„Să ai încredere în tine e printre cele mai importante calități pe care le putem transmite fetelor noastre”, spune Mihaela Noroc, cu fiica ei, Nati, pe genunchi. Fotografa a lansat de curând albumul Lumea fetelor: Portrete și povești din jurul pământului, la librăria Humanitas Cișmigiu, din București. Mihaela a călătorit în 55 de țări ca să adune poveștile celor 250 de fete din carte, un cadou pentru fiica ei, ca să îi arate că „o fetiță poate face orice visează ea”.
„Natalia a fost cu mine în 35 de țări”, spune Mihaela. „Își dă seama că e ceva important în viața mea și în viața ei și e foarte ascultătoare. Până a împlinit Nati doi ani, plecam cu ea și soțul meu. După aceea, a devenit prea greu financiar, așa că am început să plec eu o lună, iar ei să rămână acasă”. Cele două au fost nedespărțite la lansare, unde Natalia a avut un scaun lângă cel al mamei ei când dădea autografe.
Lumea fetelor e a doua carte a Mihaelei Noroc, după Atlasul frumuseții, din 2017, care a făcut înconjurul lumii. Primul proiect adună portretele și poveștile a peste 500 de femei din peste 70 de țări. A fost tradus în șase limbi și promovat internațional de CNN, The Guardian, BBC. Pagina de social media a proiectului are peste un milion de urmăritori, iar albumul este bestseller internațional. Acum lucrează la volumul doi al Atlasului, pe care îl va publica anul viitor.
„Când am aflat că o să am o fetiță, am zis wow!”, își amintește Mihaela. A rămas însărcinată imediat după ce a lansat primul volum și s-a gândit că trebuie să îi ofere ceva inspirațional fiicei ei. „Mi se pare important să ne expunem copiii la niște calități umane dincolo de aspectul fizic. Dacă noi nu le arătăm de mici cât de diversă e lumea asta, ei n-au de unde să știe”.
Mihaela caută permanent povești pentru proiectele ei. Înainte să plece prin mai multe țări, se interesează ce ar putea găsi acolo – cum e cultura, cum sunt oamenii. „În Coreea de Nord, m-am dus cu ghid turistic. Mi s-a spus doar: Dacă prinzi în poză vreun politician de-al nostru, să îl prinzi întreg”, râde ea. Localnicii din Coreea de Nord văd adesea fotografia de stradă ca o încălcare a intimității.
Pentru Lumea fetelor, a avut nevoie de acordul părinților acestora, pentru că toate fetele au sub 17 ani. „Scriu pe social media: Prieteni din x țară, cine are copii și vrea să îi fotografiez, vă rog să mă contactați”, explică autoarea. Așa a luat legătura cu părinții fetelor și a plănuit întâlnirile. În zonele mai greu accesibile aborda fetele spontan și apoi vorbea cu părinții.
De exemplu, a fotografiat două prietene din comunitatea Hamar, din sudul Etiopiei. Oamenii de acolo sunt foarte apropiați de natură și fac haine din piele de capră, au acoperiș din fân și garduri din crengi. Fetele lucrează în agricultură, gătesc, aduc apă de la râu și îngrijesc copiii. De la opt ani, părinții le trimit la pășunat cu caprele.
De altfel, fotografia cu fetele din Etiopia a fost prilej de învățare despre așteptările de gen, pentru niște elevi români. Copiii dintr-o școală unde Mihaela s-a dus să citească din carte i-au spus că „Sunt băieței”. „Dragii mei, sunt tot fetițe”, le-a răspuns. „Nu trebuie să avem toate părul lung, e perfect în regulă să avem părul scurt”.
Mihaela a crescut la bunici în Țipala, un sat din Republica Moldova. „Eu am avut șansa la o copilărie autentică și am vrut să pun acea bucurie în carte”, spune ea. Totuși, nu toate fetele din fotografiile ei zâmbesc, pentru că Mihaela a fost atentă să le surprindă naturalețea. Copilăria lor arată divers – unele se joacă, altele învață, multe practică sporturi. Imaginile au și elemente specifice culturii lor – costume populare, ceremonii ca Ziua Morților din Mexic. Unele transmit ce visează să devină când vor fi mari, altele fac treburi casnice.
Mihaela a strecurat printre portrete secțiuni numite: „Fii liberă!”; „Fii fericită!”; „Fii tu însăți!”; „Prețuiește educația!”. La începutul fiecăreia dintre ele, Mihaela a lăsat un mic mesaj cu încurajări. „Nu încerca să fii altcineva, pentru că poți fi grozavă exact așa cum ești”; „Îți vei găsi superputerile și vei fi liberă să mergi pe calea ta”. Pe baza imaginilor, poartă o conversație cu fetele care citesc, plecând chiar de la povestea ei. Le spune că are două superputeri – creativitatea și perseverența. „Dacă eu am reușit, orice fată poate reuși”, le încurajează.
„M-ar fi ajutat și pe mine să am așa o carte”, crede Mihaela. Când a plecat de la bunicii ei din Moldova, s-a mutat cu părinții la București. La școală în noul oraș avea impresia că „e pur și simplu o ciudată” – rămânea în urmă la ore, la alergat, iar colegii râdeau de accentul și aspectul ei.
În adolescență, Mihaela a găsit liniștea în atelierul tatălui, care era pictor. Spune că acolo și-a descoperit creativitatea, chiar dacă nu excela la pictură. Tatăl ei i-a oferit primul aparat foto la 16 ani, când a început să le fotografieze pe sora și mama ei. După ce a absolvit Facultatea de Arte, secția Foto-Video, la Universitatea de Arte din București, s-a simțit descurajată de profesorii ei: „Nu era că nu pot fi fotograf bun, nu puteam fi fotograf punct”, spune Mihaela. A lucrat câțiva ani în televiziune, dar nu era fericită, așa că a strâns bani și a plecat cu un aparat foto într-o călătorie de un an în jurul lumii.
„La început făceam poze din curiozitate, era o chestie organică”, explică Mihaela. „În Etiopia, mă atrăgeau femeile astea care aveau așa o putere, o frumusețe autentică.” Așa i-a venit ideea să înceapă proiectul Atlasul Frumuseții. „Lucrând la proiect, orice concept de frumusețe ideală mi s-a părut brusc ridicol, acum că ajunsesem să cunosc o mulțime de femei uimitoare și puternice”, scrie în prefața cărții Lumea fetelor.
Totuși, Mihaelei încă îi este greu uneori să se simtă bine în pielea ei. În adolescență, s-a confruntat cu tulburări alimentare și spune că și acum are nesiguranțe pe plan fizic. „Chiar dacă am 38 de ani, tot n-am scăpat”.
„Mă gândesc cât de important ar fi fost să am niște imagini sănătoase în media”. Privind în urmă, Mihaela observă că la început și ea fotografia femei care arătau ca cele din publicitate – tinere, simetrice, slabe. „Acum lucrez cu mine să adaug cât mai multă diversitate”. În imaginile Mihaelei întâlnim fete cu ten de nuanțe diferite, cu sindrom Down, nevăzătoare, care fac balet, joacă fotbal, gătesc, călăresc.
Mihaela spune că, mai presus de orice concept de frumusețe, a vrut ca fata ei „să aibă de unde să învețe ce înseamnă să fii fetiță în jurul lumii”. Dacă ar fi avut băiat, „probabil ar fi făcut o carte pentru băieți”, râde ea. „Eu nu sunt atrasă să fotografiez băieți și bărbați, dar asta nu înseamnă că ei nu ar trebui să aibă un atlas al frumuseții. Ar trebui, doar că nu îl fac eu”.
Ea se consideră feministă „atât cât asta înseamnă că suntem egali”. „Eu cred că toată lumea trebuie să fie feministă, dar feminismul nu înseamnă că omorâm bărbații”, glumește Mihaela. Pentru ea, feminismul înseamnă și că poate avea încredere în soțul ei că va avea grijă de fiica lor la fel de bine cum ar avea ea atunci când pleacă o lună să fotografieze.
Forbes a scris despre Atlasul frumuseții că e o „demonstrație politică a mândriei feminine”. Fotografa spune că nu se regăsește într-un discurs politic, activist, ci mai degrabă într-unul „uman”. „De exemplu, visez să scot o carte Femeile României, în care să includ și femei de la mine de acasă, din Moldova. Dar nu fac asta ca un demers politic, ci e o mică unire de suflet, așa simt”.
Mihaela plănuiește să călătorească în următorii doi ani alături de familia ei în noua lor autorulotă. Își dorește să facă expoziții pe drum în „dubița în care va dormi și va mânca” alături de soțul și fiica ei. Mai are în plan și un muzeu al femeii la Sibiu – Atlas B – în care imaginile din proiectele ei să rămână expuse permanent.
„Eu încerc să mă vindec prin cărțile astea”, spune Mihaela. Crede că prin călătorii a reușit să își dezvolte bagajul vizual, să își facă „un ochi mai liberal”. „A fost așa un parcurs de educare personală. Hai să vedem, ce mai e frumos în lumea asta, în afară de ce am tot văzut?”.
Pe ultima pagină a noii cărți, Natalia zâmbește cu o cameră foto în mână. E însoțită de un pasaj scris de mama ei, Mihaela: „Ești un dar pentru omenire!”.
