Salon

O mică atenție pentru domnul președinte

de Vlad Odobescu, ilustrații de Andy Sinboy

Ce să-i dai unui președinte de țară, dacă ai ocazia să ajungi față în față cu unul? E o întrebare care a frământat multe minți; și se vede asta din lista de cadouri publicate anual de către Președinția României. 

Sunt acolo fel de fel de obiecte, pe care le putem grupa în câteva tipuri mari: cele cu semnificații religioase, populare, naționale, militare (icoane, elemente din costume naționale, steaguri, săbii), simboluri ale puterii brute (statuete cu bivoli uciși de pantere și căprioare îngenuncheate de lei-grifoni, mănuși de box) sau obiecte profund personalizate (tablouri și platouri cu chipul destinatarului ori corăbii în miniatură pentru un fost marinar). E un joc permanent al semnificațiilor, care trebuite cântărite cu atenție. Pentru că unii vor cu orice preț ca darul lor să fie memorabil, ajung la rezultate comice. 

Pornind de la dar și implicațiile sale, antropologul Marcel Mauss a studiat întregul comportament uman. El cercetase mai multe spații, cum ar fi Polinezia, Melanezia sau nord-vestul Americii, locuri în care darul exprimă simultan legi religioase, juridice și morale, politice și familiale. Astăzi, lucrarea lui Mauss, „Eseu despre dar”, este una clasică în antropologie. Darul nu înseamnă doar schimbul propriu-zis, ci este un simbol social al relațiilor dintre oameni. Scopul său nu este avantajul material imediat, ci strângerea legăturilor sociale. 

Jachetă inscripţionată “Eurosport”, în valoare 134 de lei, primită în 2007
Machetă “Petronas Twin Towers Kuala Lumpur” – Malaysia, din metal, înălţime 20 cm, valoare de 178 de lei, primită în 2015 de Klaus Iohannis

O vizită de răscruce în Kuweit

La jumătatea lui 2004, a intrat în vigoare o lege care stabilește că demnitarii, inclusiv președintele, trebuie să declare, în termen de 30 de zile, „bunurile pe care le-au primit cu titlu gratuit”. După ce sunt evaluate de către o comisie, președintele poate decide să le păstreze pe cele care valorează mai puțin de 200 de euro. Și cadourile care depășesc această sumă pot fi păstrate, dacă președintele plătește diferența până la valoarea totală. Puține daruri ajung însă în vitrinele de acasă. De exemplu, singurul obiect păstrat în 2011 de către Traian Băsescu a fost un exemplar din „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust, în ediție de lux.

Cu celelalte bunuri se pot întâmpla trei lucruri: rămân în patrimoniul instituției, sunt transmise în mod gratuit unei instituții de profil (de exemplu un muzeu sau o bibliotecă) ori sunt vândute la licitație. 

Legea din 2004 a venit după ce vizita unei delegații guvernamentale conduse de Adrian Năstase în Kuweit s-a lăsat cu daruri aurite și un scandal pe măsură. Toți membrii delegației, inclusiv jurnaliștii și SPP-iștii, ar fi primit atunci daruri din partea kuweitienilor: de la cutii cu bijuterii la ceasuri din aur și telefoane mobile. Ministrul delegat pentru comerț de la acea vreme, Eugen Dijmărescu, era oarecum mâhnit că s-a ales doar cu un album de poze: „Dacă alții au primit aur, să le fie de bine! Norocul lor”. 

Miniștrii lui Adrian Năstase nu puteau rivaliza însă cu „domnia” lui Nicolae Ceaușescu. În 1978, după ce darurile nu mai încăpeau în casa din Primăverii, mii de obiecte au fost mutate în zece săli din Muzeul Național de Istorie, cu o suprafață totală de 2.500 de metri pătrați. Expoziția avea să fie cunoscută ca „Omagiala”. În zilele noastre, o parte dintre bunurile care au aparținut familiei Ceaușescu sunt vândute periodic prin licitații. Câteva - precum elefănțeii sculptați primiți de la fostul dictator al Zairului, Mobutu Sese Seko, mai umplu și azi vitrinele vilei familiei Ceaușescu din Primăverii, deschisă de curând pentru ochii muncitorimii. 

Fotografie cu autograf a Prinţului Charles de Wales, în ramă de lemn îmbrăcată în piele, culoare ramă verde, în valoare de 223 lei, primită în 2015 de Klaus Iohannis

O scurtă incursiune în vitrinele președinților 

  • Klaus Iohannis - Frescă Matrix – căprioară îngenuncheată de un leu-grifon, bronz, dimensiune 28 x 14 cm, în valoare de 713 lei, primită în 2015;
  • Traian Băsescu - Tablou, avion vânătoare F16, Ankara, Turcia, 107 cm/57 cm; în valoare de 222 de lei, primit în 2014;
  • Traian Băsescu - Tablou acuarelă pe hârtie, “Mână cu drapelul României şi porumbel”, 23 cm/32 cm; în valoare de 89 de lei, primit în 2014;
  • Traian Băsescu - Set 4 pahare din lut cu motive populare, în traistă de lână, în valoare de 67 de lei, primit în 2013;
  • Traian Băsescu - Statuetă neagră din metal, reprezentând o panteră ucigând un bivol, dimensiuni 30 cm/35 cm, în valoare de 134 de lei, primită în 2012;
  • Traian Băsescu - Obiect decorativ holografic Național Arena în cutie neagră, în valoare de 129 de lei, primit în 2011;
  • Traian Băsescu - Carpetă reprezentând chipul poetului național Mihai Eminescu (90/60), în valoare de 135 de lei, primită în 2010.

Surse: presidency.ro, old.presidency.ro

Mănuși de box, în valoare de 356 de lei, primite în 2007 de Traian Băsescu
Lingură de lemn sculptată, 50 cm lungime, în valoare de 45 de lei, primită în 2010 de Traian Băsescu

Un ipod pentru Regină

Un pui de ciobănesc bulgăresc fugea prin sediul Consiliului Național de Securitate (National Security Council) al Statelor Unite. Era un cadou primit de George W. Bush de la președintele Bulgariei. După legea americană - The Foreign Gifts and Decorations Act din 1966, cu amendamente ulterioare -, orice cadou e evaluat, iar orice depășește 375 de dolari trebuie să ajungă la Arhivele Naționale, de unde poate fi transferat către una dintre Bibliotecile Prezidențiale, după ce respectivul președinte își încheie mandatul. Sau de unde poate fi cumpărat, la prețul pieței. Așa că, atunci când le-a fost înmânat un câine, angajații Consiliului au sunat la Arhive, deși era cât se poate de vioi. După ce-a trecut de la un președinte la altul, cățelul și-a găsit până la urmă o familie oarecare. 

Nixon a primit un panda din China. George W. Bush a fost onorat cu 136 de kilograme de carne crudă de miel din Argentina. 

Chiar dacă era mai puțin ciudat, un alt dar ar fi putut tensiona relațiile internaționale.

În timpul președinției lui Lyndon Johnson, acesta a primit cadou de la premierul britanic Harold Wilson o haină Burberry. Când Wilson pleca, Johnson s-a apucat să probeze haina și a constatat că mânecile îi vin până la jumătatea brațului. I-a cerut șefului de protocol, Ambasadorul Lloyd Hand, să vadă dacă mai e jos și să-i spună că nu-i măsura potrivită. Hand a luat cutia cu haina sub braț și a alergat pe scări. Wilson a deschis geamul mașinii, crezând cine știe ce. Șeful de protocol i-a zis care a fost problema, iar britanicul a râs și i-a spus că o să găsească măsura potrivită.

Sculptură din lemn (pe trunchi de copac), reprezentând un cioban sprijinit într-un topor, semnată BLEDEA 2005, dimensiuni 30 cm/54 cm, în valoare de 134 de lei, primită în 2012 de Traian Băsescu

Cum procedează însă americanii când fac ei înșiși cadouri? De obicei, Biroul de Protocol propune mai multe variante, dintre care președintele sau soția aleg. Atunci când preferințele celuilalt nu sunt cunoscute, opțiunile sunt discutate cu ambasadorul țării respective. 

Ideea e să fie ceva american. Chiar și așa, poți da greș. În 2009, Barack Obama i-a oferit Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii un ipod încărcat cu imagini din vizita sa în Statele Unite. În același an, premierul britanic Gordon Brown a primit de la Obama o colecție de filme americane pe DVD. „Gestul contează”, a scris atunci The Guardian. 

text de

  • Vlad OdobescuVlad Odobescu

    Reporter. Căutător prin lumi mărunte. Hușean. Mai multe despre Vlad, aici. Îl găsiți la vlad@scena9.ro.

ilustrații de

  • Andy SinboyAndy Sinboy

    Ilustrator. Corcitură  europeană, o parte Hispania, o parte Brittania și-o parte România.

15 May 2016 ora 16:45


Tag-uri


X Revista Scena9