Hai că-i chiar bine săptămâna asta, temperaturile nu urcă mult peste 30, e-o vară răcoroasă, în care creierul se topește doar de plăcere.
 

Noul Que Pasa + Documentar la curte, de la Vlad Odobescu

Inaugurarea noului bar Que Pasa, str. General David Praporgescu 13, București, luni, ora 18.00

Vecinii noștri de la Que Pasa redeschid azi barul din str. Praporgescu. Nici terasa, nici interiorul nu-s tocmai mari, dar e genul de loc în care găsești mereu un scaun sau o bucată de canapea și poți asculta o muzică bună. Între altele, Que Pasa e și sediul neoficial al comunității fotografilor din România, așa că dacă vreți să vă luați o cameră nouă, puteți trage cu urechea la intensele discuții între fanii Nikon și Canon de la mesele vecine.    

„Cinema, mon amour” @ Documentare la curte, Centrul Comunitar Tei (Parcul Circului), București, marți, ora 21.00

În condițiile în care sute de cinematografe din România sunt în paragină, managerul Victor Purice se luptă să țină deschis cinematograful Dacia Panoramic din Piatra Neamț. De exemplu, pentru că iarna sala nu este încălzită, le oferă spectatorilor ceai cald și pături. Mobilizarea lui e un exemplu pentru dezumflările noastre de fiecare zi în fața birocrației și a nepăsării din jur.

Proiecția în aer liber a documentarului „Cinema, mon amour” (r. Alexandru Belc, 2015) la Centrul Comunitar Tei e parte din programul educațional One World Romania la Școală.

Trailer „Cinema, mon amour”

Teatru și joacă incluzivă, de la Ionuț Dulămiță

Maratonul de Teatru - Povestiri din curtea școlii, București, Godot Cafe Teatru, duminică, 22 iulie, ora 12.30

Clubul de Educație Alternativă - un program derulat de organizația Policy Center for Roma and Minorities în școlile gimnaziale Nr. 136, Petrache Poenaru și I. C. Brătianu din Ferentari - sărbătorește duminica aceasta un an de la inițierea proiectului de educație prin teatru „Povestiri din curtea școlii” printr-un maraton. Acesta este rezultatul atelierelor de teatru organizate la Club, care i-au ajutat pe copii să învețe să citească mai bine, să analizeze logic un text, să-și exerseze capacitatea de memorare și să înțeleagă importanța lucrului în echipă, pentru ca, în final, să poată crea scene de teatru inspirate din experiența lor de viață și a comunității.

Talentul copiilor a depășit granițele celor trei școli odată cu înființarea trupei de teatru „PlayHood” - formată din copii și tineri romi și neromi din comunitatea din Ferentari, care-au participat la „Ideo Ideis” - Festivalul național de teatru tânăr - și-au jucat în filme românești și străine. Aici puteți citi despre unul dintre ei, Toto, care ne-a spus că atunci „când sunt la teatru, mă simt ca-ntr-o familie, mă simt diferit decât atunci când sunt cu mama și cu soră-mea” și că „[vreau] să vadă lumea că noi chiar ne chinuim să facem asta, să ieșim din sărăcia asta”. 20 de tineri - membrii PlayHood și câțiva dintre copiii care participă la activitățile Clubului - vor fi protagoniștii Maratonului de Teatru, sub coordonarea actorului Ionut Oprea, care i-a descoperit.

„Plăcinta Răspiua”, primul loc de joacă incluziv din București, Muzeul Culturii Romilor, duminică, 22 iulie, ora 17.00

Muzeul Culturii Romilor va găzdui pe timpul verii „primul spațiu de joacă polisenzorial” din București, în care se pot juca toți copiii, indiferent de dizabilități. „Plăcinta Răspiua” - un spațiu de joacă incluziv, cu destinație publică - este o construcție radială în care fiecare felie de spațiu e folosită pentru a provoca un simț sau mai multe, cu scopul de a acomoda diverse dizabilități. Ea poate fi explorată de copiii în scaun rulant, îi poate inspira în zona muzicală pe cei cu deficiențe de vedere sau autism, ajută la dezvoltarea musculaturii prin suprafețele cățărabile și îi poate stimula pe toții copiii prin diversitatea texturilor. Spațiul are o suprafață de 28 metri pătrați și poate găzdui la joacă până la 20 de copii în același timp. Structura se vrea mutată ulterior în Parcul Național din București, unde va putea servi comunității cu cea mai mare densitate de copii cu dizabilități din oraș.

De ce e teatrul cool - video filmat anul trecut, la Ideo Ideis (în care apar și puști din PlayHood)

Micro-Narațiuni la Iași și Exarhu la Intersecții, de la Luiza Vasiliu

Expoziția „Micro-Narațiuni”, de văzut la galeria tranzit.ro/Iași până vineri, 21 iulie, între 10.00 și 16.00

Ce faci când macro-narațiunea amenință se te înghită? Te întorci la micro-narațiuni, la poveștile personale, ca să-ți dai seama cine ești, de unde vii, la ce visezi. Și dup-aia faci stânga-mprejur și o iei iar spre macro-narațiuni, pentru că macro și micro sunt de fapt bine împletite în jurul tău. Mergi la tranzit.ro ca să vezi o serie de lucrări de artă contemporană care explorează relația asta de love-hate dintre istoriile mari și istoriile mici, o să-i găsești acolo pe Dan Acostioaei, Andreea Cioară, Cristina David, Cătălina Hirean, Behzad Khosravi Noori, Andrei Nacu, Ghenadie Popescu, Ivana Smilkanic, Jonas Soydan, Smaranda Ursuleanu.

Expoziția de grup micro-Narațiuni face parte din proiectul „Comunități re-imaginate”, organizat de 1+1 în colaborare cu tranzit.ro/ Iaşi, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Răzvan Exarhu la Intersecțiile de miercuri, București, Rezidența BRD Scena9, miercuri, 19 iulie, de la ora 20.00

Omul de radio/chef-ul/scriitorul Răzvan Exarhu în dialog cu poeta/jurnalista Svetlana Cârstean - ei, asta-i chiar o chestie de neratat. Svetlana spune că n-o să fie vorba neapărat despre fericire, ci despre radio, literatură, grădinărit, gătit etc. Un fel de reminder că „Il faut cultiver son jardin”, ca-n Candide, mai ales când vremurile se întunecă, încet-încet.

Cartea „Fericirea-i un ac de siguranță” a fost lansată de curând, la Editura Curtea Veche. Am vorbit aici cu Răzvan:

„Ca oameni toți greșim, dar mai ales ceilalți” - Interviu cu Răzvan Exarhu

Anti-excepționalism și dans, dans, dans de la Ioana Pelehatăi

Control Stage at Timeshift, București, Romexpo, de joi, 20 iulie, până duminică, 23 iulie

TimeShift o să fie ceva enorm. Un festival pe betoane la Romexpo, ce-i drept, dar cu cinci scene fiecare cu identitate distinctă. Nu duce lipsă de nume mari din direcții diverse: de la David Guetta, White Lies, Orbital și Above&Beyond, la Mystery Jets, Chicane, Bloc Party și Goldie. Pe mine mă interesează ce se-ntâmplă la scena Control : Death in Vegas, Sevdaliza, Young Fathers, Hercules and Love Affair, Leftfield, Mogwai – și-o grămadă de artiști români de temperature similare (Alexandrina, Fine It’s Pink, Șuie Paparude, Silent Strike, Baba Dochia, Valerinne și Orkid. Bilete îți iei de-aici, poate-ar fi bine să-ți iei și-o pelerină – și cu siguranță să nu uiți să-ți iei cheful de dans. Indiferent pe ce stil, alternativ sau electro, o să ai de ce să te miști.

Discuție - De ce este România astfel?, București, Muzeul Național al Literaturii Române, joi, 20 iulie, de la ora 19.00

În 2013, istoricul Lucian Boia s-a întrebat de ce e România altfel? A ieșit atunci o întreagă discuție despre excepționalismul românesc, pe care tabăra Boia îl gira, dar pe care alți istorici, plus antropologi, sociologi și politologi nu puteau să-l îmbrățișeze. Motivele sunt multe și le expune Vintilă Mihăilescu mai jos, într-un fragment din volumul care dă și titlul dezbaterii de joi, publicat recent la Polirom:

„Oscilăm în continuare între nostalgii după leagănul matern al neamului şi megalomania dorinţei de autodepăşire. Se poate spune că am fost – şi am rămas – societatea confruntării dintre fraţii Grimm şi Darwin: fie cea a aşezării protectoare în mitologizarea originii, fie cea a tentaţiei riscante de a ne găsi locul în mitologizarea evoluţiei; între a fost odată ca niciodată şi va fi odată ca niciodată – dar fără asumarea unui este. În ambele cazuri, Istoria noastră a rămas, la nivel discursiv, Poveste.”

La discuția de la MLR participă Vintilă Mihăilescu, coordonatorul volumului, plus Ruxandra Ivan, Mihai Burcea, Dinu Guţu și Cătălin Stoica. Scriitorul Vasile Ernu e moderator. Ce-aș spera eu e să plec de la Muzeu cu o serie de explicații raționale despre ce, cum, unde și de ce e țara asta, care să evite să pice-n capcana excepționalismului, fie el fatalist sau excesiv de optimist.


Imagine principală: Mogwai live, via Wikimedia