Muzică / Romania

Muzică românească nouă de la Rava, Bvcovia, Vama, The Amsterdams și alții

de Mihai Tița

Publicat pe 21 februarie 2022

Orice discuție despre muzica românească în 2022 va începe cu Paulina, care a scos cel mai important album al începutului de an, despre care voi nota câteva lucruri în lista următoare. Și cu mult entuziasm: festivalurile încep să anunțe headlineri, cluburile fac liste tot mai lungi de concerte live, iar hip-hopul & trapul românesc sunt într-o formă de excepție. Detalii, mai jos.

Cântecul „Liricism”, de Gani feat. DJ Serbanesku

E binevenit, uneori, niște hip-hop pe stil, să-i zicem, „vechi” (adică nu e trap), mai ales atunci când chiar are mesaj, așa cum nu se laudă degeaba. Iar Gani lovește, așa cum îi stă bine oricărui MC, să-i zicem, de cartier, în mai multe direcții, fie ele tradiționale genului, spre impostori („Din era-n care skillu' definea cariera / Rapu' era oxigen – menținea atmosfera / Filosofie sau cartier – din start era ceva aparte / Bazat nu doar pe coaie, ci și pe scris ca la carte”), sau mai noi: „A pornit din bloc party, s-a dus în social, / Politic, activism, ca s-o dea la-ntors în twerk în final?!”. Plus imabatabila: „Pe lângă label s-a pus o etichetă / Ce-i ține pe unii-n margine, ca o vignetă / Unii-au ales să cedeze normei / Și-au luat direcția Industriilor cu Precizie, ca pe M3”. E al doilea conflict real între generațiile culturii hip-hop românești (de la rapul clasei de mijloc făcut de Guess Who vs. provocatori mai vechi precum Paraziții), într-o perioadă când o bună parte din vechiul gangsta și boom bap ridică coatele și privește de sus. Gani, din fericire, nu o face reacționar (ca brigăzile care flutură tricolorul), ci mai degrabă pedagog: „Că ești beatless, băi, „Ringo”, sau pici des pe el – știi c-o / Să contribui mai fin când o dai constructiv și-o / Să ai flow cursiv, plus discurs distinctiv / Laitmotivu' e greu când ce-ai de spus nu-i fictiv.”

5/5 ❤

Cântecul „Cel mai trist refren”, de Bvcovia

Iar generația asta nouă nu e, de fapt, chiar atât de diferită, doar mai articulată (sau, cu alte cuvinte, trece foarte natural de la machism la emo). Dacă „Probleme de familie”, oricât de sinceră și reprezentativă socio-politic a fost la momentul respectiv, evita efectele emoționale & psihologice ale sărăciei sau violenței domestice, trapul sapă, de fiecare dată, câțiva metri în plus față de hip-hopul anilor ‘90: „Doare al dracului de tare, încă mă scoate din minți / L-am văzut ultima oară pe peron, înghesuiți / De momente și de vorbe și de amintiri ciudate / Îmi spunea cât se urăște și cât se gândea la moarte / I-am spus că o să fie bine și simt cât poate să doară / După o vreme am auzit că și-a legat de gât o sfoară”. 

5/5 ❤

Cântecul „Vin viu, plec mort”, de Hvnds x Rava x Killa Fonic

Ce șah-mat la Sex Pula Pistol e ăsta?

5/5 ❤

Albumul Buliba$ha, de Rava (fotografie principală via Facebook)

Ravanelli Florin Oiță, aka Rava, a ieșit în evidență acum vreun an cu „Giulești Crângași”, o bombă drill „de stradă”, cu tot cu așa-zisa lui brigadă 4 226 prezentă și cu fanteziile de rigoare (bani, droguri & sex): „Ridic scena, freză afro / Fumez dictando / La chilot pistolu', prafu' / Tu ești vechi la fel ca tac-tu / Nu mă compara cu altu' / Spart, și tras cu shoturi / Trag, frații sunt tancuri / Fac, treabă și teancuri”. E și motivul pentru care ăsta a fost unul dintre cele mai așteptate debuturi ale scenei. Chiar dacă fenta rockstarului (cum zice Amuly) combinator (cum zice Rava) și supradotat sexual („Trag, bam / Pune mâna fix la pulă și simte un shotgun / Sare banda, bam”) devine obositoare („Mereu cu banda, clar / Pizde și gramele pe cântar / Aprind o rachetă, fenomenal / 4 226, te mâncăm, canibal”), Buliba$ha are un vibe molipsitor (producția Seek Music și aparițiile unor Amuly, Nane sau Killa Fonic salvează lipsa de maturitate) și, cel mai important, e promisiunea unui puști de 19 de ani că va avea lucruri ceva mai importante de zis în viitor despre generația sa: „Ochii dați peste cap întruna, ficatu' s-a distrus / Nu mai pot să dorm / Bag pastile, am ajuns să am spasme în somn / 19 și mor / Calibru Da Don / Am o rație acuratețe, pot să te omor.”

3/5 

Cântecul „Tughra 0.01”, de Electrons In Slow Motion

Un îmi place să cred subtil omagiu adus trance-ului de la intersecția mileniului (kick-ul îmi amintește de Gabriel & Dresden, iar sintetizatoarele de Jakatta), noul single al proiectului ambient pus la cale acum deja niște ani de Marius Copel e simțitor mai melancolic & estompat decât primele două albume, despre care am scris la vremea lor. 

4/5 ❤

Cântecele „When You Give Me Love” și „Missing Pieces”, de Cătălina Cara

Indie pop văratic, fără pretenții, mai preocupat de producție decât de fond – versuri precum „We’re unstoppable, we’re fearless / With your mind and my heart” lămuresc ambițiile compoziționale.

3/5 ❤

Cântecul „The Humming Song”, de The Amsterdams

Crispare post-alt-metal destul de prețioasă („I warned you, as the skies fall down I see your eyes / You're running, but in the meantime bees begin to die”) și, oricum, The Amsterdams în 2022 (o trupă care, apropo, dacă ar încerca să cânte în limba română, ar putea fi a doua „Cea mai buna trupa din romania ever”) reușește să sune mai plictisitor chiar și decât We Singing Colors.

2/5 ❤

Cântecul „Îmi pare rău”, de VAMA

Tudor Chirilă & Co. apasă la fund pedala experimentului (îți mai aduci aminte de „Pandemie”?) și încearcă o Șuie Paparude. De fapt, o pastișă Daft Punk via Radiohead, un singur vers repetat fără vreun efect emoțional și un videoclip în care doi pensionari se iau la bătaie (votanții PSD, probabil), în timp ce-și plimbă nepoții (votanții USR, desigur, al căror viitor e compromis de conflictele retrograde ale ălor bătrâni). Cred că Vama ar fi avut lucruri mai mișto de zis dacă ar fi continuat pe reggae, de la acel „Perfect fără tine”. Așa, Chirilă ar fi avut o șansă să ajungă acel martir antisistem care s-a tot închipuit a fi, măcar la nivel estetic.

1/5 ❤

EP-ul Eros, de Cristiana Bucureci

Trei coveruri, la „Can't Get You Out Of My Head” (Kylie Minogue), „Interior” (Implant pentru refuz) și „Nightcall” (Kavinsky), dar și o reintepretare cu versuri originale în limba română la „Das Model” (Kraftwerk), toate dublate de variantele dub, s-au strâns pentru EP-ul de debut al Cristianei Bucureci, o voce deosebită în ultima vreme în peisajul autohton. Din păcate, treaba asta e sesizabilă doar pe „Nigthcall”, unde nu șoptește copilăresc. De fapt, e și cam singurul experiment care funcționează – pe prima, ritmul versurilor e prea grăbit pentru downtempo-ul din spate, versurile naive în limba română ale cântecului „Model” („Azi e zi de shooting, ochii sunt pe el / Se simte minunat, se simte un rebel / Milioane îl admiră, este un model / Pe coperta glossy este cel mai cel”) mai degrabă caricaturizează originalul, iar frustrarea din „Interior”, cât și interpretarea textului, sunt inoportune filosofiei & ritmului dub. EP-ul e realizat în colaborare cu mai mulți muzicieni din Marea Britanie și România (Horseman aka Winston Williams la tobe și percuție, Leon Lotoțchi la theremin, Hamid Mantu și Tim Whelan de la Transglobal Underground, Prince Fatty, Marius Costache și Lil Obeah la producție) și se poate asculta/achiziționa pe Bandcamp.

2/5 ❤

Video

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK