Actual

Nou în muzică #15: Kamasi Washington, The Orb, Lykke Li ș.a.

de Matei Bărbulescu

Totul bine? Ne bucurăm de Cupa Mondială sau de ultimele știri din lumea politicii mioritice?  Sau poate nu ne mai interesează nimic, e vară și-am plecat la mare, la munte sau pe meleaguri necunoscute. Foarte frumos, csz, oricare ar fi situația, ți-am pregătit cinci albume noi-nouțe care să meargă bine cu vibe-urile tale pozitive, puse pe distracție, salvat lumea și zburat spre stele. Pupiki!

Kamasi Washington - Heaven and Earth

Suflet să n-ai să nu-ți placă albumul ăsta (sau, mă rog, poate ești unul dintre cei care nu suportă jazz-ul). Noul album schimbă schimbă regulile jocului în lumea jazz-ulu de peste ocean: e complex, divers, creativ, are două ore jumate de saxofoane care urlă, tobe grele, bass puternic, toate instrumentele par a fi un arsenal gata să bubuie capul ascultătorului (spun asta în cel mai pozitiv sens). Dar fără să fie agresiv, dimpotrivă, muzica sună finuț și sofisticat. „Partea Earth a albumului reprezintă lumea așa cum o văd din exterior, lumea din care fac parte. Partea Heaven reprezintă lumea pe care o văd din interior, lumea care face parte din mine”, spune saxofonistul.

Ascultă-l când ești gata să fii dat pe spate.

9/10 ★

Kamasi Washington - „Street Fighter Mas”

The Orb - No Sounds Are Out of Bounds

Alex Paterson și Thomas Fehlmann, pionierii muzicii house-ambientale, își păstrează stilul fără să devină plictisitori. Influența dub pe cel de-al paișpelea album îl face să fie potrivit și pentru petreceri în aer liber și pentru polemici cu tovarășii în bucătărie. Pe unele piese, britanicii o dau în pop, pe altele în jazz, uneori pică în ambiental, alteori se ridică cu techno. E greu să nu fii banal și plictisitor după aproape 30 de ani de activitate, dar uite că se poate.

Ascultă-l când puneți de-un grătar în curte/grădină.

7.5/10 ★

The Orb - „Rush Hill Road”

The Flashbulb - Dormant (Movement 1 Through 7)

Benn Jordan e un producător de muzică electronică, experimentală, cu tobe ca niște arme de război, viori, chitări și sunete de pian sau din natură care aduc pace și liniște. Combinația e hipnotizantă. Însă toate albumele lui sunt diferite, unele mai agresive și glitch, cu ritmuri rupte, altele mai ambientale. De data, americanul a mers pe o muzică de atmosferă, ca într-un film de Iñárritu. 19 minute are albumul ăsta, șapte piese care sună încântător.

Ascultă-l când îți tragi sufletul.

7.3/10 ★

The Flashbulb - „Algorithmic Piano”

Lykke Li - so sad so sexy

Cei de la NME au numit-o pe cântăreață „adevărata milenialistă pop-tristă”. Al patrulea album al suedezei este bine descris de titlu. Versurile sunt melancolice și triste, dar vocea ei este senzuală și prietenoasă. Ascultând albumul te simți ca la începutul unei relații, când nu știi prea bine ce urmează să se întâmple și abia deslușești ce mesaje îți transmite fata/băiatul aia/ăla -  dar pare că e de bine.

Ascultă-l când abia v-ați cunoscut.

7/10 ★

Lykke Li - „so sad so sexy”

Gui Boratto - Pentagram

Acum nouă ani, când brazilianul și-a lansat primul album, Chromophobia, lumea techno-ului a fost dată pe spate de stilul colorat, visător și jucăuș pe care îl crea artistul. Din păcate, al patrulea material, Pentagram, e cuminte, fără spirit de aventură, producătorul nu-și asumă niciun risc și nu vrea să-și iasă din zona de confort. Nu sună prost, albumul e perfect ascultabil, dar devine repede plictisitor.

Ascultă-l când îți faci bagajele să pleci la mare.

5.8/10 ★

Gui Boratto - „Forgive Me”
X Revista Scena9