La mai puțin de un an de la referendumul pentru redefinirea familiei în Constituție, minoritățile sexuale au avut parte de două premiere luna asta, când se sărbătorește diversitatea. În prima săptămână din iunie, la Timișoara a avut loc pentru prima oară o săptămână Pride, iar una dintre dezbateri a fost găzduită chiar de Universitatea de Vest. La Cluj, marșul Pride a împlinit trei ani și a fost pentru prima dată când primăria a aprobat manifestația pe străzile centrale ale orașului, nu la periferie. Patriarhia Română a fost primul protestatar. A condamnat public o piesă de teatru și i-a acuzat pe artiști că ar încălca legea cultelor, declanșând un nou val de ură pentru minoritățile sexuale. Din câte știm, e prima dată când Patriarhia Română atacă o operă de artă și amenință libertatea de exprimare a unor artiști. Sâmbătă, tot la Cluj, cu patru ore înainte de marșul Pride, a avut loc un miting pentru familia tradițională, organizat de Noua Dreaptă. Am fost la ambele manifestații din Cluj și am vorbit cu 11 participanți de la marșul Pride, ca să aflu dacă s-a schimbat ceva pentru ei de la referendumul pentru familie încoace.
„handicapul din Occident”
„Masculin plus feminin dau viață prin har divin!”, au strigat vreo 50 de activiști pentru familia tradițională, în Piața Avram Iancu din centrul Clujului. Cei mai mulți dintre participanți erau membri ai grupării Noua Dreaptă din Brașov, Târgu-Mureș, Constanța și Chișinău. Înainte să vorbească despre uniunea heterosexuală ca unică formulă a familiei, au călcat în picioare steagul în culorile curcubeului, semn al diversității, și l-au aruncat la gunoi. Unii au propus să-i dea foc, dar s-au temut că vor primi amendă pentru poluare. Apoi au întins un tricolor mare, în fața căruia au vorbit mai mulți. Un invitat special a fost Gheorghe Funar, fost primar al Clujului și coleg de partid cu Vadim Tudor, care a amenințat că va trimite o petiție Vioricăi Dăncilă, să interzică „manifestările în public ale homosexualilor”. Un băiat blond, cu privirea confuză, a fost prezentat drept un cetățean olandez sătul de multiculturalismul de la el din țară. Olandezul nu a apucat, însă, microfonul.
Membrii partidului naționalist au vorbit despre „agenda anti-familie” și „handicapul din Occident”. Cel care a încheiat manifestația a fost Călin Mărincuș, fost boxer și activist naționalist, care s-a făcut remarcat în anii trecuți, când a oprit un spectacol de operă și a dat buzna peste jurnaliștii de la Vice România, ca să-i intimideze. A povestit o discuție pe care ar fi avut-o cu o fată bisexuală. Mărincuș i-ar fi zis fetei că, dacă ideologia progresistă îi permite să aibă orice identitate, atunci el alege să fie dumnezeu, iar ea trebuie să se sinucidă. A prezentat discuția ca pe o pildă despre toleranță.
„nu sunt numai heterosexuali în țară”
„Mulți nu ne cunosc, pentru că am stat ascunși până acum. Ne-am ascuns de frică să nu ne dezamăgim familiile. Mulțumim celor care ne-au sprijinit la referendumul care ne-a făcut să ne pierdem prietenii”, începe discursul de la celălalt marș. Pentru diversitate, lumea s-a adunat în Piața Unirii, la două ore după ce mitingul pentru familia tradițională s-a încheiat. Cei mai mulți erau tineri de liceu sau facultate, amestecați printre câteva familii heterosexuale. La marș prin centrul Clujului, au pornit în jur de două-trei mii de oameni.
Eu sunt prima oară la marș. Am venit pentru că ne trebuie o schimbare. Sunt mulți care au încă creierul spălat: bunici, părinți care au prins vremuri comuniste. După referendum, pare că tinerii s-au mai trezit. (George, 35 de ani)
N-avem niciun membru din comunitatea LGBT în familie. Locuim chiar aici, în centru, și ne-a fost ușor să ajungem la marș. Noi vrem o societate în care oamenii să fie liberi să gândească. Dacă referendumul pentru familie ar fi trecut, probabil aș fi simțit îndoctrinarea religioasă și mai puternică. Și-așa influența bisericii este foarte mare. Prin educație, o să avem mai multă toleranță. (Ivonne, 43 de ani; Ivonne și George sunt soț și soție)
Eu am avut noroc, că mă acceptă familia și prietenii. E primul meu an în Cluj și m-am băgat voluntară la marș. După referendum ni s-a îmbunătățit într-un fel imaginea, mai ales că ne-au lăsat să facem Pride pentru prima dată aici, în Piața Unirii. Dar tot primim comentarii răutăcioase pe Facebook și, în perioada asta, multe despre festival. N-am avea cum să plecăm de aici cu stegulețele cu curcubeu pe stradă, pentru că ne este frică. (Bianca, 19 ani)
Cred că anul ăsta au avut mai mulți curajul să vină la marș. Sper ca într-o zi să apară în Monitorul Oficial că este legal și în România să te căsătorești cu orice persoană vrei tu. (Andreea, 19 ani)
Nimic din ce mi-ar plăcea mie n-o să se întâmple cât trăiesc eu. Mi-ar plăcea să nu mai existe violență și hoție. Referendumul a picat mai mult politic. Dacă nu era organizat de PSD, nu știu dacă ar fi fost același rezultat. (Sorana, 38 de ani)
Am prieteni gay și voiam să dau o mână de ajutor comunității. Aveau nevoie de voluntari și m-am băgat. Prietenii mei s-au speriat la referendum, chiar dacă se vedea pe net că oamenii nu sunt dispuși să meargă la vot. Cred că oamenii au devenit conștienți că există și la noi în țară o comunitate LGBT. Nu mai e impresia aia că numai la alții se întâmplă, nu la noi. Și-au dat seama că nu sunt numai heterosexuali în țară. Nu vorbesc despre asta cu familia mea. Ai mei probabil au văzut pe Facebook că merg la marș, dar ignoră acest lucru ca și când nu există. (Flavia, 26 de ani)
Eu sunt gay, iar Dragoș e prietenul meu cel mai bun, a venit să mă susțină. Nu am mai fost la marș până acum. Nu am spus oamenilor că sunt gay până anul trecut, când m-am simțit pregătit. Toți cei care au aflat m-au susținut. Ceea ce referendumul a făcut bine este că a dat ocazia să se discute această temă. (Mihai, 23 de ani)
Am făcut o cercetare împreună cu Mihai pe tema minorităților sexuale la facultate, la litere. Era în perioada referendumului. Ca filologi, voiam să vedem din punct de vedere lingvistic cum se vorbește despre tema asta în România. Am făcut și un chestionar. Am aflat că homofobia e îndreptată mai violent către bărbații homosexuali decât către femei. Cele mai multe dintre cuvintele jignitoare și apelative sunt la genul masculin. În societățile tradiționale, bărbatul trebuie să aibă un anumit rol de putere, iar bărbatul homosexual nu e considerat un bărbat adevărat. (Dragoș, 22 de ani; Mihai și Dragoș sunt colegi la facultatea de litere)
Am rămas cu o cenzură. Până și la marșul ăsta, ultimul mesaj a fost: aveți grijă cu ce semne vă afișați în drum spre casă! E clar că lumea încă nu e pregătită să accepte comunitatea asta. (Nadia, 26 de ani)
Anul trecut, eram într-o stație de autobuz, plecasem de la Pride. Am încercat să dezlipesc niște abțibilduri anti-LGBT lipite în stație și aveam un steag de la marș în mână. S-au luat o fată și un băiat de mine. Mi-au rupt steagul și mi-au spus că ei nu vor să vadă așa ceva pe stradă, că sunt păgână și că o să ajung în iad. Eu voiam să plec de acolo și ei mă trăgeau de mână. Nu mă așteptam să văd asemenea violență în public. (Mădălina, 22 de ani)
Eu vorbesc foarte mult cu părinții mei, de obicei. Anul trecut le-am spus că sunt bisexuală. Și au refuzat să vorbească despre asta. Dacă-mi plăcea de vreo fată, nu puteam să vorbesc cu ei. De curând au început să fie mai înțelegători, mi-au zis că e ok să-mi placă și fetele. Dar nu am voie să mă afișez cu ele în fața familiei, mai ales în fața mamei. (Bianca, 18 ani)
*
Între timp, comunicatul Patriarhiei, în care e condamnată public opera de artă, a fost preluat de televiziuni și presă. Unii au criticat piesa de teatru, deși nu au fost la spectacol. Președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării susține că a primit mai multe plângeri și o să meargă, cu această ocazie, să vadă piesa.
