Nu e o treabă deloc ușoară să fii „poet național”. Sunt prea multe lucruri care conspiră să te transforme într-un clișeu din care ieșirea poate să se dovedească imposibilă. Și la 167 de ani de la nașterea ta (și 128 de la moarte), oamenii se vor îngrămădi să te numească scriitorul lor preferat, dar cei mai mulți o vor face din amintiri de școală îndepărtate și din inerție. Deși manuscrisele tale numără vreo 14.000 de file, nu vei scăpa de hitul repetat până la neutralizare - o să rămâi mult și bine cu tag-ul ăsta de „Luceafăr al poeziei românești”.
De șapte ani încoace, pe 15 ianuarie nu-l aniversăm doar pe Mihai Eminescu, fiindcă ziua lui a devenit prin lege Ziua Culturii Naționale. Ca să înțelegem mai bine dacă / ce ne leagă pe noi, oamenii lui 2017, de numele poetului a cărui față zâmbește pe cea mai mare bancnotă românească, ne-am întors la text. Am ales trei poeme în care Eminescu scria despre lumea lui de atunci, ca să vedem cât mai vorbesc despre lumea noastră de acum. Am invitat trei actori tineri să le citească: Alexandru Ivănoiu, Nicoleta Lefter și Alexandru Potocean. Uneori, e nevoie de voci noi ca să ne înnoim urechile.
Video: Larisa Baltă
Selecția poemelor: Mihai Iovănel
Mulțumiri pentru găzduire prietenilor de la Apollo 111.
