Cenaclul X este un grup auto-organizat și non-ierarhic de autorx care scriu literatură queer-feministă, refractară canonului și scenei literare mainstream. În introducerea volumului colectiv Luminișuri avem o definiție foarte concisă și percutantă a viziunii lor: „A scrie literatură queer, feministă, antispeciistă în Estul Europei constă în acte mici de rebeliune, acte mici de corupere a sistemelor opresive, de destrămare a falselor opoziții”.
Este un grup literar fluid, în care sprijinul pentru scrisul celorlaltx e reciproc și esențial. Întâlnirile și lecturile se petrec în majoritatea dăților online, dar pentru lansarea volumelor pe care le-au construit până acum și pentru discuții în jurul lor, există evenimente organizate în spații fizice.
Literatura lor este străbătută de convingerea că nu există text nemarcat politic, de un foarte marcat spirit critic și de nevoia de a deconstrui binarități forțate, care se pot implanta și în literatură. Până în prezent, Cenaclul X a publicat trei antologii: Adăposturi, Luminișuri și Tranziții - antologie queer est-europeană de Cenaclul X.
Despre căutările, mizele și modul în care construiesc și înțeleg viața literaturii, am stat de vorbă cu trei membrx ale grupului: Maria Martelli, Nóra Ugron și Corina Preda. Maria Martelli scrie și cercetează înspre o lume antispeciistă, queer, feministă și post capitalistă. Cel mai recent volum al ei este Cea mai norocoasă ființă (frACTalia). Nóra Ugron este scriitoarex, autoarea volumului Orlando Postuman (frACTalia). Face muncă queer feministă, antispeciistă și anarhistă. Corina Preda a studiat la Litere în Cluj. Este scriitoarex.
Dialogul nostru a pornit la apariția volumului Luminișuri și s-a finalizat când acesta a fost lansat și în variantă online, pe platforma Lumi Posibile.
Luminișuri. Antologie de literatură queer ecologică
Luminișuri. Antologie de literatură queer ecologică este a doua antologie a Cenaclului X, după Adăposturi. Înainte de a vorbi despre antologie, vă propun să prezențați Cenaclul X și să vorbiți despre nevoia de a construi un astfel de spațiu pentru emergența literaturii queer.
Nóra: Cenaclul X există din mai 2021 și este un grup auto-organizat în mod orizontal, non-ierarhic, autonom și anti-autoritar, care respinge canonul literar și explorează ce poate însemna literatura atunci când e feministă, queer, anticapitalistă, antirasistă, antispeciistă, antiabilistă, antiautoritară, decolonială.
Scena literară mainstream este organizată în mod capitalist după interese economice. Considerăm că valoarea literaturii nu stă în monetizare și că avem nevoie de spații literare independente care nu funcționează pentru profit, care nu fac din literatură și artă obiecte comodificate de vânzare. Desigur, și noi vindem antologiile noastre în format print pentru bani, însă banii îi folosim ca să printăm noi antologii și toate antologiile vor fi online descărcabile gratuit după un timp. Deja două, Adăposturi și Luminișuri, respectiv zina Zilele muncii, corpurile muncitoare sunt online, iar în curând vom pune accesibil și ultima antologie, Tranziții.
Mai departe, scena literară mainstream este și conservatoare, naționalistă și patriarhală în mare majoritate și în acest context este extrem de greu să creezi literatură queer. Acum observăm și un fel de trend liberal de a publica literatură scrisă de persoane LGBTQ+ sau cu temematica asta, însă și acest trend capitalizează pe viețile persoanelor queer. Desigur, consider că este bine pentru unii cititori că există tendințe și în mainstream pentru a ieși din patriarhat, însă scopul Cenaclului X din perspectiva mea nu este reformarea scenei mainstream, ci crearea altor spații bazate pe principii radicale queer și feministe, antifasciste etc. Feminismul liberal, din păcate, nu dorește o schimbare profundă a societății, ci doar vrea să câștige mai multă putere pentru niște femei (majoritare) din clasele mijlocii. O șefă femeie tot șefă este: jefuiește clasa muncitoare. Feminismul Cenaclului X este intersecțional și radical de stânga, anti-capitalist.
Cu răspândirea și normalizarea fascismului în societatea autohtonă, dar și global, avem și mai mare nevoie de voci radicale care aduc alternative la sistemul care tolerează fascismul sau este de-a dreptul fascist. În aceste spații alternative radicale este posibil să cultivăm lumi și relații mai bune, care nu perpetuează opresiunea, care creează posibilități de conviețuire pentru toate ființele.
Antologia Luminișuri poate fi descărcată de pe Lumi Posibile, iar înregistrarea lansării poate fi ascultată aici. Puteți găsi cartea în format fizic pe Pisica Neagră și lăsa un review pe Goodreads.
Cu texte de Andrei Gabriel Nicolae, Ceza Bularca, alexandru adam, Paula Dunker, Maia Şerbănescu, Nóra Ugron, vic, Tudor Pop, Flavius Sindie (flavexine), Mara Cioroianu, Alina-Elena F., oana ciobanu, Gabriela Oprea, Irina Ionescu, Corina Preda, bianca ela, oana ungureanu, Ioana Bălănescu, Maria Martelli.
Antologie coordonată de: Maria Martelli, Nóra Ugron, Corina Preda, Ceza Bularca
Corectură: vic, Corina Preda
Design copertă: Nóra Ugron
Desen copertă: Denisa Nistor
Publicată cu sprijinul Art200 și Editura frACTalia.
Cum ați lucrat această antologie și cum s-a coagulat tema ei în preocupările și căutările voastre literare?
Maria: Preocuparea pentru teme legate de „natură”, direct sau tangențial ecologice, a fost ceva ce am observat la întâlnirile noastre. Oamenii își citeau textele și asta apărea din nou și din nou: versuri despre anxietate climatică, despre apropierea față de animalele non-umane sau momente de profundă conexiune cu lumea vegetală. De acolo a pornit ideea antologiei, din solul ce era deja hrănit cu scrierile noastre. După ce am concretizat-o, am făcut un apel intern și am citit și simțit textele primite, împreună cu ceilaltx editorx. Am învățat foarte multe lucrând împreună la antologie: despre cum se concretizează o temă (așa de largă și complexă precum e cea a ecologiilor queer) și multiplele ei fațete, despre cum se editează un text în raport cu forma mai largă a antologiei, despre cum se comunică cu autorx și toate muncile din spate, administrative, de social media, de tipărire. Sunt multe!
Dar zilele în care am editat împreună rămân cu mine – era vară, eram în bucătăria mea (trei dintre noi) și aveam laptopurile pornite, fiecare în fața textului. Citeam cu voce tare și ascultam cum sună. Am putut să facem asta și fiindcă antologia conține în mare parte poezie, dacă erau texte mai lungi, poate n-am fi reușit. Dar a ajutat foarte mult, să ne dăm seama de momentele în care avem preferințe individuale la o formulare, sau momentele în care cădem de acord și decideam să transmitem ceva autorxlor. Pentru mine a fost o lecție despre cum pot fi diferite „gusturile” literare chiar și la trei persoane relativ asemănătoare (din marea diversitate de persoane umane ale acestei lumi). Și despre cât de multă putere ar putea să aibă un editorx, dacă nu știe să o înfrâneze puțin.
Corina: Ceva ce îmi revine în minte mereu și mereu când lucrez la un text, fie că e scris de mine sau de altcineva, e remarca pe care a făcut-o Maria către sfârșitul unei zile în care doar editasem texte și eram deja toatx obositx: „Ce frumos că fiecare text primește atâta grijă și atenție de la trei persoane”.
Nóra: Pentru mine, munca de editare este ceva foarte important. Consider că fiecare text are potențialul de a se îmbogăți dacă persoanele care editează au sugestii făcute cu multă grijă și atenție. Pentru mine aceste sugestii nu are trebui să fie intervenții care impun - cum a formulat Maria – „gustul” editoarxi, ci sugestii care încearcă să înțeleagă logica textului respectiv și să aducă mai multe perspective posibil benefice pentru această logică. Desigur, editorx sunt în primul rând cititorx, așa că sugestiile acestea de fapt vin din partea unor cititorx care testează cum funcționează un text, iar autorul are puterea de a urmări sau nu sugestiile primite.
Ne gândim amândouă la moarte, deși când ne vedem nu ne spunem
asta,
zâmbim și zâmbim și îmi surâzi, când îți spun că ești cea mai cool
îmbrăcată persoană din orice încăpere în care am fost vreodată.
Sandalele roz mi‑au strălucit în lumina blițului de la telefon, chipului
meu curios care te caută printre ușile vagonului de dormit.
Tușim și vedem lumina arsă de afară, pământul uscat.
Noaptea le va înveli cu grijă, iar noi nu vom adormi,
vom sta de veghe pentru toate care mor în fața
ochilor noștri în lumea seră,
atunci când nu mai poți face nimic, a vedea moartea altora este o
datorie.(fragment din poemul Ecologii queer de Ceza Bularca, apărut în Luminișuri)
Care credeți voi că sînt cele mai evidente rupturi pe care literatura queer le operează în raport cu mainstreamul literar și de ce aceste rupturi, care includ implicit o critică radicală a statu-quo-ului sînt esențiale pentru viziunea voastră?
Corina: Pentru mine ruptura apare când chestionăm familia nucleară heteronormativă și căutăm forme noi de relaționare. De aici pornesc o sumedenie de întrebări: cum pot arăta aceste forme? Pe ce principii se bazează ele? De ce fel de structuri de organizare au ele nevoie? Cum ar fi arătat un trecut fără patriarhat, cum poate arăta viitorul? Răspunsurile la aceste întrebări se cristalizează apoi în textele noastre, pe diferite niveluri. Felul în care ne raportăm la natură și la animalele non-umane, așa cum explică Maria mai jos, mi se pare un exemplu grăitor. La fel și scrierea cu x: e o consecință directă a refuzului binarității de gen.
Nóra: Ruptura apare pe mai multe nivele, cred. Odată pe nivelul scrierii, adică în raport cu modurile în care se scrie un text și în ce context: textul se naște pe o scenă literară alternativă radicală care nu funcționează după interesele economiei, iar în partea de feedback și editare, dăm feedback blând, cu grijă, care iar este opusul mainstream-ului, unde „se taie cu roșu.” Apoi este o ruptură și în limbaj, cum menționează și Corina, fiindcă folosim un limbaj fluid queer, care destramă regulile binare a genului și contestă folosirea limbajului normativ ca unealtă naționalistă opresivă. Mai departe ruptura apare și pe nivel de conținut, din care și pentru mine un aspect foarte important e cel descris de Corina mai sus legat de familia nucleară. Apropo, aceasta ar merge și la nivelul scrierii, fiindcă unx la altx ne raportăm diferit, nu doar în texte. Alte teme ar fi și tema acestei antologii, unde chestionăm binaritatea om/animal, cultură/natură și idealizarea-subjugarea așa numitei Naturii.
La ce este atentă o literatură antispeciistă și cum se poate „deprograma” de prescripțiile clasice privitoare la ce este și ce nu este literatură? Întreb exact despre antispeciism pentru că în mediile mainstream relația dintre antispeciism și literatură e mai puțin discutată.
Maria: Cred că putem porni de la ceva mai direct, și anume de la cum se scrie despre animalele non-umane și ce rol ocupă ele în literatură. Deseori, acestea sunt folosite doar ca simboluri sau metafore pentru atribuții sau suferințe umane, de exemplu, „m-a tratat ca pe un câine”, „ca pe o bucată de carne”. Ecofeministele au scris mult despre asta, mai ales Carol J. Adams, care a analizat inclusiv cum perspectivele vegetariene sunt invizibilizate în literatură. Ea dă exemplul monstrului lui Frankenstein (din cartea lui Mary Shelley), care era format din bucăți de animale „de la abator” și se hrănea cu plante - aspect „uitat” în multe discuții asupra cărții. Tipul ăsta de analiză recuperatoare a literaturii a apărut mai recent, și acum se scrie destul de mult, în critical animal studies și în alte științe umaniste, reinterpretând vechi texte. Chiar și când animalele non-umane se reprezintă pe ele însele, sunt deseori personaje minore, acolo pentru a spune ceva despre personajele umane (gândiți-vă de câte ori citiți/vedeți un câine/pisică/alt animal într-o poveste, știind că va păți ceva rău – e acolo pentru un artificiu narativ, atâta tot).
E atât de puternic integrat speciismul (foarte pe scurt, tendința de a discrimina structural animalele non-umane pe baza categoriei de specie) în tot ceea ce facem și gândim, încât desigur că se regăsește și în literatură. Și nu e ceva ușor de scuturat, nici pentru persoanele care se gândesc de mult timp la asta. Totuși, în Luminișuri, sunt multe texte care acordă atenție directă animalelor non-umane și încearcă să creeze o literatură antispeciistă și în limba română. E vorba despre texte care descriu exploatarea animalelor non-umane în mod direct, nu pentru a spune altceva, ci pentru a vorbi chiar despre asta - recunoscând că e un subiect îndeajuns de „important” pentru literatură. Sunt texte care se uită la personaje non-umane cu grijă, blândețe, înțelegere. Sunt texte care își imaginează alte lumi, în care există eliberare pentru ele – și pentru noi. E un mic început, faptul că măcar putem visa asta.
Pentru aceia dintre cititorx care nu au citit antologia, deci nici prefața în care lămuriți termeni esențiali pentru demersul vostru, vă rog să explicați care este specificul viziunii queer asupra ecologiei și prin ce se diferențiază în mod radical de alte tipuri de privire?
Maria: Nu putem să nu ne uităm la „natură” dintr-o perspectivă queer fără să observăm că aceasta a fost, atâta timp, instrumentalizată discursiv împotriva noastră. Simplu spus, s-a decretat că „natura” nu e queer, e binară, e cisheterosexuală, că așa e „natural” să fii. Lucrurile sunt mult mai complicate de atât, așa cum ne demonstrează bioloage feministe precum Lynn Margulis și Donna Haraway, dar și scriitoare-activiste precum pattrice jones, care aduce exemple de relații queer chiar din sanctuarul pentru animale non-umane de care se ocupă, VINE. Ecologia queer recunoaște deja multitudinea de relații din lumea animală și se uită critic la impunerea binarismului de gen asupra lumii non-umane – care are foarte puțin sens dacă stăm să ne uităm, de exemplu, la ciuperci (despre Schizophyllum commune se spune că are peste 20.000 de sexe). Dincolo de asta, queerizarea ecologiei înseamnă și recunoașterea faptului că „natura” e extrem de greu de categorisit, de cuprins și, până la urmă, de dominat, chiar dacă unele societăți încearcă să facă asta de mii de ani. Într-o ecologie queer, „natura” nu mai e un simplu fundal peste care omul își desfășoară marea narațiune a vieții sale. E parte și actant, împreună cu noi, și noi cu ea – cu toate celelalte ființe.
acum privim stejarul sub care stăm orientatx spre cer urmează rubrica
știați că
o lume în formă de piramidă este o lume periculoasă piramidele sunt
corpuri geometrice violente pentru că le permit celor plasați mai sus
să exercite violență asupra celor plasați mai jos
piramida îi permite brutei în albastru să lovească cu bastonul și să fie
„erou“
și urmele abuzului de putere lăsate pe corp să fie
„pacificare“ „dreptate“ „apărare a siguranței publice“
și piramida le permite celor de jos să îndure în tăcere căci dacă vorbesc
sunt „teroriști“ sunt „dezaxați“ iubirea „un pericol pentru copiii
noștri“
(adică ai voștri adică ai lor)
privește corpurile atinge locul unde cândva a lovit „eroul“ cu
„pacificarea“ sa și spune‑mi că nu ai vrea să arunci cu o cărămidă în zidul albastru și împreună o vom arunca(fragment din Sub stejar împreună suntem utopia de Victor Horațiu Troșan - tovarasxvic)
Și din prefață, și din textele propriu-zise, transpare o preocupare perpetuă pentru cunoașterea teoretică și, inutil de adăugat, o situare politică limpede. Vă rog să vorbiți despre importanța pe care teoria o are în munca voastră de creație și în viețile voastre, ca și despre felul în care membrx cenaclului X se raportează la teorie. Ar ajuta și o selecție de titluri pe care le considerați esențiale pentru rolul avut în conturarea viziunii voastre politice.
Corina: Poziționarea noastră politică a venit adeseori și ca reproș, mai ales la momentul în care am publicat antologia. De fapt, majoritatea literaturii queer-feministe era și încă este (am impresia că nu la fel de des, dar poate e doar o impresie) catalogată peiorativ drept ”politică”, de unde reiese că nu are valoare estetică, orice ar însemna asta. Dar simt nevoia să menționez că literatura oricum nu poate fi neutră politic și stă mereu în dialog cu un discurs teoretic. Diferența e că noi o facem intenționat și asumat. Suntem un grup de persoane cu preocupări foarte diverse, dar avem câteva puncte în care suntem de acord și există consens. Îmi vine în minte, cum ziceam mai sus, faptul că nu ne limităm la queerness-ul înțeles drept termen umbrelă pentru identități non-normative, ci drept o poziție împotriva heteronormativității și a altor sisteme de opresiune care o perpetuează. Iar înțelegerea aceasta are în spate un discurs teoretic. În rest nu ne-am ancorat discursul într-un mod atât de specific, avem mai degrabă anumite direcții pe care în mare le urmăm.
La întâlnirile de cenaclu vorbim mereu și despre ce citim, și așa ajungem inevitabil și la teorie. Aici nu ne referim neapărat la texte academice stufoase și poate inaccesibile, deși au și ele locul lor. Din experiență proprie, dar și din ce am observat la colegx din cenaclu, teoria ne oferă repere prin care să privim și înțelegem lumea, iar această viziune se transpune apoi și în literatura noastră. În ultima vreme, de exemplu, m-au însoțit Maggie Nelson, Lynne Segal și Kai Cheng Thom.
Maria: Fiind atât de multe persoane diferite, sigur că nu citim aceleași lucruri. Aș menționa câteva nume din străinătate, însă, pe care le-am auzit mai frecvent între noi, printre care Robin Wall Kimmerer, bell hooks, Audre Lorde, Margaret Killjoy, Angela Davis, adrienne maree brown, Jack Halberstam și Susan Abulhawa. Aproape toate se află la o intersecție înfloritoare între teorie critică, activism și literatură. Și aș spune că foarte multă învățare comunitară și producție de cunoaștere se face chiar între noi (un noi foarte larg, queer-feminist și/sau anarhist), așa cum vedem, de exemplu, din texte ce apar pe platforme precum Literatură și Feminism Socialist și Cutra, dar și în zinele de la Comunitatea Vegană Queer, pe platforma (acum arhivată) Pagini Libere și în proiectele apărute mai recent, precum Huliganx, Lumi Posibile și unul care urmează, Revista Strîmbă.
Nóra: Sunt de acord cu ce au spus colegx, aș adăuga doar câteva nume importante și mie, în afară de cele menționate deja și în afara membrx cenaclului, care multx scrie și teorie/eseu – de exemplu și Maria și Corina și eu sau Veda Popovici, Carolina Vozian sau fostx membrx Laura Sandu, Maia Șerbănescu/Iulia Militaru, și altx, am enumerat doar care poate au scris mai mult. Deci încă câteva inspirații care vin din alte părți și care m-au inspirat mult sunt Alexis Pauline Gumbs, Aiyana Goodfellow, Edward Said, Sylvia Wynter, Chandra Talpade Mohanty, Gloria Anzaldúa, Maria Lugones, dar și Donna Haraway față de care mă situez totuși și critic.
Aș mai menționa, bazat pe tot ce am scris aici noi trei dar și bazat pe ce auzim în întâlnirile cenaclului, că în majoritate când ne inspirăm din autorx aflate în Occident, acestx sunt persoane care se situează critic față de Occident și/sau de capitalismul colonial-rasist. Este importantă această adăugare pentru o lentilă decolonială. Într-o lume globalizată și colonială foarte mult accent se pune pe literatura produsă în Occident, de persoane albe și în limbi mari coloniale (engleză, franceză, spaniolă), însă interesele noastre scrie critic, adesea din perspective minoritizate, anti-rasiste, anti-capitaliste și anti-coloniale.
Cum vedeți voi evoluția Cenaclului X? Ce planuri aveți și cum reușiți să le suțineți, inclusiv financiar?
Maria și Nóra: Nu cred că știm, nici care dintre noi, în ce direcție o va lua Cenaclul X. E un grup foarte fluid, depinde mult de energiile oamenilor care se implică. Recent am fost într-o perioadă mai înceată, de pauză, iar acum reluăm întâlnirile noastre interne și lucrăm la consolidarea grupului, la explorări lente a ceea ce vrem și ce putem face. Fiindcă suntem un grup autonom, încercăm să creăm și să publicăm atunci când avem spor, fără să depindem de deadline-uri exterioare. Cred că planul principal e să ne sprijinim reciproc în creațiile noastre - facem ateliere interne de scris, ne citim, ne dăm feedback. Învățăm constant unx de la altx.
Din punct de vedere financiar, am primit sprijin din zonele feministe și queer, de la ONG-uri, grupuri informale și de la persoane, când am avut nevoie. Am fost primitx la lecturi în câțiva ani de Accept, în cadrul Pride București, dar și invitatx, de exemplu la Brașov, la QHaus sau la Iași Pride - în aceste cazuri au fost mici fee-uri și/sau deconturi pentru transport, uneori și o mică diurnă. Poate sunt mai multe și uităm ceva. Adevărul e că se simte foarte puternic nevoia de literatură queer, inclusiv prin susținerea de care am avut parte. Și e foarte important de spus, când ne-am dorit să organizam noi independent vreun eveniment, am avut câteva spații autonome care ne-au pus la dispoziție locația lor, în Cluj, București și Timișoara.
După prima antologie, Adăposturi, care a fost tipărită cu un mini-grant MozaiQ, am reușit să strângem niște bani pentru următoare tipărituri. Și la fel după Luminișuri, la care ne-au fost alături Art200 și FrACTalia. Din donațiile strânse de la cele două cărți, și din zina Zilele muncii, corpurile muncitoare, am adunat destul pentru a tipări ultima noastră antologie, Tranziții, la care iar am avut tehnoredactare de Pagini Libere și sprijin din partea Art200. Ce am mai făcut a fost să printăm câteva cartoline cu poemele noastre și poeme palestiniene traduse – cele din urmă au fost donate la târguri de fundraising pentru Palestina. Sigur că pe noi n-am reușit să ne plătim, nici pentru scris, nici pentru editare, pentru niciuna dintre celelalte munci. Dar am avut destul pentru a tipări proiectele pe care ni le-am dorit. Iar în contextul dat, asta e ceva.
