Tema de gândire

9 poziții sexuale din literatura română

de Mihai Iovănel, ilustrații de Sorina Vazelina

Am vrut inițial să ilustrez 9 poziții din Kama Sutra cu pasaje din literatura română. Nu doar pentru că suna amuzant, ci și pentru că sexualitatea e un subiect trecut cu vederea în istoriile literare din România.

Dar au apărut trei probleme:

1. majoritatea scenelor de sex din literatura clasică (Marin Preda și Zaharia Stancu included) sunt între țărani, deci poziția misionarului câștigă de departe în defavoarea celorlalte;

2. multe scene sunt descrise într-un limbaj prea evaziv, care nu permite o abordare prea tehnică în materie de poziții;

3. ar fi ieșit totuși ceva prea porno.

Așa că am ales să interpretez „poziții” într-un fel mai slobod. Am improvizat – fără pretenții de rigurozitate științifică – următoarea clasificare.

1. Sex virtual

Sexul din Luceafărul de M. Eminescu, în care o frumoasă fată de împărat se îndrăgostește de planeta Venus, poate fi descris ca sex interrasial. Dar de fapt oferă și primele scene de sex virtual din literatura română.

Fata stă în camera ei, întinsă în pat, Luceafărul apare pe ecranul monitorului (mă rog, al oglinzii) și o excită galactic:

Și când în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge mâinile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Și din oglindă luminiș
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închiși
Pe fața ei întoarsă.

Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.

2. Niște țărani

Cum ziceam, poziția misionarului e cea mai frecventă în literatura română. Așa că puteți găsi și singuri/singure o grămadă de exemple.

Totuși, iată un teaser din Delirul lui Marin Preda:

El îi ridică iar fusta și ea nu se mai împotrivi. În întunericul grădinii trupul ei, cu fața în sus, avea lucirea pânzei de prin poieni, pe care el îl acoperi cu o mișcare violentă, ai fi zis că vrea s-o omoare. Pieriră parcă împreună în somnul ierburilor și al salcâmilor neclintiți... Nu se auzi nici o șoaptă, nici un murmur; tăcerea dintre ei doi începu să se consume într-o încordare știută numai de pământul pe care spinarea fetei îl făcea să ardă și de ierburile strivite, care se încălziseră  și ele și îi învăluiau cu mirosul lor puternic, de sevă bogată, țâșnită din tijele fragede... Curând zbaterea ierbii se potoli și fata se ridică în capul oaselor și începu să-și dreagă părul în dezordine.

3. Pe la spate

A nu se exagera totuși cu ubicuitatea poziției misionarului. Cititorul erudit va identifica și poziția pe la spate. Două exemple, primul hetero, al doilea gay: Provizorat de Gabriela Adameșteanu și Soldații de Adrian Schiop. Sigur, există un spectru larg de posibilități (poziții și denumiri: „zidul”, „lumânarea” ș.a.) în interiorul categoriei „pe la spate”, dar let’s keep it simple.

Citez din Provizorat:

Ea se preface că doarme, în timp ce patul trosnește sub greutatea lui și mâna îi bâjbâie printre cearșafuri, în ce zi ești? nu uită niciodată să șuiere, în timp ce îi pipăie fesele. Și așteaptă răspunsul,  înainte să se prăvălească peste ea. O învăluie mirosul acrit de vin și suportă crispată, cu dinții strânși, mâna care îi mângâie și îi desface, ciudat de răbdătoare pentru un om băut, foițele de carne, sexul lui e catifelat și exact atât de mare cât îl așteaptă și, încet-încet, trupul ei trădător se destinde în mișcarea familiară și se bucură de trupul lui, mare și ciolănos, care o acoperă. Letiția scoate sunete mici, de parcă ar durea-o ceva, aaah, aaah.

Apropo de acest scurt fragment, în care sexul este la granița dintre plăcere și dezgust (mai mult chiar, la limita violului), mi-ar plăcea să citesc un studiu comparativ despre felul în care, în literatura română contemporană, femeile și bărbații descriu sexul (evident, nu în literatura idealizantă de tip Sandra Brown, unde catargul lui e întotdeauna uriaș, ferm și parfumat, iar piersicuța ei e mereu umedă, primitoare și înmiresmată). Comparați, de pildă, proza Laviniei Braniște cu cea a bărbaților din generația 2000: Braniște oferă un model de sexualitate centrat pe stabilitate și afecțiune, în antiteză cu modelul masculin oportunist de tip prădător (kick and run) din proza bărbaților.

Dar să ne întoarcem (!) la lucruri mai serioase. Cum „Eminescu e tatăl nostru, al tuturor” (Mihai Cimpoi), înapoi la Eminescu!

 Ia te dă cu curu-ncoace
  Ca să caut ce îmi place,
Pleacă-mi-te-n jos aci
Rochia ta s-o ridic,

Rochie, cămaşa, poală,
Ca la cur să-mi rămâi goală. […]
Ia te-ntoarce, te crăcană
Şi te-nfige ici, puicană.

4. Femeia deasupra

Ca să stea deasupra în literatura română, femeia trebuie să aibă abilități speciale. De pildă, să fie vampir.

În Domnișoara Christina de Mircea Eliade, pictorul Egor Pașchievici e posedat pe rând de o minoră și de mătușa acesteia. Amândouă sunt vampiri, amândouă stau deasupra. (Aici puteți asculta o scenă din Domnișoara Christina, pe bază de sex pe viață și pe moarte.)

5. Cuțu-cuțu

În Vară în Siam de Claudia Golea, tipa-narator (care e pe droguri cam tot timpul) se simte ispitită să cunoască biblic un câine. Cum bine știm, câinele e cel mai bun prieten al omului. Din păcate, cei doi rămân la dragoste platonică.

Nu e primul exemplu de acest gen. În Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale, personajul Sultana Negreanu mersese până la capăt cu dulăii.

În literatura română femeile sunt atrase de câini, bărbații de vaci. (Nu întâmplător, Kama Sutra menționează poziția „vaca”). În Poemul invectivă, Geo Bogza dă în gât un cioban zoofil:

           Erau vaci văduve şi vaci fecioare
Unele cât se poate de frumoase
Şi al naibii Bucşe-n Bacşe s-a dat în dragoste cu ele.

 

În povestirea Vaca blestemată de V. Voiculescu apare un triunghi amoros compus dintr-o vacă și doi bărbați. Sfârșitul e tragic: unul dintre bărbați omoară vaca din gelozie. 

6. „Marea mă cheamă la ea

În nuvela Cezara de M. Eminescu (un autor inconturabil, iată, pentru textul de față), personajul Cezara trăiește cele mai vii satisfacții în valurile mării (care e descrisă alternativ și ca  „bătrânul ocean” – ceea ce sugerează o ofertă de tip 2 în 1 absolut nerefutabilă):

În zile calde ea se dezbrăca și, lăsându-și hainele-n boschet, se cobora la mare. Chip minunat, arătare de zăpadă în care tânăra delicatețe, dulcea moliciune a copilăriei era întrunită cu frumusețea nobilă, coaptă, suavă, pronunțată a femeii. Prin transparența generală a unei pieliți netede se vedeau parcă vinele viorii și când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul său devine iar nervos și sălbatec, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul bătrân ea se simte reîntinerind, ea surâde cu gura încleștată de energie și se lasă îmbrățoșării zgomotoase a oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotând când pe-o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri.

Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. 

7. La icoană

Liviu Rebreanu oferă în romanul Adam și Eva (vai, atât de puțin cunoscut) câteva scene fierbinți între un călugăr medieval și, hélas!, o icoană: 

Fecioara îi zâmbi. Şi zâmbetul era atât de ispititor încât Adeodatus luă icoana, cu amândouă mâinile, şi o sărută pierdut, fără să-şi dea seama că patima lui ar putea fi necurată.

 Lemnul vopsit se încălzi de buzele-i arse. Inima îl durea.

 Noaptea avu visuri de care se ruşina dimineaţa şi pe care totuşi le alintă cu drag, parcă n-ar fi fost în stare să se despartă de ele. Fecioara Maria părea o femeie ca toate femeile, iar el însuşi fără credinţa adevărată în suflet. Şi se iubeau cu o iubire păcătoasă: se îmbrăţişau vijelios şi îşi muşcau buzele cu o plăcere atât de drăcească încât, trezindu-se, mai simţi câteva clipe în tot corpul voluptatea pierzătoare de suflet.

Pygmalionism, fetișism, tabu – numai cu Liviu Rebreanu.

8. „Prostii, jucării

Am adus vorba de Rebreanu și pentru a sugera că tinerii de azi au ce învăța de la el. Și chiar învață. Cristina Nemerovschi rescrie în Sânge satanic scena de pe cuptor dintre Ion și Ana, cu tatăl Anei sforăind beat alături. Sigur, o ia mai de departe, făcând încălzirea cu o partidă de sex oral într-un WC: 

O mângâi peste tot pe unde ajung. […] O așez pe capacul jegos al budei, îi depărtez picioarele și încep să-i ling pizda fix în momentul în care S. bate la ușă și mă întreabă dacă poate să-mi bea berea, că e neîncepută și e păcat să se trezească. […]

De futut, nu ne-am futut în budă, ci acasă […]. Cu toți ursuleții ăia în pat. D. cu ciorapii rupți de mine, în pat, cu pizda udă, cu mănușile din dantelă pe care nu apucasem să i le scot, înconjurată de un morman de jucării de pluș, cu taică-su sforăind în camera de alături în timp ce ea gemea pervers și destul de tare, ar fi fost o priveliște memorabilă chiar și pentru mine, dacă nu aș fi fost atât de beat. Dar n-am niciun chef să scriu despre asta. E lame să povestești scene de sex.

9. Sex cu de toate

Cine vrea să facă binging cu posibilitățile literaturii române în materie de poziții sexuale poate răsfoi cu folos Fișă de înregistrare de Ioana Baetica, Cimitirul de Teleșpan, Miros de roşcată amară de Dan Alexe (din care o mostră se poate asculta aici).

Pentru mai mult erotism din literatura română, dați play aici.

text de

ilustrații de

  • Sorina VazelinaSorina Vazelina

    Ilustrator. E una jumătate designer grafic, un sfert ilustratoare și o pătrime autoare de benzi desenate.

14 February 2019 ora 10:20


Tag-uri


X Revista Scena9