Muzică / Descoperiri

Ultimele muzici românești dinainte de pandemie

de Mihai Tița

Publicat pe 8 aprilie 2020

Atenți la Worldometer și fluxurile de știri, aruncăm un ochi și la muzica nouă românească, vulnerabilă în această perioadă când toate concertele primăverii s-au anulat (ne lipsesc tuturor, sunt convins). Tocmai de aceea, reflexul de a indexa și comenta prospături trebuie păstrat, astăzi poate mai mult decât oricând – cumpărați și niște muzică, prieteni, nu doar paste.


Cântecul „Aici la noi”, de raku feat. Macanache


Doi MC ca sarea și zahărul, unul tanin, altul senin (n-am găsit altă rimă), un featuring surprinzător care tihnește pe beat dub și mai mult decât un cântec zdravăn – un dialog cinstit, frățesc și la rece între două ideologii sau, hai, să le zicem scări de bloc. S-au înțeles și au dat mâna însă când vine vorba despre anti-capitalism & anti-guverne. I-auzi una: „Tu, pârnăiaș în 3D / Pui valoare pe un suflet după câți bani face / Să ai habar cât de mare avere mi-e / Trebuie s-atingi dimensiunea în care zace”. I-auzi două: „Yo și-n alte țări, crede-mă, e fix la fel / Sau poate sunt eu foarte pesimist de fel / Dar oamenii se sting pe capete / Muncind din greu ca să capete / Să scape de aproape toate ratele / Apoi fac altele, cam astea-s datele.”


4/5 ♥

Albumul SubRadar, de Implant Pentru Refuz


Mizantropii adolescentini s-au întors cu un disc deosebit, cu câte-un invitat sau mai mulți la fiecare cântec. De la Adrian Despot la Cătălin Chelemen (Coma), de la Andrei Proca (Robin and the Backstabbers) la Dan Byron, toți încearcă să ofere miză nu-metalului prozaic și versurilor anti-sistem & anti-ignoranță de rostit toamna prin cimitire de pe vremea când „Join Me” sau „Bring Me To Life” se auzeau la Pro FM, de genul: „Mormane de frunze uscate demult / Schelete de păsări ce zburau în înalt / Iedera-i neagră și mușchiul e gri / Nu mai văd nicio floare, n-aud râs de copii” sau „Sărim peste ceas căutând în decor / Promise comori, induse visări / Străine de noi, imagini descriu / Diamante curgând din rezervorul divin”. Neclar, inutil & desuet încordat și, finalmente, irelevant. (Să încercați neapărat „Visători”, un cîntec în urma căruia niciun rocker indigen n-ar trebui să mai facă mișto de ce se aude la Eurovision cel puțin o sută de ani de-acum încolo.)


2/5 ♥

Cântecul „Curaj”, de Eyedrops


Cu celelalte ocazii am scris dezamăgit despre Eyedrops, însă de data asta au ales compoziție rom-com fără pretenții, refren scurt și la obiect și au depus ceva mai mult efort la versuri – printre obișnuitele metafore juvenile, ne atrag atenția câteva construcții precum: „Se pun paie pe foc și tu tot te-ncrezi în trecut / Așteptând un viitor promis de oameni / Care-au dispărut” sau „Întreabă-mă, te rog, cât mai puțin / Am deja răspuns și-ncerc să m-abțin cât pot. / Vino cu mine, dar vino de tot!”. Însă, în continuare, nimic concret.

 

3/5 ♥

Cântecul „Inimă de piatră”, de Jurjak


Se ia cântecul cu același nume compus de Edmond Deda pentru Corina Chiriac la începutul anilor ’70 (o doină interpretată seducător în stil chanson), se așterne străin și fără emoție pe un blues rock dinspre Johnny Cash către The Black Keys și se coace o baladă goth involuntar ironică – Jurjak nu reușește să contextualizeze și/sau să ofere personalitate mimetismului unui Southwest care înseamnă ceva mai mult decât skull rings, pălării Fedora și automobile vintage.


2/5 ♥

Cântecul „Alcohol You”, Roxen


Roxen e xeroxul recentului indie pop feminin de la Ellie Goulding & Lorde stropit inevitabil cu câteva arome Dua Lipa, plus firimituri din angoasa unei Banks. Scrisă și produsă de Viky Red, cântecul se bazează pe pian și percuție minimală, dar curajoasă, și un hook distractiv: „Alcohol you when I’m drunk” aka „I’ll call you when I’m drunk”. Inofensiv în ceea ce privește versurile (curg mai natural decât ale multora de la noi cu pretenții) și, în cele din urmă, modern și „lucrat”. De departe cel mai acceptabil cântec trimis de noi la Eurovision, după „Dincolo de nori”.


3/5 ♥

Cântecul „Muzica”, de Amuly feat. Connect-R


Într-un ocean de trap românesc contrafăcut & corporate, static & neinspirat, Amuly din Berceni poate fi o voce promițătoare. Se joacă cu reggaeton, nu se teme să înoate contra curentului #gucciversacelamborghini („Pentru parale, puțin soare, eram gata de orice fra’ / Pân’ am realizat, banu-i căcat și că-mi place bezna”) sau, șoc și groază, posedă reflecții existențiale pesimiste („Zăpadă, verdeață, simultan fumam, ningea / Răsare soarele, realizam, timpu’ trecea”). Dacă ar mai scutura din bravadoul redundant...


2/5 ♥

Cântecul „Kuda Ia”, de Alexandrina


Schimbare la față a Alexandrinei Hristov, chiar dacă nu e prima dată când cântă în limba maternă și vorbim despre un cântec vechi de câțiva ani. La mare depărtare de compozițiile melodramatice din trecut: ambient ponderat (tobele și basul m-au trimis vag către „When Da Sun Is Gone”) și câmpii de synth-uri optzeciste (dar și un inoportun mieunat de pisică, plus câteva inflexiuni clișeu din voce). Corectă, suavă, binevenit de întinsă, dar prudentă.


3/5 ♥

Cântecul „Prăbușire”, de Vama


Nu e nimeni în muzica românească să zică ceva cu „futut” și să scape basma curată cum e Tudor Chirilă. Să cânte Horia Brenciu sau Connect-R versurile astea („O dată vreau să te mai fut, / Atât mai e ca la-nceput”), ar ieși scandal național. Dar deși coios („Hotel Cișmigiu” apărea totuși în alt context socio-cultural, aproape absent progresist), „Prăbușire” e totuși un cântec „impotent”, pentru că Vama încearcă să fie nouă, dar cel mai bine îi stă veche – Chirilă zbiară bombastic (nici măcar ironic, cum o făcea Cornel Ilie la Vank), iar compoziția pop e aproape dezolant de comună.


2/5 ♥

foto cover de Vladimir Pogonariu, în timpul unui concert Vama din Expirat Club, Octombrie 2019.

Video

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK