Schimbare / Copii

„Like, subscribe și clopoțel!” Cum e să fii copil-influencer în România

de Ioana Pelehatăi, ilustrații de Ramona Iacob

Publicat pe 15 iulie 2020

A fi influencer-copil (kidfluencer) e un fenomen global care domină internetul de câțiva ani încoace. În 2018, cel mai bine plătit YouTuber era Ryan (7 ani atunci), care făcuse 22 de milioane de dolari din despachetat și recenzat jucării în videouri. Sondaje recente arată că mulți puști ar prefera să se facă vedete pe YouTube de meserie, nu banali astronauți sau profesori. Însă a deveni celebru cu ajutorul unor platforme uriașe precum YouTube, Instagram sau TikTok vine la pachet și cu niște riscuri: exces de expunere publică la o vârstă fragedă, bullying și chiar exploatare. Ca să înțelegem cum funcționează fenomenul kidfluencerilor în România, am vorbit despre celebritate timpurie pe Internet cu (foarte) tineri vloggeri, experți în drept, marketing online și psihologie.


„Hei, prieteni, eu sunt Ana și am revenit la un nou vlog. Iar astăzi voi face un challenge alături de mamaaa!”

Așa își începe Ana Beregoi vlogul postat pe final de iunie, în care își aduce fanii un pic mai aproape de viața ei personală, de zi cu zi. De data asta nu e singură, ca-n majoritatea clipurilor, ci secondată de mama ei. Provocarea e ca mama să aleagă o vedetă, din care-i arată fiicei doar ochii, iar fata de 13 ani trebuie să ghicească despre cine e vorba, în 10 secunde. Dacă Ana ghicește, își desenează mama pe față cu markerul. Dacă nu ghicește, o desenează mama pe ea. Atmosfera e animată cu stickere și emojiuri pe care le știi de pe Facebook și Instagram.

Ana (sau Anișoara, cum o găsești pe TikTok și Instagram) e din Orhei, Republica Moldova, iar astăzi locuiește împreună cu familia la Moldova Nouă. Are 459k de followeri pe YouTube și s-a apucat de vlogging acum 4 ani și jumătate, când era în clasa a III-a. Primul ei clip viral a fost un cover de dans pe melodia Worth It. Astăzi, canalul Anei are aproape 200 de videouri, fiecare cu sute de mii sau chiar milioane de vizualizări. a și sora ei mai mare, Iuliana (15 ani), Ana dansează și cântă - cea mai celebră melodie a ei, Tiki-Toko are 2,7 milioane de vizualizări și e, despre mania provocată de rețeaua chinezească de socializare cu nume asemănător, pe care provocările de dans se răspândesc precum o pandemie. Pe TikTok, Ana are 197k de followeri, iar pe Instagram aproape jumătate de milion. 

Deși e vedetă cu acte în regulă, reprezentată de casa de producție Mixton Music, la o primă vedere, lumea Anei așa cum poate fi văzută în vlogurile ei seamănă cu cea a oricărei puștoaice. Își filmează uneori părinții sau bunicul, ca să vadă fanii cât sunt de amuzanți. În alt clip își tunde pisica, în altele face fursecuri sau plăcinte. Se machiază, face challenge-uri (majoritatea de dans, dar și de yoga sau virale precum Am / N-am sau Formează-ți prietena). Are clipuri speciale pentru Crăciun, Revelion sau Halloween, pălăvrăgește cu prietenele sau singură, la cameră, despre părinți și vecini. În videourile mai vechi o poți vedea dansând pe muzică populară împreună cu colegii ei din clasa a III-a de la Liceul Teoretic „Alecu Russo” din Orhei sau cântând cu Dulce Band, o formație creată pentru a promova tinerii talentați din oraș, cu care și-a început cariera muzicală și sora ei, Iuliana.

În primele vloguri, e doar ea în fața webcam-ului: blondă cu părul lung, gesticulând și vorbind hiper-energic, într-o cameră de copil plină de plușuri sau într-o bucătărie tipică pentru clasa de mijloc. Încetul cu încetul, apar machiajul, recuzita, invitații speciali, clipurile care au în spate un întreg efort de producție. Tonul ei capătă un entuziasm permanent, cu care își îndeamnă fanii să dea like, subscribe și să „apese pe clopoțel” ca să afle când postează un vlog nou. Challenge-urile nu mai sunt simple dansuri în sufragerie, ci producții interactive, cu animații și conținut postat pe mai multe platforme. „De foarte multe ori ideile vin de la sine (...) însă și unicornii mei mă inspiră mult”, îmi scrie Ana Beregoi pe mail. „Unicornii” sunt fanii Anei - denumiți așa după titlul uneia dintre melodiile ei cele mai cunoscute

Challenge de Halloween, cu Ana Beregoi

În lumea Anei, așa cum e ea promovată cu ajutorul Mixton Music, totul pare frumos. Tânăra vedetă îmi scrie că încearcă să nu ia deloc în seamă mesajele negative primite pe internet. Înainte le ștergea, dar acum dă importanță „doar celor care mă iubesc”. Adaugă că pe ea faima n-a schimbat-o deloc - „am rămas aceeași Ana, veselă, energică și nebunatică”. Singura diferență e că acum o recunoaște lumea pe stradă sau la mall și-i cere să-și facă poze cu ea, ceea ce i se pare foarte plăcut. Familia o susține, iar ea visează să ajungă cât mai sus. „Nu văd nimic mai frumos decât cariera mea. Nu-mi imaginez viața altfel decât e acum, cu tot ceea ce e în ea.”

Imaginea idilică e completată de Cătălin Dascălu, unul dintre fondatorii Mixton Music, alături de partenera sa, Alina Todașcă. Povestea casei de producție a început în 2005, pe când cei doi organizau festivalul internațional MusicForKids. Cei doi lucrau deja cu copii și adolescenți, compuneau piese și scriau texte, iar festivalul a fost pentru ei o pepinieră. „Însă singura pe care am ales-o în toți acești ani de festival și în care am investit a fost Iuliana Beregoi, iar prin ea am cunoscut-o și cooptat-o mai apoi pe sora ei, Ana Beregoi.”

Pe artiștii-copii cu care lucrează îi aleg printr-un „al șaselea simț”, care-i ajută să identifice carisma și potențialul despre care cred că sunt indispensabile pentru a deveni vedetă. „Sunt copii care cântă perfect și pot atinge note din octava a 5-a, însă nu vor fi niciodată staruri. Asta avem noi, vedem viitorul, într-un fel de a spune.” Cu surorile Beregoi, cel puțin, par să fi dat lovitura - piesa Iulianei, Vina mea, în care cântăreața spune cât swag și flow are ea, a adunat aproape 40 de milioane de vizualizări într-o țară cu 2 milioane de copii și adolescenți. „A devenit un fel de imn al lor”, explică Dascălu. 

În paralel, ca să se alinieze marilor trenduri din sfera kidfluencerilor, cei de la Mixton au dezvoltat și un serial polițist pentru copii, pe YouTube, Lara, transformat ulterior și în film de lungmetraj - Lara: Aribelle și mâna destinului. Protagonista e interpretată de Iuliana Beregoi, iar seria a ajuns astăzi la sezonul 3. Au creat grupul Generația Z și vând  tricouri, bluze, agende și brățări branduite cu imaginea Iulianei sau cu logo-ul Generația Z pe site-ul iulianaberegoi.ro. Un tricou, de exemplu, costă 76-79RON, o mască 25, iar un trening 299. Urmează să lanseze Z Influencer, „un show inedit, online”, în care vor căuta următorul influencer adolescent „și vom încerca să preparăm împreună rețeta succesului.” Însă cel mai mare succes al Mixton Music, spune Cătălin Dascălu, e că au reușit să influențeze „în mod pozitiv o întreagă generație, prin mesaje motivaționale și inspiraționale”, printre care „Îndrăznește să visezi, fii tu însuți și urmează-ți drumul. Orice vis poate deveni realitate.” Sunt citate din descrierea clubului Generația Z, în care poți să intri cumpărând o brățară de 50 sau 60RON.

Trailerul filmului „Lara: Aribelle și mâna destinului”

În sistemul ăsta industrial de creat vedete, vloguri și produse promoționale, nu par să existe probleme. Nici Ana Beregoi, nici reprezentanții casei ei de producție n-au vorbit despre vreunul dintre riscurile celebrității pe internet de la vârste mici. Cu toate astea, influencerii adulți au început deja să-i avertizeze pe cei mai tineri pe tema efectelor negative ale unei cariere în vlogging: poți fi exploatat de branduri, de care ajungi să depinzi pentru sponsorizări; bullying-ul online (comentarii negative, amenințări) te poate împinge către anxietate sau depresie; iar presiunea de a produce constant conținut nou, viral, relevant e un drum către epuizare totală (burn out). 

Mădălina Cazacu (22 de ani), cunoscută pe YouTube drept skivomady, și-a deschis primul canal pe platforma de streaming în 2010, la 12 ani și se spune că ar fi fost prima fată care a făcut vlogging în România. A început dintr-o greșeală, zice ea. Habar n-avea pe atunci că există termenul de vlogger, însă crescuse cu internet și pe internet, așa că tot la internet a apelat când a început să filmeze în pauze la școală. La momentul respectiv, părinții ei au fost mai degrabă sceptici, pentru că nu prea au înțeles ce face. Primul ei vlog mai serios a fost „Cum să te vopsești cu albastru de metil”, pentru că descoperise că informația nu există pe net - așa că a făcut-o ea să existe. A făcut 14.000 de vizualizări cu clipul respectiv - un număr uriaș pentru perioada aceea, și deși nu alerga după like-uri, spune că se simțea bine să știe că poate să vorbească atâtor oameni în același timp. 

În privința copiilor care se apucă astăzi de vlogging, Cazacu spune că nu vede o problemă, atât timp cât o fac din pasiune pentru audiovizual și editare, „nu pentru faimă sau ce-și imaginează ei că vor primi.”. Își amintește că dedicarea asta e ceea ce o motiva, la vârsta lor. În același timp, se întreabă cât e de ok să fii expus de la o vârstă foarte mică. La urma urmei, la hate poți să cedezi la orice vârstă, dar mai ales când ești mic și ai parte de asta și la școală, în viața de zi cu zi. 

Pentru Mădălina, cel mai important rol în ecuația micilor vloggeri și influenceri îl joacă părinții - cei care-și obligă copiii să-și facă vlog i se par total deplasați. În același timp, spune că, în 2020, când vloggingul e un fenomen global și din ce în ce mai mulți copii își doresc să facă din asta o meserie, părinții trebuie să înțeleagă mediul ăsta, pentru a-și ajuta copiii să treacă mai ușor peste hate-ul inevitabil. „Când vreodată n-o să fie bullying pe internet? Aștept și eu momentul.” Deși zice că n-a rămas traumatizată de comentariile ostile pe care le mai primea când era mică, cel mai greu era să înțeleagă „de ce sunt oamenii răi în comentarii, cine sunt oamenii ăia răi?” 

În plus, situația copiilor care ajung celebri pe internet vine la pachet și cu probleme etice. Una dintre ele e că, deși mulți iau vloggingul ca pe o joacă, realitatea e că cei mai celebri dintre ei ajung să și câștige bani, din reclame sau sponsorizări. Cu alte cuvinte, ajung să muncească. Banii, însă, nu ajung întotdeauna la ei, explică avocata Dana Dunel. Contractul de utilizator pe care-l „semnezi” cu Google, compania-mamă a YouTube, este unul comercial, prin care creezi un spațiu publicitar (clipul încărcat). O entitate terță (o firmă) cumpără acel spațiu de reclamă, iar utilizatorul primește bani prin intermediul YouTube - cu cât ai mai mulți abonați și vizualizări, cu atât câștigi mai bine. Ca idee, Selly, poate cel mai cunoscut vlogger român la ora actuală, câștigă maximum 40.400 de dolari pe lună din reclame, conform SocialBlade.com; și el și-a lansat canalul mult înainte să devină major - la 12 ani.

Deși Selly a declarat că veniturile lui sunt mai mari decât cele ale propriilor părinți, există deja cazuri în care familiile micilor YouTuberi sunt acuzate de exploatare: produc clipuri șocante cu copiii, în speranța că sutele de mii de vizualizări le vor aduce faimă și bani din reclame. Dincolo de cazurile extreme, părinții celor mai mici vloggeri ajung să se implice în producția și regia de clipuri, motivați tot de monetizarea din reclame. Din cauza asta, Comisia Federală pentru Comerț din Statele Unite a acuzat YouTube că încalcă Legea de Protecție Online a Intimității Copiilor. Cele două entități au ajuns la o înțelegere legală care, printre altele, va obliga YouTube ca începând de anul acesta să nu mai plaseze reclame targetate la începutul clipurilor cu și pentru copii și nici să nu mai listeze astfel de clipuri printre primele rezultate ale căutărilor Google. O altă măsură care ar putea limita capacitatea de monetizare a acestor clipuri ar fi mutarea lor pe platforma dedicată YouTube Kids. Unii părinți de copii vloggeri au protestat împotriva deciziilor care le-ar scădea veniturile.

În Statele Unite, legiuitorii au început să se adapteze noilor realități virtuale și să le aplice și copiilor influenceri legi pre-existente, care protejează micii artiști de exploatare și le rezervă accesul la o parte din banii câștigați, odată ajunși la majorat. În România, însă, nu există o astfel de lege. Părinții sunt responsabili de traiul copiilor până la 16 ani. „Automat, tot ce-nseamnă creanțele pe care copiii le au și le încasează intră în patrimoniul părinților. Ei sunt singurii responsabili pentru patrimoniu. Nu au nicio altă obligație să facă ceva cu banii pentru copii, pentru că se presupune că, dacă n-o fac, există celelalte măsuri de coerciție a legii: decădere din drepturi și alte situații extreme”, explică avocata.

O altă complicație e că platformele în sine sunt, adeseori, netransparente. TikTok, ai cărei utilizatori sunt preponderent copii sub 16 ani, a fost amendat în februarie 2019, în Statele Unite, pentru colectarea ilegală de date despre minori sub 13 ani. Unele challenge-uri, precum cea în care pui cuiva piedică și-l faci să se dea cu capul de pământ, sunt periculoase - e o problemă generalizată a provocărilor care devin virale pe platformele de socializare. Și un alt risc pe care aplicațiile de creație de conținut încă nu știu cum să-l gestioneze e expunerea copiilor la conținut sexual - sau postarea de conținut sexual fără consimțământ (revenge porn).

Dincolo de toate astea, ce se întâmplă din punct de vedere psihologic cu copiii care devin celebri de mici? Cum învață ei să se raporteze la lumea din jur, cu toată atenția și aprecierea pe care o primesc? Psihologul de copii Diana Tarcea spune că unul dintre riscuri, atunci când ești mic și postezi pe internet, e să crezi că te definesc „acele o sută de like-uri” pe care le primești la un selfie. E vorba de validare extrinsecă, explică ea. „Când nu mai găsești o definiție de sine prin prisma propriei vieți, ci prin prisma reacției celorlalți, când validarea ajunge să vină întotdeauna din afară și nu din interior. E un risc mare când ești obișnuit așa încă de mic.”

Tarcea vorbește și despre așa-numita adaptare hedonică, un fenomen deja discutat în Statele Unite, unde industria celebrității la copii are deja o lungă istorie, de la Shirley Temple la Hannah Montana și mai departe. Pe scurt, oamenii sunt setați să se „obișnuiască cu binele” și să-și dorească din ce în ce mai mult bine. Copiii care devin celebri de la vârste fragede, explică psihologul, își ating foarte multe vise până la adolescență. „E o provocare din ce în ce mai mare să ridici ștacheta și să dorești altceva și altceva. Și ne dorim ceva mai mult, gândindu-ne că așa ne va fi și mai bine. Și putem merge în ciclul ăsta în care ne dorim, ne adaptăm, ne dorim mai mult, ne adaptăm etc. o viață întreagă. Unde mai urcăm cu dorințele noastre?” Riscul e, pe de o parte, cel al plafonării, iar pe de altă parte cel al adoptării unor comportamente de risc, cum ar fi dependențele, în căutarea unei fericiri care nu mai e niciodată suficientă. Cazuri la case mari există deja în Statele Unite (Macaulay Culkin, Lindsey Lohan) și țin de fiecare dată prima pagină a tabloidelor, care exploatează decăderea celor care au fost, odată, iubiți de o lume întreagă.

În România, unul dintre primele exemple de copii celebri care-ți vin în minte e Cleopatra Stratan, fiica muzicianului Pavel Stratan, care a debutat în 2006, la doar trei ani, cu hitul Ghiță. Artista deține șase recorduri omologate de Guinness World Book of Records: cea mai tânără interpretă care a înregistrat un album; cea mai tânără interpretă într-un concert live; cea mai bine plătită artistă tânără (10.000 euro pentru o singură melodie); cel mai tânăr interpret care a primit trei premii MTV; cea mai tânără interpretă care a înregistrat o piesă situată pe locul 1 în topuri naţionale. 

Cleopatra Stratan în 2019

Astăzi, Cleopatra Stratan are 18 ani și a revenit în 2018 pe scenă. Am întrebat-o cum i-a fost să crească vedetă; mi-a spus că, la 3 sau la 6 ani, nu înțelegea neapărat tot ce i se întâmpla. „Dar știu sigur că-mi plăcea și că mi se părea normal ce se întâmplă: să fiu înconjurată de jucării, să mă țină lumea de mână și să îmi zâmbească.” Spune că nu are niciun regret că și-a început cariera extrem de devreme, ba chiar din contră - a ajutat-o să se decidă că nu va abandona niciodată muzica, pentru că simte că face parte din ea. Între Cleopatra de acum 15 ani și cea de astăzi, spune că singura diferență este vârsta. „În rest am rămas aceeași Cleopatra Stratan: veselă, creativă și îndrăgostită de viață și muzică!” Astăzi, presa tabloidă pare preocupată de trecerea Cleopatrei spre viața de adult: la final de iunie, relația ei cu artistul Edward Sanda (22 de ani) a fost mediatizată în ziarele de profil, iar Cleopatra a sugerat că anul viitor își dorește să aducă pe lume un copil.

Când stau de vorbă prin Zoom cu Marian Hurducaș, expert în marketing online și podcaster, - împreună cu fiica lui vitregă, Mara (7 ani), spune că discuția de astăzi despre copiii vloggeri e aceeași cu cea purtată, în epocă, despre micuța Cleopatra Stratan, vedetă a ecranelor TV. Majoritatea vloggerilor pe care-i cunoaște și cu care lucrează în marketing și comunicare au început din proprie inițiativă, nu îndemnați de părinți. Însă Hurducaș crede că majoritatea părinților nu fac efortul să înțeleagă tehnologia din jurul lor și, în consecință, nici lumea în care își cresc copiii. Din ce-a văzut, și de pe forumuri și de la prieteni, soluția e „nu înțelegem, dăm la o parte. Tăiem internetul, tăiem tot.”

Abordarea lui și a soției sale, Roxana, a fost complet opusă, spune el. Fiica lor Mara, de pildă, a dezvoltat o pasiune fulgerătoare pentru vloggerii Selly și Dorian Popa, cât și pentru 5Gang. Ca să-i explice pe înțelesul ei ce înseamnă să faci vlogging, soții Hurducaș au încurajat-o să încerce pe pielea ei. (Clipurile cu Mara pot fi văzute pe Facebook, la Familia netradițională.) Deși spune că nu ar vrea neapărat ca cea mică să urmărească vloggeri și o îndeamnă să consume conținut educativ pe YouTube Kids, Hurducaș crede că experiența Marei e similară cu cea din copilăria lui în anii ‘90-2000. „Cei care erau cei mai vizibili erau și eye candy pentru mine. Plus că [vloggerii] fac parte, vrei nu vrei, din cultura pe care o au copiii acum.”

Atât Hurducaș, cât și Diana Tarcea, spun că sunt adepții echilibrului, nu ai prohibiției. Interzicerea totală a accesului la vloggeri, YouTube, TikTok sau alte aplicații și conținuturi populare nu face decât să-i priveze pe copii de niște abilități, explică psihologul Diana Tarcea. Mamă la rândul ei, Tarcea spune că și-a îndemnat fiica să se raporteze la platformele de socializare ca la orice alt spațiu public. „Când ești online e ca și cum te-ai afla în centrul orașului și toată lumea s-ar uita la tine.” A sfătuit-o să aibă grijă ce și cum spune, dar și ce informații personale divulgă în fața unor necunoscuți. Dincolo de câteva reguli elementare, „reacția celorlalți este o mare necunoscută. Uneori o să primești aplauze și ovații și uneori o să primești roșii stricate.” 

***

E evident că nu-i poți opri pe copiii lui 2020 din a crește pe internet - pentru multe familii, YouTube e cel mai ieftin și accesibil babysitter. În lumea satisfacției instante, a imaginilor omniprezente, a celebrității pentru toți și a economiei atenției, e la fel de firesc ca mulți dintre ei să viseze la cariere de vloggeri, de la cele mai mici vârste. Însă, în tot acest timp, procesul delicat al dezvoltării lor ajunge să se desfășoare sub presiuni noi și, până acum, nemaiîntâlnite. 

În România, presiunile astea vin din mai multe direcții. Pe de-o parte, părinții copiilor lui 2020 sunt insuficient informați despre cum funcționează internetul; sau sunt motivați de propria goană după like-uri la imagini cu copiii; sau sunt dornici să monetizeze de pe urma acelor imagini. În ultima perioadă s-a discutat intens despre vloggeri adulți care ajung să producă videouri controversate, în ideea că mai multe vizualizări înseamnă mai mulți bani din reclame. Cazul coloab, vlogger reținut de poliție pentru că a făcut afirmații care ar fi incitat la violență sexuală împotriva minorelor e doar o manifestare recentă și extremă a fenomenului. 

Pe de altă parte, industria celebrității din România, întreținută de reality shows și concursuri de talente, pare să fi găsit o platformă ideală în vloguri și seriale pe YouTube, unde publicul foarte tânăr poate rămâne captiv cu orele. Companiile de producție și management nici nu mai au neapărată nevoie de televiziuni pentru a crea vedete marketabile - astăzi, internetul e suficient și e peste tot. 

Între legi care nu s-au adaptat la aceste noi realități, cursuri de educație media la care puțini elevi au acces și lipsa unui discurs public despre ce e etic și ce e toxic în conținutul online, copiii din România cresc precum emoji-ul cu steluțe în loc de ochi - cu privirea ațintită pe ecranele ca niște oglinzi negre care-i înconjoară și cu aspirații la cât mai mulți subscriberi și views. Ce efecte vor produce aspirațiile astea, rămâne de văzut.

Audio

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK