De ceva vreme, o sumedenie de fenomene din cultura pop sunt influențate de mișcări fasciste sau de extremă dreapta. Această influență e uneori mai ușor, alteori destul de dificil de decodat, însă efectul ei este același: ideologiile de extremă-dreapta reușesc să își facă loc în mentalitățile unora dintre tineri.
Trenduri precum clean girl, trad wife sau fashwave circulă online cu vibe-uri diferite, dar au în comun același pattern: estetici care normalizează sau chiar estetizează ideologii radicale. Am încercat să descifrăm ce au în comun toți acești termeni și cum ajung ei să influențeze o parte din felul în care înțelegem lumea.
„Imaginează-ți că există și fete care au peste 50 de kg. Oare cum se simt alea?”, îmi spune un clip de pe TikTok într-un doomscrolling obișnuit, pe care-l fac ritualic înainte de culcare. Mai dau un scroll și dau de o imagine cu cumpărăturile cuiva, atent „curatoriate” - doar legume, iaurturi cu proteină și fructe. „pune. fursecul. jos. mai. sunt. patru. luni (put. the. cookie. down. we have 4 months)”, tronează deasupra ei.
„ne vedem în 3 luni cu o talie inexistentă, pielea bronzată, cea mai mică pereche de bikini care există și gata de scandal (see u all in 3 months with no waist, bronzed skin, the smallest bikini to exist and a fucking attitude)”, mă atenționează un alt clip în aceeași seară. Încep să mă întreb când, doamne, s-a terminat perioada în care trendurile astea de-abia prindeau avânt pe social media și, pentru cei care își doreau inclusivitate, ele erau automat considerate problematic. Recunosc, perioadă în care vorbeam de inclusivitate și body neutrality n-a durat prea mult, pentru că cultura promovată pe #skinnytok a fost aici de multă vreme, doar că a luat alte forme. Prin 2010, de exemplu, erau vestitele forumuri destinate anorexiei, unde fetele din comunitate împărtășeau idei despre cum să slăbească precum celebritățile pe care le urmăreau. Spațiile astea online au început să apară încă de la sfârșitul anilor ‘90. Problema era că multe dintre acele vedete, promovate în aceste comunități, chiar aveau tulburări alimentare, iar unele vorbeau public despre asta, însă, contrar a ceea ce spuneau acestea, fetele le vedeau drept modele demne de urmat într-ale înfometării.
Dicționar de estetici:
Clean girl - O estetică la intersecția dintre minimalism, naturalețe studiată și lux discret, construită în jurul unor trăsături des asociate cu femeile albe. Creează o dihotomie problematică între „fata curată” și, implicit, „cea murdară” - cu trăsături specifice femeilor de culoare, o formă de feminitate acceptabilă, care nu transpiră, nu se înfurie și nu iese din tipar.
E posibil s-o vezi prin oraș, sau, mai probabil, într-un meme de la @bucuresticentralmemes, cu o matcha în mână, un Stanley cup într-o geantă bej, și o saltea de yoga aruncată nonșalant peste umăr. Totul pare simplu și curat, dar nimic din ce face nu e întâmplător.
Tradwife - Dacă o știi pe Nara Smith, atunci știi și cum reușește să facă și Coca-Cola de la zero, doar pentru că i-a cerut soțul ei asta. Ceea ce la început părea amuzant, treptat a devenit tot mai distopic și mult prea apropiat de scenarii apocaliptice pe care le vedem deja devenite realitate în unele state (nu dăm nume, că se supără SUA). O tradwife poartă perle, e aranjată în timp ce gătește cine bine puse la punct pentru familia ei cât mai numeroasă, trăiește ca să fie mamă și soție supusă și face totul perfect din vila ei care costă milioane de dolari. Estetica asta readuce în prim plan un ideal de feminitate specific anilor ‘50, când femeile aveau un singur rol: acela de casnică. Recomandăm acest articol care explică mai bine care-i faza cu estetica asta și cum contribuie la populismul de dreapta.
Fashwave - Prescurtarea vine de la „fascist” și „wave”, un subgen vizual și sonor care combină estetica futuristă, stilizată și nostalgic-digitală a vaporwave-ului cu simboluri autoritare sau de extremă dreaptă. A apărut pe internet, în special pe 4chan și Reddit, în jurul anilor 2015 - 2016, și a fost folosit ca instrument de propagandă de către mișcări de extremă dreaptă, în special în perioada ascensiunii lui Donald Trump. Imaginile prezintă în general arhitectură brutalistă, culori intense - violet, neon, statui clasice sau grecești pixelate etc. Muzica are influențe synthwave, darkwave sau vaporwave, însă le îmbină cu fragmente din discursuri politice ale unor figuri autoritare.
#SkinnyTok - Dacă ai crescut cu prea mult internet, probabil că ți-e cunoscut Tumblr-ul anilor 2010, când fetele glorificau corpurile cât mai slabe și distribuiau imagini cu mesaje precum „Nothing feels as good as skinny feels”. Ei bine, perioada în care vorbeam despre body positivity pare să fi apus, iar acest ideal toxic s-a reîntors, de data asta pe TikTok. Acum se numește #SkinnyTok și e alimentat de clipuri în care femeei, în principal albe, îți explică cum să mănânci cât mai puțin, ce să bei ca să-ți tai pofta de mâncare, cum să „te disciplinezi” și, subtil, cum să fii cât mai tăcută, delicată, supusă.
Creatoare precum Liv Schmidt au contribuit activ la popularizarea acestor mesaje, iar algoritmul le-a răsplătit. Deși Comisia Europeană a cerut TikTok-ului să elimine hashtagul, valul de conținut nu s-a oprit: s-a transformat, a devenit mai greu de detectat, dar la fel de periculos.
A urmat apoi perioada Tumblr, iar acum, pe fast forward, am ajuns la clipuri de TikTok în care lumea te îndeamnă să mănânci cât mai puțin - dacă se poate, 500 de calorii pe zi, în condițiile în care recomandarea medicală pentru o femeie adultă începe de la cel puțin 1.600 de calorii -, ca să atingi un ideal de frumusețe și să te conformezi trendului.
Doar că cultura slăbitului, obsesia unui corp sculptat și mic, semnalează o regresie politică în ceea ce privește trendurile care le vizează pe tinerele femei.
Arabelle Sicardi, autoarea cărții The House of Beauty, care urmează să apară în septembrie, a explicat pentru Dazed & Confused că toate esteticile pe care le vedem acum online, precum cleangirl, tradwife sau trendurile care contribuie la întreaga sferă skinnytok sunt extrem de asemănătoare cu propaganda nazistă de la sfârșitul anilor 1930. Dacă faci o paralelă între cele două e posibil să nu vezi aproape nicio diferență.
Fascismul a transformat moda într-un instrument esențial al ideologiei sale, utilizând-o pentru a modela expresia culturală a națiunii, clasei și genului, în încercarea de a construi o nouă ordine socială. Estetica promovată de regimurile fasciste se bazează pe uniformizare, întoarcerea la roluri tradiționale și idealul de perfecțiune, elemente menite să reflecte și să consolideze controlul asupra corpului și identității individuale.
Exemplele cele mai bune sunt marșurile regizate și organizate tocmai pentru a propaga un anumit ideal de feminitate sau masculinitate. În Italia acest lucru s-a observat cel mai bine în 1939, când Mussolini a organizat „Marea Paradă a Forțelor Feminine”, care a fost filmată și difuzată ulterior în toată țara.
Sicardi arată cum frumusețea a fost dintotdeauna folosită ca instrument al fricii, devenind un „limbaj de camuflare într-un sistem bazat pe supraveghere și judecată“. Industria de beauty, influencerii - care reprezintă o rotiță importantă a acesteia -, dar și unii politicieni sunt pe deplin conștienți de multiplele funcţii ale frumuseţii şi de felul în care poate fi instrumentalizată. Sicardi spune că obsesia pentru frumuseţe promovează, de fapt, o cultură hiperindividualistă, care îl face pe om să se concentreze aproape exclusiv pe propriul aspect, devenind, în cele din urmă, mult mai greu de mobilizat - fie pentru o acțiune comună, fie chiar pentru a-şi apăra propriile drepturi.
E ceva ce au remarcat și diverși creatori de conținut de pe TikTok, care au luat o poziție diferită față de ascensiunea conținutului de tip #skinnytok. „Nu mai accept nicio discuție despre slăbit vara asta (I am shutting down any talk of losing weight for the summer)”, scrie o utilizatoare într-un clip care a ajuns la 150.000 de vizualizări. Pe scurt, explică cum o să ne fie tuturor mult mai ușor să slăbim atunci când ne va lovi din plin criza inevitabilă a alimentelor, care va surveni în următorii 5-10 ani, din cauza schimbărilor climatice. „Acum e momentul în care să ne hrănim bine (Now is the time to be well fed)”, încheie ea.
Regresul standardelor de frumusețe nu vizează doar slăbitul. Poate fi observat în cultura puritană și ideile tradiționale despre maternitate și roluri de gen, promovate de unele persoane publice pe social media.
Un exemplu este Nara Smith, una dintre pionierele esteticii tradwife, care, seară de seară, se aranjează și ne arată cum îi face soțului ei, Lucky, Coca-Cola from scratch (de la zero), pentru că asta era pofta lui în ziua respectivă. Un altul este Hannah Neeleman aka Ballerina Farm, care are grijă de șapte copii singură și spune căsingura ei menire este cea de a fi mamă, înainte de a fi femeie. La noi, am văzut aceleași idei promovate de Cristela Georgescu care explica cum femeile nu pot să poarte pantaloni, fiindcă „nu ajunge energia corespunzător la ele astfel”, Ditta Depner care explică cum femeile adevărate trebuie să nască natural. La fel și o bună parte dintre invitații din podcastul nefast al lui Jorge, unde se discută nestingherit despre „energia feminină” și „energia masculină”, de parcă ar fi adevăruri universale, nu stereotipuri și roluri tradiționale de gen reciclate.
Dreamwave - estetică derivată din synthwave și vaporwave, însă mai degrabă cu un accent pe nostalgie, visare, introspecție.
Liminal spaces - se învârt în jurul unor fotografii cu clădiri care par lipsite de viață. De exemplu, un mall aproape de închidere sau holul unui spital în renovare. Ca să fie pe bune vorba de liminal spaces și nu orice coridor sau hol, e important să transmită un sentiment oarecum straniu sau neliniștitor.
Avant apocalypse - este o estetică din zona modei, care are la bază un maximalism oarecum neutru, haine deconstruite și purtate în moduri mai puțin convenționale. Un exemplu ar fi perechea de sneakers distressed de la Maison Margiela. De la noi probabil că stilul Rafaelei Pestrițu s-ar încadra oarecum aici.
Cluttercore - se opune minimalismului, însă este mai mult o dezordine organizată. Fiecare obiect și fiecare loc au un anumit rol.
Această regresie politică nu înseamnă doar estetici pe TikTok. Este greu de spus dacă esteticile de pe TikTok sunt cauza sau efectul unei perioada politice mai ample de viraj spre (extrema) dreaptă. În Statele Unite ale Americii, așa cum arată și articolul din Dazed & Confused, trumpismul nu a făcut decât să amplifice aceste trenduri. Măsurile luate de administrația Trump - împotriva persoanelor trans, a drepturilor reproductive sau a imigranților –, au devenit realitate, multe dintre ele, și cu ajutorul acestor mișcări din online. Un exemplu sunt susținătorii MAGA care lasă comentarii la fotografii cu Sydney Sweeney spunând că „așa ar trebui să arate o femeie”, făcând referire la trendurile bazate pe inclusivitate, pe care nu o consideră un lucru bun. Utilizatorii care urmăresc estetici precum tradwife pot fi reperați ușor și cu take-uri anti avort, anti migranți sau anti persoane trans. Același lucru se observă și în Europa, unde majoritatea statelor se confruntă cu o ascensiune a extremei drepte și, implicit, a unor idei conservatoare.
Drept rezultat, de ceva vreme, o sumedenie de fenomene din cultura pop sunt influențate de mișcări fasciste sau de extremă dreapta. Această influență e uneori mai ușor, alteori destul de dificil de decodat, însă efectul ei este același: ideologiile de extremă-dreapta reușesc să își facă loc în mentalitățile unei părți a tinerilor.
Clean girl, old money, fashwave
De la media la muzică și modă, elemente inspirate din fascism au reușit acopere tot, dar cel mai adesea le întâlnim pe TikTok, unde lucrurile nu sunt atent reglementate: platforma e extrem de accesibilă tinerilor, algoritmii ei împing conținut controversat, care polarizează utilizatorii, și există mult prea multe conturi/postări pentru a putea fi centralizate și marcate drept promovând lucruri nesănătoase și/sau pur și simplu periculoase.
La ora actuală, potrivit aestheticswiki – „biblioteca” online care le agregă –, există în jur de 10.000 estetici pornite în online, dar care s-au extins și în offline. De la dreamwave la liminal spaces, de la avant apocalypse la cluttercore.
Majoritatea sunt inofensive, însă unele, așa cum au observat mulți creatori de conținut și jurnaliști, au un substrat fascist și au prins avânt. Creatoarea de conținut de pe TikTok Lindsey Louise are o serie în care pune întrebarea: este estetica ta favorită fascistă? Ea analizează la cerere diverse astfel de trenduri și oferă verdicte: „da”, „nu” sau „poate”.
Estetica clean girl (fată curată) nu este inerent fascistă, însă promovează valori adiacente acestei ideologii: obsesia ordinii și a purității, fata albă și blondă ca ideal al frumuseții, precum și întărirea credințelor că feminitatea este tăcută, subtilă, plăpândă și domestică. Mai mult, această estetică implică și existența, în opoziție, a unei unclean girl. Cine nu se conformează standardelor clean girl, este o fată murdară, nearanjată, indezirabilă.
Trendul din spatele esteticii a început să capete putere în perioada lockdown-ului din pandemia de COVID-19, când oamenii din întreaga lume foarte mult timp în casă. Clean girl implică adesea un soi de bunăstare performativă, în care rutinele de duș, îngrijirea tenului, rutinele de machiaj și chiar și hainele de stat în casă imprimă persoanei care adoptă estetica o oarecare superioritate. Bineînțeles, mare majoritate a celor care subscriu aceastei estetici nu își asumă explicit valorile fascismului, însă propagă în mod inconștient ideologii politice care răsplătesc ordinea, supunerea și perfecțiunea superficială.
Din fericire, curente din modă precum brat girl summer (după albumul omonim și vulnerabil al lui Charli XCX, care celebrează dezordinea și nonconformismul) sau indie sleaze revival (revenirea modei haotice a anilor 2005-2015) reușesc să țină piept cu brio alinierii la o curățenie impecabilă. Haosul nu e neapărat ceva rău, par să spună aceste curente – putem găsi frumusețe și într-un rimel scurs, și în niște jeanși mulați, chiar dacă nu se mai poartă încă dinainte de pandemie.
Trecând la nivelul următor, am vorbit deja despre tradwives precum Nara Smith sau Cristela Georgescu, dar ca să fie mai clar: estetica asta înseamnă literalmente „nevasta tradițională”. Soția submisivă care trăiește pentru a-i face pe plac soțului, care are treabă doar pe lângă casă, care, cum spune Delia în noul șlagăr, este modestă și nu are păreri care să chestioneze status quo-ul. E greu de imaginat cât rău ar putea face această regresie, la o scară mare, pentru tot progresul câștigat de mișcarea feministă de la începuturile ei și până în ziua de azi. Dar să facem un exercițiu: O nevastă tradițională, care oricum trăiește ca să servească familia tradițională, adică soțul și copiii, mai are nevoie de drept de vot? De drepturi pentru sănătatea reproductivă?
La fel ca clean girl aesthetic, și old money aesthetic este adiacentă fascismului prin glorificarea ierarhiilor și a elitismului: ideea de bază aici este că rafinamentul este înnăscut, nu dobândit. De-aș avea un leu pentru fiecare dată când am auzit expresia „cu stilul te naști”, aș fi relativ bogată. Old money se trage dintr-o romanțare a unor presupuse epoci de aur, demult pierdute și mitologizate. Nu mai e cum a fost, după modelul Make America Great Again.
Activistul Matt Bernstein discută despre asta cu jurnalista Taylor Lorenz, într-un episod al podcastului A Bit Fruity. Ei cad de acord că estetica old money nu e, de fapt, ce cred băieții și bărbații albii din SUA că e. Aceștia nici măcar ei n-ar avea cum să adere la această estetică fără ca asta să constituie în sine o contradicție.
Podcastul discută imaginea de pe o copertă a revistei New York, care ilustrează feature-ul „The Cruel Kids’ table”. Tinerii din poză se prezintă ca niște oameni bogați din acele timpuri de aur demult apuse, îmbrăcați old school. Însă, dacă pui lupa pe detalii, observi foarte clar că ce s vrea a fi mătase e de fapt poliester, iar costumele din poză sunt mass market, nu făcute la comandă. Or, oamenii cu averi generaționale pe care acești tineri îi imită nu se laudă cu bogăția lor, ci țin la intimitate și exclusivism.
În plus, localurile frecventate de cei cu adevărat old money au politici stricte care nu permit fotografierea. Oamenii aceștia pun preț pe discreție și un soi de modestie - adusă totdin acele vremuri mitologizate -, pe când TikTokul și Instagramul sunt, prin însăși natura lor, opusul acestor valori. Și să nu uităm că americanii cu adevărat old money au, cel mai probabil, străbunici deținători de sclavi, după cum explică Erin Alexandria aici. Nu e nimic dezirabil în asta.
Stilul old money aduce o critică subtilă nonconformismului, diversității și informalului. Orice abatere de la un stil văzut ca sofisticat prin simplitate și calitate reprezintă fie new money, fie no money. New money sunt oamenii îmbogățiți recent, fără averi transmise generațional, care, pentru că n-au avut bani dintotdeauna, nici nu și-au educat stilul. Clash-ul ăsta se vede și în războiul de pe TikTok-ul din Republica Moldova, dintre nefori și old money, care a ajuns subiect de parodii la noi în țară. („Nefor” este un termen-umbrelă pentru persoanele nonconformiste, adică ne-formale, care subscriu unor subculturi.)
Este amuzant să vezi băieți, îmbrăcați în cel mult un tricou Lacoste negru și pantaloni albi, care spun că stilul lor preferat este old money și că detestă stilul neforilor. Dar, de fapt, este de plâns. Prin old money, acești băieți extrem de tineri învață să se reprezinte strict prin bani, își programează din start motivul de a trăi: să facă bani, mulți. Sau cel puțin să arate că au avut, au și vor avea întotdeauna bani. În tot acest timp, neforii se distrează și experimentează cu moda, descoperind interese noi și trăindu-și tinerețea.
Legionary chic
„Războiul” dintre nefor vs. old money bineînțeles că e unul destul de inofensiv, chiar dacă ne arată ce valori prioritizează acum o parte dintre tineri. De-a lungul istoriei, totuși, estetica și moda au fost adesea folosite cu scopuri ideologice. Așa cum remarca Arabelle Sicardi, pentru Dazed & Confused, dacă pui față în față afişele de propagandă din Italia, sub regimul fascist al lui Mussolini, cu textele pe care le recită astăzi unele persoane pe rețelele sociale, vei observa o asemănare izbitoare.
Sub fascism, toată lumea trebuie să aducă glorie statului și națiunii. Mussolini, de exemplu, și-a dat seama că moda este o unealtă extrem de utilă, așa că s-a folosit de ea pentru a sedimenta identitatea și valorile Italiene. Majoritatea celor care trăiau sub regimul său erau obligați să poarte haine făcute în Italia, iar femeile trebuiau să adere la valorile statului, inclusiv prin felul în care se îmbrăcau. Asta însemna să poarte fuste, mai degrabă decât pantaloni.
După primul război mondial, când femeile din Italia au început să se îmbrace mai unisex, Mussolini s-a temut că asta ar putea să ducă la apariția unei conștiințe feministe în rândul populației, așa că a intervenit și a creat o nouă idee de feminitate, pentru a favoriza o revenire la valorile patriarhale, după cum arată un articol publicat pe blogul Nu Italian. Așa a apărut la nouva Italiana (noua femeie italiană), care promova o formă de hiperfeminitate și respingea orice fel de masculinitate în îmbrăcămintea femeilor. Cam în aceeași perioadă, Hitler a început să experimenteze cu ceea ce se numea nazi chic și să se folosească modă drept instrument de propagandă. Nazi chic este, în mare, un stil vestimentar care folosește elemente estetice inspirate din simbolurile naziste, precum uniformele negre militare, craniul, crucea de fier sau fulgerele duble.
E înfiorător să vezi un poster italian fascist din 1935 cu o femeie care își ține într-o mână copilul, iar în cealaltă un coș cu mâncare, poartă haine tradiționale și se află într-o curte plină de animale. Imaginea nu e foarte departe de ce vedem astăzi la Ballerina Farm sau la creatoare de conținut din România care promovează estetica tradwife și ideea de feminitate în care femeia trebuie să adere la rolurile tradiționale de gen - să aibă grijă de copii, să facă curățenie și să se ocupe de gospodărie.
Am văzut un astfel de discurs la Cristela Georgescu, soția lui Călin Georgescu, candidatul care a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024 și susținător al mișcării legionare. Nu cred că e întâmplător, pentru că și legionarii erau conștienți de cum trebuie să fie folosite modă și ideea de feminitate pentru a le aduce adepți, chiar dacă într-o manieră mai restrânsă decât mișcările fasciste din Italia sau Germania.
Sociologul Mihai Stelian Rusu arată într-o cercetare cum prezentau două ziare din perioada legionară, Cuvântul și Bunavestire de Duminică, femeia și idealul de feminitate. „Cuvântul femeii”, o secțiune dedicată femeilor din ziarul Cuvântul, promovează ideea de naturalețe și antagonizează femeile care se machiază puternic. „Mă îngrozește să o descriu pe această femeie. Vopsită în cele mai puternice culori, cu părul răsucit sub forma unor coarne, cu sprâncenele smulse fără milă, cu genele înnegrite și unse, cu buzele acoperite de un strat gros de roșu, cu unghiile vopsite în roșu, în timp ce tocurile pantofilor ei par kilometrice”, se arată într-un articol semnat de...
În zilele noastre, ideea de naturalețe e promovată atât în social media, prin estetici precum clean girl, menționată mai sus, dar și în mainstream, prin reclame care glorifică machiajul cât mai natural. Un articol din Dazed & Confused arată de ce această fetișizare a „frumuseții naturale” este, de fapt, un scam. Spoiler: multe dintre celebritățile pe care le apreciem pentru că nu par să poarte machiaj folosesc, în realitate, extrem de multe produse ca să obțină acel rezultat „natural”.
Pentru legionari, naturalețea mergea mână-n mână cu decența, arată în continuare Mihai Stelian Rusu. „O femeie legionară este opusul unei fashioniste. Ar trebui să se țină departe de Lipscani, strada unde, an de an, au strălucit toate momelile prostului gust. În loc de pălării elegante sau alte piese haute couture, cumpărate de la prăvăliile evreiești de pe Lipscani, femeile ar trebui să-și acopere capul cu basmale lucrate manual, împodobite cu motive populare”, scrie cercetătorul.
Multe dintre esteticile populare astăzi, precum clean girl sau old money, își trag rădăcinile din idealuri de puritate și privilegiu care reflectă, în esență, valorile promovate de supremația albă. Acestea se poziționează adesea în opoziție cu esteticile născute din culturi non-albe, pe care le marginalizează sau le exotizează.
Citatul ăsta mi-a amintit de vremurile în care Classically Abby, sora comentatorului american conservator Ben Shapiro, posta video după video pe YouTube în care spunea că principalul atu al femeilor conservatoare este modestia.
De unde vine rezistența?
La fel cum, în istorie, fasciștii nu au reușit să controleze pe deplin industria modei și a frumuseţii, pentru că au apărut și contra-reacții, aceeași dinamică poate fi observată și astăzi.
Neo-fascismul nu se manifestă doar în estetici de pe TikTok Îl vedem și în genuri muzicale precum fashwave sau nationalist black metal, despre care The Guardian scria încă din 2016 . Aceste noi genuri muzicale, cu numele de fashwave sau hitlerwave, s-au născut în timpul primului mandat a lui Trump. Într-o încercare de revoltă împotriva ritmurilor africane, „artiștii” fashwave fac muzică ambientală, nu dansantă, peste care adaugă porțiuni din discursuri ale liderilor fasciști. De ți se ridică părul pe mâini, nu alta. Practic, încearcă o rebranduire a ideologiilor fasciste prin estetici retro-synth. Câteva exemple de titluri de piese: „Europa Awakens”, „Make Europe Great Again”, „Victory or Death”, „Tradition is the Future”. Dacă-ți place muzica synthwave obscură, e bine să fii atent la simbolistică.
Din fericire, există și un antidot. În contrapunct, au apărut și artiști care reiau esteticile vaporwave și subliniază teme anti-fasciste, anti-rasiste și anti-capitaliste, în genuri precum leftwave, anarchowave, solidarity synth. Chiar și la un nivel mai mainstream, muzica anti-fascistă ocupă un spațiu mai aplu în marile festivaluri și alte locuri unde se consumă muzică, pe când artiștii muzicali fasciștii rămân, încă, din fericire, niște fenomene obscure, în colțurile lor întunecate de internet.
Pe lângă aceste mișcări care se opun fashwave, avem diferite grupuri de Discord, comunități online sau creatori de conținut care reperează substratul conservator și fascist al noilor trenduri și încearcă să se opună lor. Un exemplu ar fi Matt Bernstein care în podcastul A bit Fruity vorbește pe larg despre trendurile astea problematice, Mina Le care explică contextul istoric și cultural în care apar multe dintre aceste trenduri, dar și creatori de conținut de la noi din țară, precum Sabina Teodora, Mădălina Vin, Andreea Coscai sau Evetastick, care vorbesc despre trendurile problematice precum What I eat in A day. Pe TikTok mai vedem femei care spun că refuză să se machieze „cuminte” pentru că asta e forma lor de rezistență sau că resping cultura promovată de skinnytok, tocmai pentru că asta le face să se simtă mai puternice și mai greu de controlat.
Rezistența a existat dintotdeauna și va continua să existe, atâta vreme cât în online vom avea și voci care se opun conformismului impus de ideologiile de dreapta. Fie că ele se exprimă prin artă, muzică, modă, proteste sau mici gesturi de zi cu zi care pot fi egale cu o oarecare rebeliune, această rezistență ne arată că solidaritatea este cea mai bună armă împotriva urii, uniformității și opresiunii.
