personală, te prinde. 

Eu intrasem ca să învăț gândirea americană, dar îmi plăcea mult Tony Robbins [coach și speaker motivațional american] și voiam să strâng bani să mă duc la cursurile lui. Îmi plăcea etica lui, e căsătorit, are copii, tot ce spune aia e. Aici era o metodă, pe Keith nu îl cunoscusem personal, îmi plăcea cum gândește, dar emoțional am simțit că nu mai e de stat. Văzusem unele persoane care mi se păruseră foarte fixiste în a-ți spune cum să trăiești viața.

Am spus coach-ului meu că nu mai vreau să fac, voiam și să mă focusez pe actorie, și mi-a zis să-i spun lui Edgar. N-a fost OK, gata. Mi-a zis să mă mai gândesc, că mă mai sună peste o săptămână, dar eu n-am mai răspuns. 

Cum ai aflat de documentar? 

Mai întâi am citit articolul din The New York Times. Am văzut pe Facebook, la unul dintre traineri: Ce bine îmi pare că s-a făcut dreptate. Sincer, m-am aplaudat înăuntrul meu, bă ce bine că n-am continuat, ia uite ce se întâmpla aici. În articol zicea că abuza sexual fete. M-am simțit ușurat că n-am adus pe nimeni acolo. Cât am fost acolo eu n-am auzit și n-am bănuit nimic legat de asta.

Ai discutat cu trainerul ăsta sau cu vreun alt fost coleg după ce ai aflat de abuzuri?

După ce am plecat din academie nu am mai ținut legătura cu niciunul, doar un pic cu Edgar. Nu se simțeau bine dacă plecai. Dacă îi căutam, reveneau la aceeași chestie: vino înapoi.

M-am închis în mine, ăsta a fost comportamentul, am avut nevoie să diger. Am simțit că era ceva foarte urât, ceea ce eu urăsc, oameni care abuzează de putere. M-am gândit să-i scriu lui Edgar, dar cred că se simte foarte prost, cred că pentru el a fost doar o afacere. Cu siguranță lui am să-i scriu.

Ce ai învățat din povestea asta?

M-a surprins cum oameni foarte mari și deștepți au putut să cadă pradă unor oameni mai hoți și mai periculoși. Și cum și eu, și orice om putem ajunge acolo prin nevoile noastre emoționale, și cât de vulnerabili suntem.