Teatru / Politică

În această seară la Eșafod TV

De Oana Stoica

★★★★★☆☆☆☆☆
Publicat pe 5 februarie 2025

La Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, dramaturga Alexandra Felseghi și regizoarea Adina Lazăr au produs la finalul anului trecut a treia parte a Trilogiei nedreptății, după Verde tăiat (2020, Asociația Pro Teatru, Zalău) și Nu mai ține linia ocupată (2021, Teatrul Național Cluj - Napoca). Noul spectacol, Lina, este dezvoltat în jurul unui personaj feminin (aș zice chiar două, Lina și Ruxandra), ca și precedentele din serie (Verde tăiat urmărește lupta unei tinere femei cu mafia lemnului după asasinarea soțului ei, lucrător silvic, iar Nu mai ține linia ocupată ficționalizează cazul Caracal 2019, când două adolescente au fost ucise de un bărbat și arse într-un cazan).

Se conturează astfel o panoramă a feminității (tinere) agresate de sistem, căci în fiecare spectacol, eroinele sunt învinse de reprezentanți ai puterilor în stat: sistemul juridic și autoritățile publice locale în Verde tăiat, sistemul sanitar și de urgență în Nu mai ține linia ocupată, presa și politicienii în Lina. Felseghi și Lazăr favorizează perspectiva feminină, dar nu glorifică absolutist eroinele și nici nu demonizează personajele masculine, evitând dihotomia simplistă femei / pozitiv – bărbați / negativ și polarizarea aferentă. Personajele create de ele sunt reprezentative pentru diverse tipuri de abuzuri sistemice, iar faptul că sunt tinere trimite la potențialul malign al puterii politice, răsfrânte la toate nivelurile, de a frânge iluzia noilor generații privind o viață bună aici, ceea ce deschide apetitul pentru migrație (ideea apare în acest episod, odată cu cele două studente gay care visează să plece în America, unde dragostea lor nu ar fi infracțiune).

Spectacolul pornește de la un episod real din istoria noastră postcomunistă: în 1996, Corneliu Vadim Tudor a orchestrat un sexgate în care victima era actrița Rona Hartner, acuzată că ar fi amanta președintelui de la acea vreme, Emil Constantinescu (emisiunea lui Marius Tucă în care cei doi au fost invitați este parodiată realist în spectacol). Scandalul produs de Vadim Tudor i-a afectat profund cariera actriței, astfel încât a fost nevoită să plece în străinătate pentru a-și putea exercita profesia. Pornind de la acest incident în care un politician misogin, precursor al populismului de astăzi, și-a atacat un rival politic printr-un scandal cu victime inocente, în speță o actriță, exploatând astfel stereotipul public depreciativ la adresa acestei profesii, mai ales atunci când este practicată de femei, binomul Felseghi-Lazăr dă vodevilului din realitate amploarea tragicului, arătând cum un asemenea subiect poate deveni distructiv astăzi, când ascensiunea populismului agresiv revalorizează rolurile clasice de gen în societate, machismul patriarhal și casnicul feminin. 

Foto: Volker Vornehm

Lina este o tânără studentă la actorie care împreună colegii ei repetă scene din Othello pentru inaugurarea noii clădiri a facultății, eveniment la care va fi prezent și președintele țării, actor, fost student la aceeași universitate. Pe această premisă se creionează tema abuzurilor cu tentă sexuală, tradiționale în facultățile de Arte, și practicile, considerate astăzi neetice, precum folosirea black face în teatru (cu Ion Fiscuteanu Jr. în rolul profesorului și Sergiu Aliuș în rolul maestrului absolut, ambii variante de profesori-guru abuzatori și conservatori ca viziune artistică). Alte caracteristici ale acelei perioade se intersectează cu subiectul principal (scandalul), de exemplu, homofobia, susținută de incriminarea relațiilor homosexuale în celebrul articol 200 din Codul Penal, aflat încă în vigoare atunci, sau textura socială dominată de precaritate și de un început de consumerism. Cele două familii ale studentelor Lina (Mădălina Mușat) și Ruxandra (Oana Jipa) sunt reprezentative pentru anii '90: pentru Lina, o familie muncitorească mediu precară (Alexandrina Costea, Daniel Rizea), captivă în fața televizorului, mândră de propriul copil, dar incapabilă să-l înțeleagă; pentru Ruxandra, o mamă singură (Mona Codreanu), tributară homofobiei ca normă socială și care-și încorsetează fata cu propria dependență de afecțiunea ei.

În aceste spații domestice pătrund violent elementele manipulatoare din societate, televiziunea și politica. Acasă la părinții Linei vine pe neașteptate un realizator-vedetă de emisiuni tv (Costi Apostol), moderator de dezbateri politice bazate pe scandaluri, cu mare priză la public, a cărui etică sucombă rapid în fața nevoii de audiență. Acasă la mama Ruxandrei vine politicianul populist (Sebastian Marina), un caracter coleric cu o conștiință venală, care tranzacționează viitorul familiei, târându-le pe mamă și fiică într-o spirală imorală cu efecte letale, capabil de „execuții” publice la TV, însoțit de nevasta dedicată trup și suflet cultului soțului său, victimă complice a acestuia (Camelia Paraschiv). Spectacolul semnalează un proces de degradare continuă a țesutului social care astăzi are dimensiunea unei metastaze sociale.

Spațiul de joc (scenografia este realizată de Bianca Veșteman și Sabina Veșteman) este împărțit în trei, cu o zonă  principală în mijlocul scenei în care alternează studioul TV, unde se configurează diferite formule de interdependență între media și politică, și cel de repetiții de la universitatea de teatru, unde se vede structura ierarhică din facultate, ambele fiind locuri care favorizează abuzul. Spațiul din fundal și cel lateral sunt domestice, reprezintă interioarele din familiile studentelor pe care forțele manipulatorii (presa, politicienii) le invadează și le distrug. Două variante de dragoste, una interzisă legal și repudiată public (cu Anca Pitaru în rolul unei iubite gay cu conștiința propriilor drepturi) și alta care reproduce modelul toxic al profesorilor (cu Iulian Trăistaru în rol de Don Juan student) eșuează în a deveni refugii emoționale sau forme de stabilitate socială. 

În această arhitectură teatrală epică, cu multiple fire narative care converg către un final dramatic, Felseghi și Lazăr pun în discuție modul în care presa (astăzi și platformele de socializare) devine un canal de promovare a adevărurilor alternative (fake news) și a discursurilor populist-violente și arată potențialul tragic al acestui fenomen. Lina este unul dintre puținele spectacole autohtone care identifică în trecutul recent semne ale prezentului frisonant de astăzi.

Fotografii de Volker Vornehm

Teatrul „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe
Lina
de Alexandra Felseghi
Regia: Adina Lazăr
Scenografia: 
Sound design: Adrian Piciorea
Asistent de regie: Nicholas Cațianis
Grafica: Bianca Doba
Regia tehnică: Lidia Baciu, Ioana Popescu
Cu: Sergiu Aliuș, Costi Apostol, Lidia Baciu, Mona Codreanu, Ioana Costea, Ion Fiscuteanu Jr., Oana Jipa, Sebastian Marina, Mădălina Mușat, Camelia Paraschiv, Anca Pitaru, Daniel Rizea, Iulian Trăistaru

 

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK