Știi ce încape într-o valiză? Pe lângă facturi, contracte, documente, acte constitutive de firme-fantomă, extrase de cont, ordine de plată, poze și clipuri, mailuri, bilete de avion, harduri, tablete și alte nebunii… Cinci albume nou-nouțe, numai bune de ascultat când pleci în vacanță sau când vrei să fugi din țară. Glumesc, albumele astea sunt mișto și dacă nu ești urmărit penal. Dă play ▶︎ și ai să te convingi.

Thom Yorke - Suspiria

Thom Yorke, solistul trupei Radiohead, a compus soundtrack-ul filmului Suspiria de Luca Guadagino. Filmul a apărut prima dată în 1977, în regia lui Dario Argento, iar Guadagino a scos anul ăsta un remake. Printre viori, pianuri și coruri înfricoșătoare, își face loc vocea britanicului care bântuie în falsetto. Aduce cu el melancolie și tristețe, învelite într-o muzică amețitor de frumoasă, cu influențe jazz și trip-hop. S-ar potrivi fără problemă pe albumele Amnesiac (Radiohead), The Eraser sau Tomorrow’s Modern Boxes (Thom Yorke).

Ascultă-l la cinema, când vezi Suspiria.

8.2/10 ★

Thom Yorke - „Suspirium”

The Prodigy - No Tourists

Ah, trupa mea preferată de electro din liceu. Cu ei am descoperit muzica electronică, cu albumele lor impecabile din ‘92 până în 2009; ce forță, ce senzații, ce concerte, ce bubuială! Din păcate britanicii și-au cam pierdut din suflu și creativitate de vreo două albume încoace. În continuare sună bine, producția e brici, forța este acolo, dar nu mă mai surprind cu nimic. Ceea ce e normal pentru o trupă care există de aproape 30 de ani și a lansat șapte albume. Oricum, numa’ dragoste și respect de la mine.

6.5/10 ★

Ascultă-l când vrei un shot de energie.

The Prodigy - „We Live Forever”

Dead Can Dance - Dionysus

În mitologia greacă, Dionis era zeul vegetației, al vinului, al extazului și al fertilității. Dionysus, în mitologia australiană Dead Can Dance, este al zecelea album după o pauză de șase ani. Compoziția cuprinde multe genuri: muzică tradițională și ambientală cu influențe africane, celtice, gotice și orientale. Eclectismul lor merge mai departe de atât și îmi este dificil să le descriu muzica. Dar sună incredibil de frumos.

9/10 ★

Ascultă-l când ți-o arzi renascentist.

Dead Can Dance - „The Mountain”

Julia Holter - Aviary

„Albumul este o explorare a sunetelor în momente în care m-am simțit fără voce. Nu prea știu ce să spun zilele astea legat de orice subiect. E o lume nebună și se întâmplă atâtea chestii… E greu să găsești cuvintele potrivite”, spune americanca într-un interviu. Melodiile au la bază un calm elegant, poezie, referințe literare și limbi uitate. Sună în același timp străvechi și contemporan. Fiecare piesă pare a fi scrisă ca să acompanieze alte experiențe: piese de teatru, de balet, plimbări prin case bântuite sau prin mintea persoanei iubite.

8.1/10 ★

Ascultă-l când nu-ți găsești liniștea prin casă.

Julia Holter - „Words I Heard”

Dan Mangan - More or Less

Al cincilea album al canadianului este atât de suav încât nici nu știu de unde să-l apuc. Instrumentalul este minimalist și aerisit, iar vocea lui este caldă, liniștitoare și, uneori, preferă să șoptească în loc să cânte. Toate astea fără să sune deloc pisicos sau dulceag, dimpotrivă. „Mai risipit. Mai puțin meticulos. Mai mulți copii. Mai puțin timp. Mai direct. Mai puține metafore. Mai multe descoperiri. Mai puțină tinerețe. Mai multă căldură. Mai puțin haos”, scrie artistul pe net.

Ascultă-l când se face frig.

7.8/10 ★

Dan Mangan - „Just Fear”

Imagine principală: detaliu din coperta albumului The Prodigy