Comunitatea teatrală, societatea civilă, arhitecți și spectatori s-au revoltat de curând la vestea că Primăria Iași ar urma să desființeze două spații ale Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași (TNI), în care adesea se joacă spectacole cu sala plină. Sala Teatru³ (cunoscută și ca Teatru Cub) și Sala Uzina cu Teatru ar fi urmat să fie înlocuite cu gazon, respectiv cu un bar sau un restaurant, în cadrul unui proiect mai amplu de „revitalizare a esplanadei” din jurul Teatrului.
Cubul, premiat în cadrul Bienalei de Arhitectură, e numit de o parte a administrației locale „o oroare”. Deși a fost gândit ca spațiu provizoriu, a devenit un reper al vieții culturale din România, multe dintre spectacolele montate aici fiind și premiate. Din cauza slabei comunicări între instituții, această sală de teatru esențială pentru scena ieșeană riscă să nu mai poată funcționa.
Deși ministra Culturii a declarat că toate instituțiile implicate lucrează la o soluție, încă nu se știe nimic clar legat de viitorul clădirii. Am încercat să descâlcim situația și să vedem ce se va întâmpla în viitor.
Consiliul Local Iași a votat marți, 20 mai, o hotărâre ce viza un proiect de reabilitare și modernizare a esplanadei din jurul TNI și transformarea acesteia într-un parc urban cu „o piațetă modernă”. Proiectul are o valoare estimată de 27 de milioane de lei din fonduri europene și presupune, printre altele, demontarea și relocarea Teatrului Cub, aflat chiar lângă clădirea principală a TNI, și revitalizarea zonei din jurul clădirii Uzina cu Teatru. Teatrul Cub este o sală unde se montează spectacole avangardiste, iar în Uzina cu Teatru se montează spectacole și tot aici sunt atelierele în care se fac decorurile TNI.
În privința Uzinei, situația e simplă și se rezumă la o eroare de comunicare. Mesajul inițial al Primăriei Iași, care spunea că „Uzina [...] are potențialul de a integra noi funcțiuni publice, precum cafenea, bar sau restaurant”, era extras din textul proiectantului. Însă reprezentanții Primăriei spun că acesta se referea la spațiul din jurul clădirii, ei neavând intenția și nici dreptul să intervină în interiorul acesteia – monument istoric și prima uzină electrică a Iașului, în care a locuit Mihail Sadoveanu și a concertat George Enescu.
Însă Cubul are o situație mai complicată și un viitor incert. Primăria Iași a cerut în martie un aviz de la Comisia Națională a Monumentelor Istorice, în care specifica „demontarea Teatrului Cub și relocarea pe un alt amplasament”. Avizul a fost semnat la începutul lunii mai de Natalia-Elena Intotero, ministra Culturii.
Vestea a stârnit indignare națională. Chiar dacă la prima vedere există o soluție, mutarea, autoritățile nu au un plan concret pentru aceasta și nici nu știu cât va dura. O petiție care a strâns până la momentul de față 7.600 de semnături cere salvarea Teatrului Cub. „Sala Teatru Cub e reprezentativă pentru Teatrul Național din Iași, e un spațiu care atrage foarte mulți regizori ce vor un spațiu diferit de cel clasic,” spune Lucian Dan Teodorovici, scriitor, regizor și scenarist. „Prin urmare, face parte din infrastructura culturală a Iașului, așa că ar fi de dorit să se găsească o soluție ca ea să rămână acolo, să fie la fel de relevantă în continuare”. Actorul Cosmin Maxim spune că spațiul oferă posibilitatea explorării teatrului de tip intimist, cu spectacole construite pe apropierea dintre actori și public, „pe nuanțe fine de expresie și conexiune emoțională directă”. „Publicul este foarte aproape de actor, energia sau apropierea de scenă, de spațiul de joc e alta față de Sala Mare. Ești mult mai aproape, vezi reacțiile actorilor, le simți respirația”, spune Cosmin Maxim.
„Oroare” versus „obiect cult”
Cub a fost înființat în 2007, ca spațiu provizoriu ce trebuia să funcționeze pe o perioadă de cinci ani, timp în care se făceau lucrări de reabilitare la clădirea principală a Teatrului Național din Iași. Însă, în 2012, când Sala Mare a TNI a fost redeschisă publicului, Cubul nu a mai fost demontat, așa cum era planificat inițial. Acesta devenise între timp un reper al Iașului și o parte importantă a culturii contemporane din România. Clădirea a fost premiată în cadrul Bienalei de Arhitectură din 2008 de la București cu Premiul Național pentru Arhitectură, fiind recunoscută pentru designul modern și contribuția la scena teatrală românească. În 2011, Teatrul Cub a primit Premiul pentru proiecte inedite și realizări remarcabile din partea UNITER. În sala care dispune de 150-180 de locuri au fost montate mai multe spectacole premiate. În 2012, Alexandru Dabija, care fusese nominalizat cu un an înainte la UNITER la cea mai bună regie pentru „O noapte furtunoasă”, a pledat pentru păstrarea Cubului. Interiorul, gândit ca o cutie neagră, oferă regizorilor un loc neconvențional, diferit față de sălile clasice, în care pot experimenta noi forme teatrale. În plus, deși inițial trebuia să fie un spațiu provizoriu, acesta și-a dovedit utilitatea pentru viața artistică ieșeană și după redeschiderea Sălii Mari a TNI, având în vedere că orașul nu are multe spații în care se pot monta spectacole. Pe lângă Teatrul Cub, TNI mai are Sala Mare, pe care o împarte cu Opera ieșeană, Sala Studio și Sala Uzina cu Teatru.
Cosmin Marcovici, consilier local PMP care a votat pentru relocarea Cubului, argumentând că acesta este „o oroare” fără legătură cu clădirea lângă care e amplasat, a spus că nu își dorește desființarea Cubului, ci doar mutarea sa. Marcovici este și solist la Opera ieșeană, instituție care împarte Sala Mare cu Teatrul. „Nemaiexistând Cubul, automat Teatrul va avea mai multe spectacole în Sala Mare și Opera cumva o să rămână pe dinafară. Nu convine nimănui situația”, spune Marcovici. Însă este convins că mutarea și redeschiderea sălii n-ar trebui să dureze mult.
Deși autoritățile ar vrea să mute clădirea și pentru că consideră că aceasta strică imaginea esplanadei TNI, specialiștii în arhitectură spun că, dimpotrivă, apreciază estetica alăturării Cubului, cutia neagră cu structură de lemn, lângă clădirea mare a Teatrului, proiectată la finalul secolului al XIX-lea în stil neoclasic. „Sala Cub este un obiect cult, un semn estetic al timpului nostru însoțind timpul trecut”, crede Dorin Ștefan, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai arhitecturii românești contemporane. „Reprezintă conceptual turnul de scenă, negru, scos în stradă spre a ne semnala Cutia Pandorei din lăuntru. Amplasat în vecinătatea Teatrului Național, îl străjuiește și-l servește, compun împreună o scenografie urbană. Totodată articulează spațial arealul dintre Teatrul Național și Palatul Culturii. Da, cultura este ceea ce a fost împreună cu ceea ce este. Să nu tulburăm această vrajă care ne-a vrăjit.”
Și Radu Afrim, regizor care montează adesea la Cub și ale cărui spectacole au fost premiate la UNITER, este de părere că tema aspectului clădirii este una falsă. „Cei care au intrat în Cub îl iubesc iremediabil, pentru că în secolul XX, mai ales în secolul XXI, în toată Europa, teatrele care se construiesc nu mai arată ca Teatrul Național din Iași – un teatru făcut în urmă cu mult timp, «o bijuterie», cum le place oamenilor să o numească. Cei care se opresc la aspectul exterior al clădirii în care se întâmplă aceste acte de cultură sunt niște superficiali”, spune Radu Afrim.
Goana după avize
Ministra Culturii a participat de curând la o discuție cu reprezentanții Primăriei Iași și TNI. Primăria a transmis apoi un comunicat în care spune că instituțiile vor căuta o soluție „legală, durabilă și agreată de toate părțile implicate” pentru viitorul Teatrului Cub. Vor trebui să ajungă la un consens până pe 16 iunie, întrucât proiectul pe fonduri europene trebuie depus până la finalul lunii iunie.
Însă consensul va fi greu de găsit. Ca să înțelegem mai bine dificultățile cu care se confruntă acum Teatrul ieșean, trebuie să ne întoarcem puțin în trecut.
În 2007, Cubul a primit de la Inspectoratul Județean în Construcții Iași o autorizație de construire care prevedea că va fi menținut pe amplasament maximum cinci ani. Conform legii, este ilegal ca o clădire provizorie să rămână în picioare după acest termen. Pentru a reintra în legalitate, este nevoie de o nouă autorizație de construire, care, pe lângă alte avize, trebuie să conțină și un raport de expertiză care să confirme siguranța clădirii, având în vedere că reglementările în domeniu s-au înăsprit din 2007 și până acum. Cristian-Valeriu Hadji-Culea, directorul TNI, spune că instituția pe care o reprezintă acum a aflat de acest impas legislativ. „Autoritățile nu ne-au spus că trebuie acest aviz. Dacă ne spuneau, vedeam ce putem face.”
Reprezentanții TNI urmează să se consulte cu mai multe instituții, pentru a vedea dacă pot aduce clădirea la zi cu avizele. În ce privește siguranța Cubului, Hadji-Culea susține că această clădire a fost expertizată ultima dată în ianuarie 2025, și, fiind construită din lemn, este mai rezistentă la seism decât structurile realizate din alte materiale. Însă TNI ar trebui să obțină de la ISU o nouă autorizație de securitate la incendiu.
Iar ministra Culturii ne-a explicat că există posibilitatea ca Teatrul Cub să nu poată fi avizat ca o construcție permanentă tocmai pentru că se află atât de aproape de clădirea mare a Teatrului, o clădire de patrimoniu, clasată ca monument de tip A.
Încă nu există un plan clar de relocare
Chiar dacă conducerea TNI ar reuși să rezolve acest hățiș legislativ, Primăria tot ar prefera varianta mutării Cubului – când au gândit imaginea noului parc al Teatrului, Cubul nu își avea locul acolo. „Din punctul de vedere al proiectantului cu care a lucrat Primăria, Cubul nu se încadrează cu viziunea lui asupra viitorului zonei respective”, au transmis reprezentanții Primăriei.
Conform proiectului realizat de firma Youplan Development SRL și adoptat deja de Consiliul Local, locul în care se află sala Cub urmează să fie transformat într-un spațiu verde cu gazon, bănci și felinare. Autoritățile nu știu dacă mai pot obține finanțarea europeană fără a muta clădirea. „Este vorba în primul rând de aspectul de legalitate a Teatrului Cub și despre faptul că există o incongruență între viziunea noastră privind amenajarea întregii zone și nevoile lor. Nu vrem să îl demolăm, ci să îl mutăm, eventual în apropiere, într-o zonă care să pună și mai mult clădirea monument în lumină și în valoare”, ne-au transmis reprezentanții Primăriei.
Însă planul autorităților locale de a muta Cubul nu a fost gândit până la capăt și reprezentanții Teatrului nu au fost consultați înainte. Cele două noi posibile amplasamente propuse în proiect, Parcul Tineretului (pe Splaiul Bahluiului, lângă Rectoratul Universității Tehnice) și Parcul Junimea (sau Gulliver) nu sunt fezabile, pentru că Cubul funcționa tocmai fiind în proximitatea clădirii mari a TNI. „Teatrul funcționează în acest ansamblu, un complex care are câteva săli. Noi folosim depozitul de recuzită, de costume, de decoruri existent în teatru. Și așa nu ne ajung astea, dar asta e altă discuție. Folosim încălzirea, curentul electric, apa, canalizarea, totul de la Teatru”, explică directorul Hadji-Culea. Ca Teatrul Cub să poată funcționa în aceste două noi locuri, ar trebui, pe lângă relocare, construite alte anexe și trase noi utilități, lucruri care nu sunt prevăzute în proiect. De asemenea, ar trebui angajat personal nou pentru paza și întreținerea sălii într-un nou amplasament. Și logistica transportării decorurilor dintr-un loc în altul ar fi mai complicată. Iar personalul tehnic al TNI, care ar trebui să se ocupe de această logistică, este deja subdimensionat, argumentează regizorul Ovidiu Lazăr. Tot Ovidiu Lazăr subliniază că această așezare centrală a sălilor de spectacol este o regulă nescrisă în marile orașe europene, unde teatrele importante sunt așezate în centrul orașului. În plus, datorită proximității, Cubul este folosit în prezent nu doar pentru spectacole, dar și pentru repetiții, actorii deplasându-se rapid între clădiri, lucru care nu ar mai fi posibil la o distanță mai mare.
Primăria a mai propus alte două variante de relocare: în curtea din spatele Filarmonicii sau în parcarea de la intersecția străzilor Agatha Bârsescu cu Sfântul Sava, amândouă la mici distanțe de Teatrul Național. Directorul TNI mi-a spus că urmează să analizeze și aceste două variante, să vadă dacă pot fi fezabile. Însă chiar și aici, la câteva sute de metri de TNI, tot ar rămâne problema logistică a transportării decorurilor. „În România, mașiniștii încă lucrează cu spatele, cară decorurile cu spatele, pentru că în teatre nu sunt bani pentru macarale de scenă”, spune Radu Afrim, comparând situația cu cea din teatrul german, Residenztheater din München, unde „mașiniștii, după o zi de muncă, puteau merge la nuntă în costumul de lucru, pentru că ei nu se murdăreau deloc, ei aveau macarale și căști pe urechi împotriva zgomotelor”.
Din valoarea totală de aproximativ 27 de milioane de lei a proiectului de revitalizare a esplanadei este prevăzută o sumă de aproximativ 1,2 milioane de lei pentru relocarea Teatrului Cub, însă aceste cheltuieli se referă doar la demontarea și transportul Cubului, nu și reconstruirea și toate cheltuielile ulterioare, care vor cădea în sarcina TNI. „Dorința mea este să păstrez clădirea, pentru că este un spațiu de joc extraordinar de bun”, spune directorul TNI. În caz că se va ajunge la varianta relocării, acesta crede că operațiunea va fi una migăloasă, dar nu imposibilă. „Ea a fost montată ca un LEGO, asamblată la fața locului în trei săptămâni. Ar trebui demontată, notat fiecare element și apoi reasamblată, cum se face cu mutarea unei bisericuțe într-un muzeu în aer liber. Spaima mea e fezabilitatea, adică în ce măsură cu certitudine se poate face cu tot ce înseamnă acareturi în jur și așa mai departe. O să mai discut cu Primăria, plec de la premisa că toată lumea vrea să funcționeze chestia asta și dacă toată lumea vrea, sigur se va găsi o soluție.”
Natalia Intotero a spus că Ministerul Culturii va acorda TNI asistență juridică și logistică pentru a-și rezolva problemele administrative. Însă niciuna dintre părțile implicate nu știe încă care va fi viitorul clădirii.
Iașul are nevoie de cât mai multe spații de exprimare artistică
Cosette Chichirău, consilieră locală din partea CURAJ, singura formațiune politică ieșeană care a votat împotrivă în Consiliul Local, spune că suspiciunea ei și a colegilor ei este că autoritățile nu au un plan sau intenția de a reloca Cubul, ci doar de a-l demonta. „Să îl demonteze și să-l lase în aer și timpul va trece și lumea va uita”, spune Cosette Chichirău. „Primarul și o majoritate din politicienii locali nu înțeleg rostul acestei «orori», au o gândire foarte paseistă, de floricele de comună, iar Cubul îi zgârie pe ochi, îl consideră inestetic. Oamenii ăștia, dacă ar vedea clădirea Pompidou din Paris, cu țevile alea pe exterior, probabil ar gândi același lucru. Ăsta e contextul cultural în care funcționăm”, crede Chichirău.
În opinia consilierei, autoritățile locale ar trebui să găsească o variantă de a aduce Cubul la zi cu avizele, dar și să facă o campanie de comunicare care să explice cetățenilor de ce clădirea arată așa, de ce este importantă și să o explice și în contextul artei contemporane. „În Iași, în fiecare an se lasă cu incidente la Luna Sculptorilor”, spune Cosette, amintind de momentul în care Hidra a fost atacată.
Am vrut să aflăm de la oamenii implicați în viața culturală a Iașului și care ar fi soluțiile pe termen scurt, dar și mediu-lung, pentru ca astfel de situații să fie gestionate mai bine.
George Pleșu, manager cultural, consideră că păstrarea Sălii Cub în proximitatea TNI este esențială pentru asigurarea continuității și diversității ofertei culturale locale. „Într-un oraș în care infrastructura dedicată producțiilor teatrale experimentale și spațiilor alternative este limitată, Teatrul Cub a devenit un nucleu esențial de creație și întâlnire pentru artiști și public”, menționează acesta. El ar vedea însă o posibilă relocare a Cubului pe termen mediu și lung în alt cartier al orașului „ca democratizare a accesului la cultură și extinderea ofertei teatrale în zone defavorizate”, însă doar „după asigurarea infrastructurii necesare funcționării și fără a văduvi comunitatea formată din actori și public de aportul esențial al acestui spațiu”.
Oltița Cîntec, teatrolog, critic de teatru și manageră a Teatrului „Luceafărul” din Iași, subliniază nevoia urgentă ca Iașul să investească într-un complex cultural multifuncțional, cu săli de dimensiuni variate și spații modulare, capabile să găzduiască diverse forme de expresie artistică. „N-ar fi rea deloc nici o hală regândită ca incintă expozițională și de spectacole, cu disponibilități modulare, așa cum există de multă vreme la Sibiu, Cluj, Timișoara. Asemenea investiții ar demonstra înțelegerea importanței culturii în viața oamenilor, o viziune modernă, de perspectivă, ar stimula dimensiunea creativă a urbei.”
Acest text a fost realizat în colaborare cu Ziarul de Iași.
