Arte vizuale / Artists Rooms

Omul și fereastra lui din pandemie

de Venera Dimulescu

Publicat pe 9 iunie 2020

La începutul lui aprilie, Fundația9 a lansat Artists Rooms, un program de susținere a artiștilor independenți afectați de pandemie. Dintre cele peste 500 de proiecte înscrise, au primit finanțare aproape 40. Pe Scena9 vă invităm în laboratorul câtorva dintre proiectele câștigătoare, să stăm de vorbă cu artiștii care le-au conceput. Aici pot fi explorate toate proiectele care au primit finanțare, de la literatură, la muzică și fotografie.

În perioada izolării la domiciliu, ferestrele și balcoanele noastre s-au transformat în niște portaluri spre universul mai mare decât noi, devenit peste noapte inaccesibil. Pe geam ne uitam când aveam nevoie de lumina soarelui, când voiam să ascultăm sunetele păsărilor sau să ne amintim, pur și simplu, de viața de dincolo de cei patru pereți. Proiectul video „Oamenii dinăuntru” ne invită să vedem cum arătăm din depărtare închiși în locuințele noastre și să reflectăm la cum e posibil să comunici cu celălalt de la distanță, atunci când el devine o imagine în miniatură într-o lume macro, măcinată de crize economice și de sănătate.

Proiectul le aparține fotografului Adrian Bulboacă și regizorului Sorin Florea, doi prieteni care nu sunt la prima colaborare. Lui Adrian îi place să fotografieze spectacole de teatru și gări, iar Sorin face filme documentare. În urmă cu trei luni, cei doi au călătorit până-n Nordul Canadei pentru a filma cursa unui bărbat român care aleargă la -30 de grade.

În interviurile filmate cu drona, artiști, jurnaliști și politicieni povestesc de la ferestre cum și-au înghesuit viețile în camerele propriilor case și cum s-au confruntat cu izolarea impusă de pandemie. Am stat de vorbă cu Adrian Bulboacă despre proiectul „Oamenii dinăuntru” și ce aduce el nou în conversația noastră colectivă despre noul coronavirus.

Povestește-mi puțin cum a apărut ideea proiectului. Ce aduce diferit perspectiva observației din dronă asupra perioadei de izolare socială în pandemie?

Îl creditez întâi și întâi pe Sorin, colegul meu din proiect. La începutul lui aprilie, când lockdown-ul era încă proaspăt instaurat, Sorin a început să-și viziteze prietenii cu drona,  doar ca să-i salute, să-i vadă, să-i bucure câteva minute. M-a vizitat și pe mine, eram auto-carantinat la studioul foto. Mi-a plăcut enorm ideea, m-am entuziasmat și i-am propus să-i ducem ideea la nivelul următor, să facem interviuri - pe lângă câte o fotografie pe care deja o făcea fiecărui prieten vizitat. Mi-am dat seama că după mulți ani în care attention span-ul publicului de pe social media nu a făcut decât să scadă, izolarea a reparat lucrul ăsta și poți avea pretenția ca cineva să privească și să asculte mai mult de 5 minute din ce are cineva de spus. Cel mai important, drona mi s-a părut o unealtă de filmare care realmente respectă distanțarea socială și nu aduce intervievatului niciun risc de infectare.

Ce aduce diferit e că ajută la un fel de descriere indirectă a personajului, prezentându-i geamul sau balconul care sunt, în perioada stării de urgență, limitele de deplasare cotidiană. Mai mult, drona ne-a permis mie și lui Sorin să dăm câte o scurtă tură și pe deasupra cartierului fiecărui prieten vizitat. Eu unul am fost surprins să descopăr că Drumul Taberei sau Baba Novac sunt chiar mai verzi decât Cișmigiul.

Cum ai făcut interviurile? I-ai sunat și i-ai pus să se uite la dronă, în timp ce tu erai în fața casei lor?

Sunetul a fost una dintre provocările majore. În primă fază mi-am imaginat că o să trimit fiecărui intervievat o lavalieră igienizată în prealabil, dar ne-am dat seama că la distanțe mai mari de câteva etaje vom pierde semnalul. Am făcut până la urmă o inginerie cu un recorder de sunet în care cablam telefonul, așa încât să avem un sunet cât mai puțin alterat. I-am sunat pe fiecare înainte de a ridica drona, am verificat calitatea sunetului și i-am rugat să bată din palme odată ce văd drona în față, pentru a sincroniza sunetul. La final îi mai rugam să rămână câteva minute pe geam sau pe balcon, pentru câteva cadre de atmosferă, să le folosim în montaj în cazul în care ne propunem să tăiem ceva, sau chiar și numai pentru atmosferă. Dacă te gândești la Vlad Logigan, care se arată surprins de vizită, e doar actorie, m-a surprins și pe mine reacția lui :)

Cum s-a simțit pentru tine dialogul cu ei de la distanță, prin intermediul dronei?

Eu unul am simțit dialogul natural în măsura în care nu am mare experiență de luat interviuri, dar de la începutul lockdown-ului și până la primul prieten filmat cu drona petrecusem deja mai mult timp la telefon decât în viața de zi cu zi. Sorin pilota drona și îi vedea pe intervievați la geam, dar nu îi auzea, iar eu îi auzeam în telefon, dar nu îi vedeam, pentru că stăteam închis în mașină ca să mă antifonez.

Ce speri că veți stârni în cei care-l vor vedea?

Sper ca privitorii să vadă că nu au fost singuri în perioada asta, în sensul că ne-am confruntat toți cu aceleași gânduri, obstacole, singurătăți și că există resurse pentru a ne adapta la un nou fel de a ne duce viețile.

Cu ce probleme te-ai confruntat ca artist, în perioada carantinei?

Păi sunt fotograf. Rând pe rând, în câteva zile înainte de jumătatea lui martie, au picat toate ședințele foto bătute în cuie, deci nu am lucrat aproape nimic. Mai mult, pe 12 martie mă întorceam din nordul Canadei după un lună de filmat pentru un documentar care nu a făcut decât să consume mulți bani în faza asta. Dar problema nu se rezumă la faptul că nu produceam nimic pe partea financiară. Foarte rapid am început să simt dorul de fotografiat oameni.

Ai aplicat cu vreun proiect la indemnizația pentru artiști dată de stat?

Deși eram perfect eligibil, nu am aplicat. Am un mic blocaj când vine vorba de instituțiile financiare ale statului din cauza lipsei predictibilității taxelor. Mai aveam o fărâmă de economii, am putut să strâng foarte tare cureaua - au fost săptămâni întregi în care am trăit cu 23-28 de lei pe zi, adică un meniu de mâncare gătită și o sticlă de doi litri de apă. Proprietarii spațiului în care e studioul foto au fost cumsecade și m-au scutit de două luni de chirie. Dezvoltatorii unei suite de softuri pe care le folosesc pentru editarea de fotografie și de video mi-au sistat și ei plata abonamentului pentru două sau trei luni.

Ce planuri ai pentru următoarea perioadă?

Acum, la început de iunie, sunt semne clare că piața de fotografie și de video încep să se dezghețe. Am câteva proiecte confirmate, am răspuns la o invitație de a ține cursuri online de fotografie și de video și sunt curios de ce mai apare. Îmi lipsește fotografiatul la teatru și nu se vede nicicum malul pe partea asta. Încep în schimb să montez, pro bono, episodul pilot al unui serial filmat pe zoom, Departe. Sunt 5 actori excelenți în distribuție, toți români, dar doi dintre ei stabiliți în New York, respectiv în Londra. Repetițiile la care am asistat de la distanță mi-au potolit un pic dorul de atmosfera creatoare din jurul scenei.

Interviurile filmate cu drona le puteți vedea aici.

foto cover: cadru din interviul cu Cristiana Mitrea

 

 

 

 

Tema de gândire

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK