Braden Peters, mai cunoscut online după numele de influencer Clavicular, transformă obsesia pentru „a arăta bine” într-o ideologie virală printre (pre)adolescenți și tineri. De la looksmaxxingul specific comunităților de inceli adus mai în mainstream ca niciodată la live-uri infinite la petreceri cu misogini notorii precum frații Tate și experimente riscante pe propriul corp, ascensiunea lui spune la fel de multe despre anxietățile unei generații cât despre el însuși.
„Când te uiți îndelung într-un abis, abisul se uită și el la tine”, scria filosoful Friedrich Nietzsche în urmă cu 139 ani, la modul cope, în loc să looksmaxx. După câteva ore de content de la Clavicular, începi să înțelegi altfel fraza, pentru că influencerul reușește să împacheteze obsesii vechi într-un limbaj care prinde la adolescenți. La al patrulea podcast ce-l avea invitat pe Clav, deja m-am găsit împărțind orice acțiune ce o poate întreprinde un om în termenii lui: jester, cope, mog și whatevermaxxing. Abisul Clavicular s-a uitat înapoi la mine, așa că avem textul de față, în care încerc să mă uit la Clavicular ca la un simptom al unui fenomen ce nu poate fi ignorat și nu poate să nu mă îngrijoreze: adolescența petrecută online, în manosferă.
Dar mai întâi, jargonul. Ca să-l înțelegi pe Clavicular, trebuie să începi prin a înțelege ce spune. Looksmaxxing e un cuvânt portmantou provenit de la maximizing your looks. E procesul prin care un individ (de obicei, aproape mereu, membru activ pe forumuri obscure de inceli care urăsc femeile) devine mai atrăgător fizic (cu scopul de a cuceri femeile, pe care, în același timp, le urăște). Clavicular este reprezentantul cel mai în vogă al acestei mișcări în momentul de față. Iată un glosar, care să ne ajute să înțelegem mai lesne ce urmează să elaborez.
Ascending – a deveni tot mai atrăgător
Looksmaxxing – procesul prin care devii tot mai atrăgător
Softmaxxing – o tunsoare mai potrivită, machiaj, mers la sală etc.
Hardmaxxing – lovituri de ciocan aplicate în față, în scopul „remodelării” după „principii matematice” a oaselor faciale, operații estetice, injecții de tot felul, droguri etc.
Cope – orice ai face în loc să devii mai atrăgător fizic (physically ascend) este cope; practic te minți că felul cum arăți nu e cel mai important lucru de pe lume. Astfel avem:
Jestermaxxing – când ești amuzant. În viziunea băieților din aceste comunități a avea o personalitate e jester, e cope. Te maimuțărești și te păcălești că asta îți va aduce succes și femei, în loc să îți dai cu ciocanul în față.
Oldcel – conform lui Clav, terminația -cel nu mai are legătură cu incel neapărat, dar nici de bine nu poate fi. Oldcel e un bărbat mai mare de 25 de ani, probabil.
Mog – verb tranzitiv derivat din amog – alpha male of the group; să mog someone înseamnă să îi fii superior. Astfel avem, de exemplu:
- Frame-mogging – îi ești superior prin mușchi, înălțime, statură
- Money-mogging – îi ești superior prin faptul că ai mai mulți bani
Născut Braden Peters în New Jersey, Clavicular a devenit superpopular în 2025, dar la mine a ajuns abia anul ăsta. Are 20 de ani și întreaga lui filosofie se bazează pe un concept foarte basic: oamenilor atrăgători le e mai ușor în viață. Nu numai că oricine îți poate spune asta, dar chiar și în colțurile întunecoase ale internetului și în comunitățile redpill, obsesia cu această idee e foarte veche, n-a inventat-o el. Clavicular e doar un băiat din aceste spații care, din fericire?, în loc să urmeze căi bătătorite de inceli precum Elliot Rodger, autorul atacului armat din 2014 din Isla Vista, California, a ales să devină reprezentantul curentului looksmaxxing – și atât (spune el). Asta nu înseamnă că n-a călcat pe nimeni cu Cybertruckul. Sau că nu încurajează literalmente copii & preadolescenți, care formează o bună parte din publicul lui, să ia Crystal meth, adică un drog extrem de adictiv, pentru a rămâne supli la față. Toate astea în timp ce spune că matematica facială (o idee care frizează eugenia) pe care își bazează crezurile este o chestiune științifică foarte bine documentată. Cam ca acel pictor austriac din istorie.
Un lucru care adaugă la fascinația mea inexplicabilă pentru conținutul lui Clavicular este că vorbește fără expresii faciale despre cum lui nu îi place sistemul endocrin, de pildă. Simplu, nu-i place – așa că îl păcălește administrându-și singur testosteron de la 14 ani. Într-o formă atât de extremă încât acum, la 20, este infertil. Și o spune ca pe un lucru neutru, din nou, fără nicio expresie care să trădeze vreo emoție. Asta în timp ce conservatorii fac tot ce pot ca să refuze accesul persoanelor transgender la gender affirming care – desigur, în mintea lor, pentru a proteja copiii. Dar, iată, acei copii trăiesc într-o realitate în care pot să dea peste fiole misterioase pe internet și să improvizeze tratamente în baie, la sfatul lui Clavicular, după cina în familia tradițională.
E cumva incredibil că primește atâta atenție – până la ora actuală, mai toate micile și marile publicații au scris despre el: The Atlantic, The Guardian, The New York Times, iar lista poate continua. A fost model la New York Fashion Week, pentru că, pentru unii designeri (Elena Velez o cheamă pe cea care l-a invitat) e mai important să provoace decât orice – cam cum e pentru Clav să mog.
Sistemele de clasificare din comunitățile care-l urmăresc îndeaproape pe Clavicular sunt brutale. (Și, cum spuneam, comunitățile sunt adesea formate într-o proporție îngrijorătoare din oameni tineri și foarte tineri.) Dincolo de absurd, efectul clasificării este real: normalizează ideea că valoarea ta ca om depinde exclusiv de aspect. Scara de mai sus este sfântă în astfel de locuri online – și nu e singura. În comunități, oamenii uploadează poze și cer să fie rate-uiți: unii pentru validare, alții pentru că iau cu adevărat în serios demersul. Pentru a ascende trebuie întâi să știe de unde pleacă. Clavicular spune adesea că lui nu-i place să rate himself – să-și dea singur notă, dar am găsit și instanțe în care se autoplasează undeva la Chad. Din ce spune Clav, prin looksmaxxing poți urca una, cel mult două trepte pe această scară. Adică, de exemplu, un subhuman poate deveni cel mult truecel – cea mai pură formă de incel. Hey! Măcar nu mai e SUBHUMAN.
Sunt puține comunități în care stima de sine scăzută ia forme atât de brutale ca în manosfera looksmaxxing: să numești subuman un om neatrăgător din punctul tău de vedere este, evident, cope. Dar până când cei supuși la astfel de ratinguri reușesc să-și dea seama că ele vorbesc despre frustrările altora, ajung să creadă despre ei înșiși că nu sunt demni de a fi numiți oameni.
În scopuri de looksmaxxing, Clav se lovește cu un ciocan în pomeți ca să-și fractureze oasele, pentru că, odată ce aceste oase fracturate se repară, ele ar deveni mai puternice și proeminente, conferindu-i astfel un aspect turbomasculin (după standardele lui). Practicile astea de hardmaxxing aproape că anulează granița dintre optimizare și auto-distrugere. În același timp, e supărat foc că părinții nu-i dau voie să meargă în Turcia pentru a-și opera mandibula și astfel „a ascende”. E limpede că, deși ce face în spațiul online este de blamat și periculos, omul nu e bine în pielea lui. În fine, mai are de așteptat un an, până când va deveni major în Statele Unite și va putea să ia singur decizii despre operații estetice.
Clavicular spune că e apolitic, că politica e jester. În același timp, umblă cu frații Tate, care sunt acuzați că au racolat femei pe care le-ar fi obligat să producă materiale pornografice pe internet la noi în țară, cu Nick Fuentes, comentator politic ce răspândește discursuri din sfera white supremacy, sau cu Sneako, un alt streamer cunoscut pentru poziții ultramisogine și antisemite. În Miami, unde trăiesc și activează aproape toți cei antemenționați, s-a format un nucleu de influenceri din mișcările de extrema dreaptă. E aceeași gașcă care a cântat melodia „Heil H*tler” a lui Kanye West live într-un club. Și-a cerut Steven Meiner, primarul orașului Miami, scuze pentru incident în numele lor, dar nimeni altcineva. Clavicular are take-uri nu problematice, ci extrem de rasiste și misogine, dar, totuși, mulți îl percep drept funny și tâmpițel. La o primă vedere, nu-ți vine să-l iei drept un pericol, ca pe frații Țațe, pentru că, imediat după, se scoate cumva spunând că lui nu-i pasă decât să mog, nu altceva. Aproape că ți-e și milă de el, că e atât de lipsit de personalitate. Numai că asta nu-l face mai puțin periculos. „Vecinătatea” lui constantă cu figuri sexiste și asociate cu extrema dreaptă online nu e accidentală: estetica „dominării” și misoginia funcționează ca punți între cele două spații.
A, lui Clavicular îi pasă totuși de ceva: de bani. Nu se oprește din a face real life streaming (are în permanență, oriunde merge, o cameră după el care-l filmează și transmite live pe stream). În rest, nu pare că are absolut niciun hobby. Însăși identitatea lui este un proiect monetizabil. De ce să facă orice din care nu poate scoate bani, când ar putea streamui în timpul ăla?, explică chiar el în discuția cu Adam Friedland, comediant american și gazda talk-showului The Adam Friedland Show. Am văzut episodul de nu mai puțin de trei ori, pentru că e delicios să vezi cum carisma și umorul lui Adam bat, fără măcar să încerce, looksmaxxing-ul. Teoria lui Clav este astfel demontată, fără ca Adam să-și fi propus neapărat asta, ci mai degrabă încercând să-l umanizeze – fără succes.
Apropo de umanizare și dezumanizare: în discursul lui Clavicular, femeile sunt simultan obiecte și dușmani. Pentru Clavicular, ele nu sunt numai obiectiv mai urâte decât bărbații, ci și niște creaturi machiavelice, fără coloană vertebrală, pe care le folosește și le lasă, iar asta e ok. Fenomenul nu e deloc nou, dar impactul lui printre tineri e la un alt nivel. Când ăsta e genul de conținut ce împânzește feedurile tineretului, de ce ne mai mirăm când apar statistici care arată că Gen Z sunt mai conservatori și misogini decât boomerii? Clav poartă mândru o șapcă roz pe care scrie I fuck on the first date, în timp ce vorbește în doi peri cu iubita lui, care e alta în fiecare săptămână. Pe unele dintre ele le injectează cu diferite peptide și hormoni în live-uri.
Pe lângă pericolul social pe care îl reprezintă astfel de personaje, avem și pericolul imediat, de sănătate publică: odată ce începi să te injectezi cu tot felul de lucruri dăunătoare și să bagi droguri ca să-ți suprimi apetitul, îți scazi semnificativ șansele la o viață lungă. Firește, cum era deja de așteptat, Clav spune monoton că nici nu vrea să trăiască mult, not a huge longevity guy. Here for a good time, not a long time. Însă the good time în cauză nu pare să fie tocmai a good time. Clav apare adesea pe stream supt de vigoare, deprimat, terminat de oboseală și probabil de foame. Toate ca să ce? Probabil ca să avem un real life reversed genders Jolene. În clip, un băiat îl imploră pe Clavicular să nu-i fure iubita, că e Valentine’s Day și sunt împreună de trei ani. În general nu prea poți citi lucruri pe fața lui Clav, că e stană de piatră, dar în momentul ăla îi poți întrezări pe chip o satisfacție de tip Patrick Bateman. În fine, pleacă cu fata.
Acum că popularitatea lui începe deja încet-încet să scadă, cel mai probabil în urma „fenomenului Clavicular” vom rămâne cu limbaj, care, în timp, va fi înlocuit și el de alte noi valuri de slang: mogging someone to death, stop jestergooning, orice-maxxing. De exemplu, dacă fac o supă, pot spune că I am soupmaxxing. Cu ce e asta diferit față de a spune că fac o supă? Cu nimic. E doar jargonul momentului.
Deci, ce trebuie să ții minte despre Clavicular? Că e un personaj periculos, că manosfera nu va dispărea odată cu generația fraților Tate. Clav nici măcar nu e menționat în noul documentar despre manosferă al lui Louis Theroux de pe Netflix – probabil și pentru că e făcut înainte ca influencerul să bubuie. Dar dacă cineva tânăr și impresionabil din jurul tău se uită la Clavicular neironic, e important să vorbești cu el. Să-i prezinți alternative. În același timp, e nevoie și de soluții sistemice: școala, părinții și mediul social ar trebui să contribuie activ la formarea unor modele sănătoase și non-toxice de masculinitate. Intervențiile individuale atunci când un adolescent este deja imersat în genul ăsta de lume s-ar putea să fie uneori prea târzii.
Uneori, când îmi trimit cu prietenele clipuri cu Clavicular, ne întrebăm: „Măi, oare nu e totuși un personaj comic foarte bine făcut? Oare nu ne vom trezi că ne va spune că ne-a luat un an de zile la mișto, și cum am putut să credem că așa ceva ar putea exista la modul serios?” Cu toate astea, nu pot să nu simt că e funny fix zece secunde, până când realizezi că mulți copii iau de bun ce măcăne.
Din cauză că m-am uitat prea mult în abisul Clavicular, mi-a apărut în feed criticul muzical Anthony Fantano, de pildă – pe care Clav probabil l-ar eticheta ca oldcel și baldcel (pentru că are 40 de ani, deci, în viziunea lui Clav e super bătrân, și mai e și chel). Fantano se întreabă când vom înceta să îi dăm atenție acestui loser rasist total necarismatic, când i se vor termina cele 15 minute de faimă. Absolut fair. Însă de fiecare dată când cred că subiectul e epuizat, că mema e moartă, persoana fizică Clavicular mai face sau mai spune o porcărie și îmi împânzește din nou feed-ul. Cele mai recente două lucruri: primul, a fost arestat pentru că a instigat la violență două fete, pe care le-a filmat bătându-se, și al doilea, a apărut un clip în care, alături de alți trei inși, împușcă un crocodil. Activități foarte jester, dacă mă întrebați pe mine.
