Muzică / Hituri

Cele mai bune 5 albume din 2018

De Matei Bărbulescu

Publicat pe 14 ianuarie 2019

Săptămâna trecută guvernul românesc a preluat președinția Consiliului Uniunii Europene. Politicienii autohtoni au încercat să se prefacă că totul e ok, că suntem pregătiți de această înaltă responsabilitate și că nimeni nu vrea să dea vreo ordonanță care să-i scape pe corupți de pârnaie. Ca și cum tot ce s-a întâmplat în 2018 a fost șters cu buretele și, ca într-o tristă amnezie, am trecut peste șmecherelile lor.

Ca să nu facem și noi ca politicienii noștri, hai să aruncăm o privire înapoi în 2018 și să vedem ce albume luăm cu noi în noul an. Propun cinci materiale în ordinea preferințelor mele. Să curgă muzica!

Sons of Kemet - Your Queen is a Reptile

După părerea mea, cel mai bun album jazz al anului 2018 (pe care ai fi putut să-l asculți live în România anul trecut, la Smida și Green Jazz Fest). Încă din titlu e clar că versurile scrise de cei patru englezi sunt îndreptate împotriva monarhiei, a imperialismului și a rasismului. Instrumentalul înseamnă saxofon, clarinet, tubă și două seturi de percuție - suficient cât se creeze ritmuri hipnotizante și psihedelice și groove-uri electrizante. Fiecare melodie are o direcție bine definită, astfel încât până la finalul albumului ținta e lovită, iar ascultătorul complet satisfăcut.

Sons Of Kemet - „Your Queen Is A Reptile”

Yves Tumor - Safe in the Hands of Love

Una dintre problemele muzicii experimentele e că sună, culmea, destul de unitar și nu prea rupe barierele convenționale. Dar americanul Sean Bowei reușete să facă fix asta cu Safe in the Hands of Love. Albumul este intoxicant de eclectic, combinând stiluri precum ambient electronic, psych-pop, noise, R&B și alt-rock. Rezultatul e sumbru, curios și eliberator. Tobele sună ca și cum ar fi fost înregistrate pe podeaua unei fabrici, sintetizatoarele bâzâie, sunetele de fundal și viorile sunt apocaliptice, în timp ce versurile sunt macabre și violente. Pe scurt, albumul este cu adevărat experimental și întunecat, dar dacă reușești să te conectezi la ce are de spus Bowei, promit că o să te facă să tremuri de plăcere.

Yves Tumor - „Licking An Orchid” (ft. James K)

Noname - Room 25

E cel mai bun album pe metacritic.com - un agregator de critici de muzică, filme, seriale și jocuri -, adică a adunat cel mai mare scor în 2018 din partea site-urilor de muzică. Albumul are 35 de minute: hip-hop, jazz, neo-soul și poezie în stil spoken-word. Americanca vorbește gentil, uneori chiar șoptește, despre iubire, familie, moarte sau face caterincă de dilemele vieții: Maybe this the album you listen to in your car when you driving home late at night / Really questioning every god, religion, Kanye, bitches.

Noname - „Ace” (Ft. Smino & Saba)

Against All Logic - 2012 - 2017

Inițial, când a apărut albumul ăsta, am crezut că o să treacă neobservat. Nu prea multă lume știa cine este Against All Logic (aka Nicolas Jaar) și părea că materialul e doar o colecție de melodii pe care Jaar le-a folosit în seturile și concertele lui. Dar la câteva zile după lansare, comunitatea muzicii electronice a explodat în extaz. Și pe bună dreptate. Toate melodiile, una după alta, sunt perfecte pentru dansat: basul e exploziv, pianul galopează cu 128 de bătăi pe minut, sample-urile au efecte psihedelice, vibe-ul este ba nocturn și tensionat, ba jucăuș și cinematic… Nicolas Jaar are răbdare și meșteșug să șlefuiască fiecare kilobit de sunet până când producția sună impecabil. Toate astea fac ca acest album să fie aproape perfect.

Against All Logic - „Know You”

SOPHIE - Oil of Every Pearl's Un-Inside

Ce album de debut! Glitch-pop în cea ma bună formă a lui. O combinație perfectă de eleganță și agresivitate. Albumul e ca o dulce distopie în care noi suntem stăpânii lumii, cu voci distorsionate, sunete stranii, dar și momente mai calme cum ar fi pe balada „It’s ok to cry.” La polul opus, cântecul „Ponyboy” e o bubuială amețitoare și sexy, cu un beat ca un ciocan care zgârie și versuri BDSM. Recent tipa a declarat că e transgender și nu-mi dau seama în ce măsură asta îi influențează muzica, nici nu contează așa mult, pentru că Sophie și-a făcut lansarea cu un album creativ, inteligent, sexy și înfricoșător de bun care-mi atinge corzi emoționale pe care nici nu știam că le am.

SOPHIE — „Ponyboy”

Imagine principală: detaliu din coperta albumului SOPHIE

 

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK