În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, soarele a răsărit la ora 6 și 50 de minute. Românii n-aveau să-l vadă prea mult: vremea se anunța instabilă, cu ploi consistente în Carpații Meridionali și de Curbură, în nordul Olteniei și Munteniei, dar și în Moldova. Chiar și-așa, țara se pregătea de o zi plină: deputații aveau să voteze un acord cu Suedia privind datoria României față de țara nordică, polițiștii plecau să depisteze Dacii arse pe câmp, lângă București. Seara, telespectatorii urmau să aleagă între filmul SF „Total Recall” de pe PRO TV și thriller-ul „Obsesie periculoasă” de pe Antena 1.

Însă avioanele prăbușite de teroriști peste clădirile World Trade Center și peste Pentagon au schimbat cursul obișnuit al unei zile românești de tranziție. Publicațiile din zilele următoare aveau să redea, pe lângă fotografiile cu oameni plini de praf și sânge din inima Americii, și felurile în care unda de șoc s-a propagat peste România. Clădirile în care funcționau Coca-Cola și alte companii americane erau păzite cu strășnicie, la McDonald’s se țineau momente de reculegere, hoții se potoleau de teama atentatelor. Nici bâlciurile nu mai erau la fel. Ne-am uitat în câteva dintre marile cotidiene ale vremii, să vedem cum au prezentat atmosfera zilelor post-tragedie.

„EVENIMENTUL ZILEI”: 

„Isteria cuprinde România”

Într-o știre pierdută printre cele despre iminența unui război în Orientul Mijlociu și consecințele atentatelor asupra economiei României, „Evenimentul zilei” consemna că președintele comisiei de apărare a Camerei Deputaților, Răzvan Ionescu, părăsise Pentagonul cu cinci minute înainte ca obiectivul să fie lovit, iar senatorul Adrian Păunescu era în New York, cazat împreună cu doi copii într-un hotel aflat la două străzi de „Gemeni”. În ziua dinaintea atacurilor, vizitase, împreună cu aceștia, clădirile World Trade Center. Șocat, Păunescu zicea că avem de-a face cu „o declarație de catastrofă planetară”. La noi, șeful Inspectoratului Județean de Poliție Arad, col. Ioan Ulică, ordonase să se intensifice controalele la intrările în Arad, precum și la locurile în care erau cazați cetățeni din țările arabe. 

În ziua următoare, EVZ deschidea cu un avertisment scris cu litere galbene mari: „Va fi un război lung!”. Pe-o altă pagină, sub titlul „Isteria cuprinde România”, publicația anunța că autoritățile se comportau precaut: președintele Ion Iliescu se baricadase în Cotroceni la sfatul SRI și SPP, iar guvernul constituia un colectiv de urmărire a dolarului. Speriați și ei de teroriști, hoții români erau mai puțin productivi: adjunctul șefului Poliției Capitalei, col. Vasile Popa, declara că zilele de după atentate au fost cele mai lipsite de infracțiuni din acel an. În lipsa hoților, autoritățile se puteau concentra pe mișcările bănuite de legături cu teroriștii: un ofițer SRI îl căutase pe șeful kurzilor din România, Mustafa Kajuk, la sediul asociației, iar când n-a dat de el, a plecat trântind ușa și asta a fost; zona din preajma Ambasadei SUA fusese împânzită de forțe de ordine; sediul Coca-Cola Ploiești era și el păzit de jandarmi și trupe antitero.

Nici rubrica Sport n-a scăpat de febra atentatelor. Managerul dinamovist Cornel Dinu decreta: „Oamenii rămân animale” și-i dădea dreptate profetului Nostradamus, care ar fi zis cu mai multe secole în urmă că „este începutul sfârșitului”. La meciul Galatasaray Istanbul - Lazio Roma, turcii huiduseră în timpul minutului de reculegere și scandaseră lozinci anti-americane. Antrenorul lui Galatasaray, Mircea Lucescu, era bucuros de victorie și îngrozit de ce se întâmplase în America: „Cred că este opera unor drogați”. 

Într-un vox pop publicat la câteva zile după atentate, EVZ voia să afle de la români dacă ar susține o intervenție militară alături de SUA. Pe tânărul Tiberiu, student la Conservator, îl oripila perspectiva: „În niciun caz nu sunt de acord ca trupele românești să lupte pentru o cauză care nu ne privește direct. Dacă dorește, să se ducă dl. Iliescu pe front, nu să trimită tinerii”.

Curând, avea să iasă la rampă liderul Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor. Acesta acuza SPP că a antrenat teroriști. EVZ scria că, prin astfel de afirmații, CV Tudor băga România în oala dușmanilor democrației și-l înfățișa cititorilor drept „Vadim Ben Laden”. Asta în timp ce poveștile cu români care scăpaseră de moarte ca prin urechile acului continuau să curgă: Cristinel Zlotea, de exemplu, angajat într-un birou din World Trade Center, fusese salvat de un guturai. 

La pagina „Cocktail”, vedetele masculine autohtone au fost întrebate dacă ar merge la război împotriva terorismului. Cap de listă era Liviu Vârciu, pe-atunci component al trupei L.A. Acesta nu făcuse armata, dar nici nu vedea c-ar fi nevoie de el: „Soluția finală a acestui conflict pe care o văd eu este ca americanii să dea o bombă și să-i termine pe toți. Au arme supersofisticate, datorită cărora nici nu trebuie să se deplaseze de-acasă, ci doar să apese pe-un buton și gata!”.

„ADEVĂRUL”:

„Larma bâlciului din Țăndărei s-a transformat în priveghi”

„Adevărul” a fost mult mai preocupat de situația internă decât de tragedia americană în 12 septembrie. A deschis totuși ediția cu titlul: „Simbolurile americane - Capitoliul, Pentagonul, World Trade Center - lovite cu avioane de pasageri deturnate” și a dat câteva știri despre urmările și efectele prăbușirii „Gemenilor”. Ediția din ziua următoare a fost însă mult mai antrenantă. Publicația a ieșit pe prima pagină cu două imagini post-apocaliptice, sub titlul „America, viața de după moarte”, și a dedicat mai multe pagini evenimentului. 

CTP rezuma așa tragedia de pe 11 septembrie: „Cineva a ridicat o piatră de pe jos și a aruncat-o în imensul ecran de computer care înseamnă în primul rând America. Și, ca într-un film prost, piatra, neoprită de nimeni și nimic, a făcut ecranul țăndări”. În zilele următoare, în orașe românești și pe străzile Capitalei s-au ținut momente de reculegere. „Mii de oameni s-au recules în Piața Universității. Băsescu s-a recules în Mercedes”, îl ironizau jurnaliștii de la „Adevărul”, în 15 septembrie, pe primarul de atunci al Bucureștiului. Băsescu era acuzat că întârziase la momentul de reculegere, unde apăruse în „limuzina luată în comodat de la Administrația Națională a Drumurilor”. Ca să recupereze timpul pierdut, primarul s-a oprit în fața presei și, „zâmbind electoral spre blițuri și camerele de luat vederi”, a condamnat terorismul, „care ar putea afecta și Hotelul Intercontinental”, și i-a invitat pe bucureșteni să doneze sânge.

Tăcerea s-a abătut și asupra bâlciului de toamnă de la Țăndărei, de pe malul stâng al Ialomiței, cu o tradiție de 175 de ani până la acea vreme. „Adevărul”, 15 septembrie: „La Țăndărei, la bâlciul din acest an, a fost parcă mai multă lume ca oricând. Vremea frumoasă, dar mai ales posibilitatea de a se întâlni cu cuscrul Țuican și cu fratele Nelu, cu nea Florică și cu Mișu, a fost temelia clipei care la miezul zilei a fost ruptă de durerea celor întâmplate americanilor în urmă cu trei zile. (...) În trei minute, (...) s-a respectat durerea, s-a tăcut pentru cei care nu vor mai vorbi niciodată. După aceste minute, (...) am ascultat vorbe scrise cu litere de piatră, pe care sper să nu le uit: «Când i-am văzut la geamurile locului ăla, care se pierde în nori, făcând cu batista de parcă erau în gară la Movila când pleacă trenul cu recruți, am simțit că oricâte lacrimi aș avea, nu pot să ud florile sădite pe mormântul celui care pleca din stația vieții cu o bucățică de cârpă în mână».”

În același număr, ca și cum ar fi anunțat un film dramatic de Hollywood, era și știrea „Tăcere la McDonald’s”. Unul dintre simbolurile capitalismului american în București suferea discret: „Clipele de reculegere în memoria victimelor atentatelor din 11 septembrie au fost păstrate cu discreție în rețeaua restaurantelor McDonald’s din România. Abia după insistențe, conducerea firmei americane ne-a acordat permisiunea de a imortaliza evenimentul, fotografiind în interiorul McDonald’s-ului de la parterul complexului comercial Unirea, din București (...)”.  

COTIDIANUL:

„Arabii din Militari se bucurau de zor”

La 12 septembrie, „Cotidianul” anunța pe prima pagină „Apocalipsa americană” și se întreba: „Al doilea Pearl Harbor, al treilea război mondial?”. Jurnaliștii spicuiau niște previziuni de-ale lui Nostradamus, făcute în 1654, și le corelau cu cele întâmplate:  


„Foc zguduitor din centrul Pământului \ va clătina turnurile orașului nou”
(...)
„În Orașul lui Dumnezeu va fi un tunet crunt, Doi frați despărțiți de Haos, în timp ce fortăreața rezistă, marele conducător va sucomba...”

În timp ce piețele de capital din Europa erau în colaps, iar pe Bush îl păzeau 50 de avioane, potrivit „Cotidianul”, jurnaliștii de la aceeași publicație scriau că „un grup de cetățeni palestinieni sărbătorea de zor ‘succesul’ prăbușirii World Trade Center” în cartierul bucureștean Militari. Știrea era însoțită de o fotografie în care câțiva tineri presupuși arabi se uitau, captivați, la ecranul unui televizor pe care se distingeau doar niște cuvinte arabe. „E sărbătoare mare la ei. Bat tobele de ore în șir și chiuie ca nebunii, în timp ce noi suntem de-a dreptul consternați de ce se întâmplă, ne-au declarat vecinii petrecăreților. Se pare că manifestări asemănătoare de bucurie au avut loc și în Grozăvești, fief al studenților arabi din București.”

În rest, pe fundalul tragediei newyorkeze, în paginile ziarului vuiau viața și moartea din România: „Un tânăr adormit în stradă, călcat de mașini”, „Pensionara milionară”, „Contrabandă cu papuci de zece miliarde de lei”, „Fraudă de 132 de miliarde de lei din afaceri cu ulei” etc. Plus o premieră națională: „prima librărie electronică din România” - www.e-librarie.ro.

În ziua următoare, pe 13 septembrie, ziua în care 1 dolar valora 30.177 de lei, în „Cotidianul” era descrisă spaima stârnită de tragedie în rândul românilor: „Bucureștiul a cunoscut ieri o psihoză vecină cu panica, mai multe alarme (false) cu bombe fiind anunțate telefonic.” Au fost anunțate bombe la: Palatul Telefoanelor (angajați ai Romtelecom făceau glumițe: „E unul care vrea să plece de la serviciu sau care a întârziat și a dat telefon ca să nu se prindă șefii”), la Hotelul Hilton („unde trag americanii”), la Fondul Româno-American de Investiții sau la Banca Română pentru Dezvoltare.

LIBERTATEA: 

„Pagina 5 a devenit pagina 9”

A doua zi după atentate, „Libertatea” mutase până și celebra „Fată de la pagina 5” la pagina 9 pentru a face loc poveștilor de groază. Lângă poza Alinei - surprinsă în dreptul unor rafturi cu jucării de pluș, televizor și colivie, stătea scris că fata o adoră pe Jennifer Lopez, are dimensiunile 90-60-89 și visează să ajungă dansatoare sau cântăreață. Dedesubt, cu litere îngroșate, era mesajul editorilor: „În condiții excepționale, din cauza evenimentelor petrecute în Statele Unite, pagina 5 de la prima ediție a devenit pagina 9, găzduind astfel și «fata de la pagina 5»”. 

În pagina 5 cea excepțională și sobră, ziariștii scriau că exploziile din SUA închiseseră o parte din casele de schimb valutar din cauza deprecierii bruște a dolarului pe piața financiară internațională și blocaseră 13 copii din Bacău în gara din New York. Pe coloana din dreapta, bucureștenii care îndrăzneau să mai iasă din case erau chemați să-și dea cu părerea despre cele întâmplate și să dea un pronostic: război sau pace? Cei mai mulți erau convinși că americanii n-o să stea cu mâinile în sân. De exemplu, A.N., o specialistă în relații publice în vârstă de 20 de ani, spunea că „n-o să fie bine nici pentru noi, nici pentru ei”. 

Mai spre miezul revistei, viața revenea însă la normal: rectificarea bugetară aducea mai mulți bani pentru președintele în funcție, Ion Iliescu, președintele comisiei de cultură din Camera Deputaților, actorul Mihai Mălaimare, împărțea funii de usturoi ziariștilor pentru a alunga duhurile rele din Parlament, românii câștigau ca premiu o cântare cu Benone Sinulescu la propria nuntă, iar trei fete din Tulcea și Galați veniseră la București ca să se drogheze. 

Pe 13 septembrie, ziarul ieșea cu titlul „America încă arde”, peste o poză cu oameni ce priveau de peste apă un Manhattan în nuanțe galben-roșiatice. Și „Libertatea” scria că, în România, sunau telefoane cu false alarme cu bombă. Un astfel de apel primise și secretariatul Liceului Metalurgic din Slatina. Polițiștii au urmat procedurile, deși au bănuit că e mâna vreunui elev supărat că avea să înceapă școala peste câteva zile.

Colaj din „Ziua”

*

Lucrurile nu par să se fi schimbat prea mult în ultimii 17 ani. Mare parte din presa de la noi are și-acum același apetit pentru distrugere, conspirații, alarmism, doar că lumea de azi pare amorțită de atâtea și-atâtea catastrofe - media au banalizat apocalipsa. Scenariile erau mai reale atunci, în 2001, când prăbușirea turnurilor a stârnit o traumă și o spaimă worldwide, când online-ul nu era așa dezvoltat și informațiile mai greu de verificat, iar presa se putea juca cu ele după bunul plac.

 



Imagine principală: Fotografie de pe The Atlantic trecută prin aplicația Prisma.