Carte / Copii

Cărți pentru oameni mici&mari

de Mihai Iovănel

Publicat pe 31 mai 2017

De 1 iunie m-am gândit să prezint pe scurt câteva cărți „pentru copii”. Calitatea acestui sector a crescut spectaculos în ultimii ani în România. Multe edituri au subdivizii sau imprinturi adresate fie copiilor, fie adolescenților (de altfel, categoria young fiction face furori afară; până și Dan Brown și-a rescris Codul lui Da Vinci pentru cititorii adolescenți). Dar adevăratul meu motiv e că am putut astfel citi câteva cărți pentru care în mod normal nu aveam timp și nici context – că-i cam aiurea ca la 30++ să te mai joci cu găletușa și cu lopățica. Oricum, ca să mă reabilitez, săptămâna viitoare o să recenzez ceva complicat și fără poze.

Lavinia Braniște, Rostogol merge acasă, cu ilustrații de Andrei Măceșanu, Editura Arthur, 2016 // Lavinia Braniște, Rostogol păzește pepenii, cu ilustrații de Andrei Măceșanu, Editura Arthur, 2017

Am făcut o pasiune arzătoare pentru literatura Laviniei Braniște și mi-am propus să o urmăresc și în cărțile pentru copii. Seria cu Rostogol (două titluri până în prezent) probabil că îi înnebunește de plăcere pe micuți, dar merge fără probleme și la adulți. Autoarea deține acea artă a detaliului elocvent care pune culoare, lumină și sunet în literatura de tipul ăsta. Detaliile pot fi un cuvânt bine găsit, un nume de personaj sau o trăsătură de caracter. Personajele sunt toate foarte simpatice, începând cu Rostogol (care este un porcușor) și cu cele două berze (o barză veterană care se pregătește să iasă la pensie și un bărzoi cam hipster care fură și el meserie cum poate) care îl transportă la domiciliu (mai mult pe jos decât în zbor, pentru că Rostogol nu este tocmai ușor). Extrem de simpatic este și vulpoiul Socott, cam mototol de fel. Cele două cărticele ale Laviniei Braniște provoacă bucurie la citire și la recitire (sunt foarte recitibile).

Tove Jansson, Cartea verii, traducere de Andreea Caleman, Editura Youngart, 2017

Acest volum apare într-o colecție de young fiction, dar în realitate este chiar o carte pentru toate vârstele. Se adresează bulei nostalgice din noi, în care păstrăm aventurile din copilărie. Personaje principale sunt o fetiță și bunica ei, petrecând o vară pe o mică insulă care se dovedește la fel de nesfârșită ca un atlas plin de hărți misterioase. O carte absolut minunată, cu un umor a cărui rețetă, odată prinsă, se transformă în madlenă.

Iulian Tănase, Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat, ilustrații de Alexia Udriște, Editura Nemira, 2017

Citisem în facultate Iulian Tănase, îmi plăcuse Adora, dar apoi îi pierdusem urma prin experimentele lui post-gellunaumiene. La Bookfestul care tocmai s-a terminat dădea autografe unei cozi lungi ca-n vremurile bune, când Paler făcea scurtă la mână la târgurile de carte. Doar că mulțimea din fața standului Nemira era formată din mici cititori. Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat n-are cine știe ce poveste, fiind compusă din dialogurile lui Sacha cu tatăl său, pe de o parte, și din monologurile lui Sacha, pe de alta. Însă toate sunt suficient de bine și de imaginativ scrise pentru a plăcea și unor cititori mai moftangii decât copiii. Are ilustrații bogate în vulpi, în gâze și în culori vii.

O zi din viața Deliei, așa cum le-a povestit-o trimișilor noștri speciali, ilustrații de Delia Calancia, Editura Humanitas Junior, 2017

„Delia locuiește în Vaslui, este elevă în clasa a treia, cititoare împătimită și artistă în toată puterea cuvântului”, zice prezentarea editurii. Montajul de text și ilustrații este destul de simpatic (sigur, în limitele tehnice ale vâstei). În plus, l-am văzut pe Alex Tocilescu așteptând la autograf – mă-ntreb dacă pentru el sau pentru pisici.

Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor, ilustrații de Rebecca Dautremer, Editura Vellant, 2017

Recunosc că, atunci când am citit Alice în copilărie, mi s-a părut o porcărie. M-a enervat nu numai textul, m-au torturat și ilustrațiile. Mă calca pe bombeuri iepurele alb, mă scotea din minți iepurele de martie, pălărierul nebun îmi susura în urechi ca picătura chinezească – nu, chiar nimic nu îmi plăcea. Retrospectiv dau vina doar pe ilustrații. Tocmai de asta recomand această ediție din Alice, ilustrată de Rebecca Dautremer (puteți vedea câte ceva pe site-ul ei). Are și versiunea de față câteva bucățele horror, dar pe prăjitura asta scrie clar „MĂNÂNCĂ-MĂ!”.

A. Volkov, Urfin şi soldaţii săi de lemn, traducere de Mihail Calmâcu, cu ilustraţii de Angelina Kankava, Editura Polirom, 2017

Pe-asta încă n-am citit-o, dar abia aștept. Este o continuare la Vrăjitorul din Oz. Scriitorul sovietic A. Volkov semnase mai întâi o adaptare (sovietică, desigur) a basmului, apoi a lansat și patru continuări (Urfin e prima). L. Frank Baum, autorul cărții originale, scosese și el 13 sequel-uri. Îmi place Oz, îmi plac basmele sovietice, îmi plac ilustrațiile – ce și-ar putea dori cineva mai mult pentru după-amiezile de vară care vin?

Ilustrație main: din Alice, de Rebecca Dautremer

Video

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK