Arte vizuale / Artists Rooms

Scurtă istorie a unei mingi roșii cu buline albe

De Scena 9

Publicat pe 3 iunie 2020

La începutul lui aprilie, Fundația9 a lansat Artists Rooms, un program de susținere a artiștilor independenți afectați de pandemie. Dintre cele peste 500 de proiecte înscrise, au primit finanțare aproape 40. Pe Scena9 vă invităm în laboratorul câtorva dintre proiectele câștigătoare, să stăm de vorbă cu artiștii care le-au conceput.  Aici pot fi explorate toate proiectele care au primit finanțare, de la literatură, la muzică și fotografie.

Ce mai e o minge, în vremea magazinelor dedicate exclusiv jucăriilor și jocurilor super-sofisticate? E poate cel mai banal obiect de joacă - însă, dacă o privești atent, sfera ei din plastic poate să conțină o lume întreagă, cu nostalgii, istorii și înțelesuri despre timp liber, producție și consum. 

De la ideea asta a pornit proiectul Mingea roșie cu buline albe - o mică arhivă de imagini cu jucăria cea mai prezentă în albumele de familie din perioada 1950-1989. O găsești strălucind roșu-aprins la soare și o ghicești după buline și-n fotografiile alb-negru - își însoțește proprietarii la joacă, pe terenuri de sport, în parcuri, la mare, la munte și până și-n studiouri foto. În timpul fotografiei, e obiectul de recuzită care animă atmosfera și face imaginea specială. Privită azi, e punctul central de atenție al imaginii, în jurul căruia se dezvăluie detalii ale vieții de zi cu zi: interioare care seamănă cu cele din albumele noastre de familie, jocuri pe care le-am jucat și noi în copilărie, haine, bibelouri, blocuri - toate familiare, dar și îndepărtate de distanța în timp dintre acum și atunci.

Proiectul Mingea roșie cu buline albe, care explorează linia fragilă de demarcare între nostalgie, familie și comunism în România, a fost creat de artistul vizual Andrei Nacu și antropologa Mădălina Muscă. În practica lui artistică de până acum, Nacu s-a folosit de fotografie documentară, arhive și albume foto de familie ca să exploreze intersecția dintre memorie personală și istorie socială. Muscă e specializată în antropologia educației și a copilăriei, cu un doctorat despre dificultățile pe care le întâmpină copiii romi în a avea acces la școlarizare. 

Fotografiile adunate de cei doi, însoțite de poveștile celor care s-au jucat cu mingea roșie cu buline albe, pot fi văzute pe Facebook și Instagram. Au vânat mingea roșie în arhive precum Fortepan și Azopan, dar au regăsit-o și întrebând de ea pe rețelele de socializare. Au stat de vorbă cu oameni între 51 și 79 de ani, cu președintele Asociației Muzeului Jucăriilor și au încercat să dibuiască istoria obiectului în sine - mingea „de plastisol”, de 13 lei sau de 20 de lei, cum era numită. E greu de zis când a apărut (o teorie spune că era copiată după sora ei din Ungaria, ca multe alte jucării din epocă). A devenit valoroasă după apariția decrețeilor, când se pare că producția internă de jucării nu mai făcea față valului de copii care creșteau în epocă. Era vulcanizată atunci când se spărgea și refolosită până la refuz. Cei care se jucau cu ea o văd astăzi în fotografii și construiesc în jurul ei un discurs, în egală măsură personal și legat de istoria mare, în care copilăria „de pe vremuri”, cu jocuri în aer liber și libertate, se opune, uneori, celei de acum. 

Ca să aflăm mai multe despre mingea roșie cu buline albe, i-am întrebat pe cei doi inițiatori ai proiectului despre ea și i-am rugat să facă o selecție a imaginilor pe care le-au strâns până acum.

Sfârșit de anii '70, Liliana Burtan cu prietenii de joacă de la bloc și mingea cumpărată cu banii strânși în urma spectacolelor improvizate pentru părinți, București

Scena9: De ce mingea roșie cu buline albe și nu alt obiect de consum din perioada dinainte de ‘89?

Proiectul a pornit de la faptul că am observat recurența mingii roșii cu buline albe în fotografiile de familie din perioada pre-1989. Și ne-am întrebat oare ce ne poate spune asta? Ce-i drept, nu este singurul obiect a cărui poveste ne poate vorbi despre trecutul recent și implicațiile politice ale practicilor de rememorare. Pe noi nu ne interesează fetișizarea obiectului sau transformarea lui într-unul al nostalgiei. Ceea ce am încercat să facem este să deconstruim discursurile legate de un obiect banal din acea perioadă, cu ajutorul albumului de familie ca loc al memoriei. Această abordare poate fi însă ușor replicată in relație cu orice alt element recurent, pentru a chestiona modul în care este reevaluat trecutul recent.

Cum ați făcut rost de fotografii? 

Interfața proiectului este o pagină de Facebook pe care am făcut un call de fotografii și povești. Apelul ăsta a ajuns la rețeaua noastră socială dar a și ieșit cu mult din ”bula” cu care eram obișnuiți. Asta pentru că mingea este mai clar întipărită în amintire celor care au peste 35 de ani acum. N-am putea spune că a stârnit neapărat conversații intergeneraționale cât am putut observa mai bine ceea ce cumva e evident pentru mulți dintre noi: modurile în care ne exprimă și folosim rețelele sociale este diferit de la o generație la alta. Și aici nu vorbim doar despre diferențe de natură tehnică în a folosi rețelele sociale, cât despre cum folosesc Facebook-ul.

Maria Iov și prietena Ramona într-o dumincă de vară a anului 1968. Iași.

Ce indicii inedite despre viața cotidiană dinainte de 1989 răsar din fotografiile pe care le-ați primit până acum?

Ce ni se părut interesant e că acest obiect apărea în contexte extrem de variate (spre deosebire de alte jucării, de exemplu), printre care unele de împărtășire a anumitor situații sociale. Mingea roșie cu buline albe apare atât alături de copii, cât și de adulți, indiferent de genul sau statutul social al persoanelor fotografiate. Într-adevăr, așa cum ne-au povestit ulterior o parte dintre posesorii ei pe pagina de facebook a proiectului, fotografia nu era la fel de accesibilă în rural ca în urban, dar mingea se găsea atât la sat cât și la oraș.

În ultimii ani, în spațiul fostului bloc socialist, au început să apară din ce în ce mai multe proiecte artistice care explorează nostalgia față de perioada pre-89. Cum se înscrie Mingea roșie cu buline albe în curentul ăsta?

Pagina de Facebook ar putea să intre foarte ușor într-un demers al nostalgiei, dar cum spuneam, cu ajutorul ei am încercat să ajungem la poveștile mingii pentru a putea deconstrui niște discursuri și practici de rememorare a trecutului. Ne interesează să vedem cum „împăcarea cu trecutul” poate fi făcută prin practicile astea de rememorare. Mai multe în articolul care va apărea pe pagina Fundației9 zilele astea :)

Doina Lili Bălcănașu în 1979 la repetițiile de gimnastică artistică, Onești
1 iunie 1973 - învățătoarea și copiii la malul Dunării. Fotografie realizată de Mihai Blăjuț din arhiva fiicei sale, Alexandra Munteanu. Galați.
www.fortepan.hu / NAGY GYULA / 1965, Balaton.

Imagine principală: Arhiva Fortepan, G K / 1962

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK