În martie, am rugat două ilustratoare tinere să ne deseneze prietenia lor într-un schimb de scrisori ilustrate, am refăcut istoria celor 80 de ani de când femeile pot vota în România, am văzut că scriitoarele lipsesc aproape cu desăvârșire din manuale și ne-am întrebat ce efect are asta asupra noastră. Apoi ne-am mai întrebat ceva. Cum arată câteva ore de muncă ale femeilor din fabricile de la noi?

Fotograful Adi Tudose a trimis mailuri la vreo 30 și ceva de fabrici&ateliere din București, a lăsat cereri prin secretariate, a dat telefoane și-a așteptat. În cele din urmă, doar patru au fost de-acord să-l lase să fotografieze în incintă. După jumătate de secol în care viața și munca în fabrici au fost documentate intens de presa comunistă, iar imaginile cu muncitoare lucrând la linia de producție erau mai prezente în casele oamenilor decât creveții vietnamezi, spațiile fabricilor s-au închis ochilor de-afară odată cu privatizările și venirea noilor patroni. Cum arată locul de muncă al femeilor dintr-o fabrică, în 2018? Cine sunt doamnele care perforează toată ziua coli de timbre sau ne împachetează lenjeria intimă? Au timp liber? Ce fac cu el? Adi Tudose a stat de vorbă cu fiecare dintre femeile pe care le-a fotografiat și a făcut o serie de portrete care ne-arată un mic fragment dintr-o lume despre care nu știm mai nimic. Seria asta ne-a emoționat și ne-a făcut să vrem să vedem și să aflăm mai mult. O să mai mergem.

Aneta lucrează că legător manual de 27 de ani la Fabrica de Timbre. A făcut școala profesională de confecționeri și a lucrat la Tricodava. Ajunge la muncă la 06.30, cu o jumătate de oră înainte de program, ca să bea o cafea și să mănânce o felie de pâine cu dulceață. Apoi își începe programul obișnuit.
Angelica lucrează ca mașinist în legătoria mecanică (ștanțator) la Tipografia Everest. S-a angajat aici chiar de 8 martie, în urmă cu 13 ani. Înainte, a lucrat timp de 19 ani la Tipografia Luceafărul. Din clasa a șasea visa că, atunci când o să fie mare, o să lucreze într-o tipografie, așa că a făcut Liceul Poligrafic nr. 16 din București. În timpul liber, îi place să se plimbe.
Domnica e tipograf. Lucrează de 12 ani la Everest. Înainte, a lucrat timp de 27 de ani la casa de discuri Electrecord. Îi place să șofeze (are carnet de 30 de ani), joacă șah și table, iar când era tânără, juca bowling de performanță. Și-acum îi mai place să joace popice.
Elena lucrează ca femeie de serviciu de o lună și jumătate la Prodplast. Nu se simte confortabil să vorbească despre ea.
Florentina lucrează de un un an la fabrica Hesper. A terminat Facultatea de Chimie, iar înainte a lucrat în Slatina ca inginer chimist. Are o fetiță de 3 ani, căreia îi dedică tot timpul ei liber. Spune că și-a dorit foarte mult un copil, iar acum păstrează o legătură foarte strânsă cu fiica ei. Când are timp liber, îi place să se plimbe și să vadă lucruri noi. O destinde să croșeteze hăinuțe pentru fetița ei.
Ioana lucrează ca operator mase plastice de patru ani la Prodplast. Înainte, a lucrat timp de 12 ani la Fabrica de Mase Plastice Egerom. În timpul liber, îi place să facă mâncare, curățenie și „în mod deosebit să calc haine”.
Ina lucrează de 14 ani la fabrica Hesper. A terminat Liceul Industrial „Timpuri Noi”, profil lăcătuș. Când era mică, visa să se facă asistentă medicală.
Ioana lucrează de jumătate de an la fabrica Hesper. Înainte a lucrat într-o altă fabrică, unde ambala lenjerie intimă. Stă într-un sat de lângă București și în timpul liber se ocupă de grădinărit. În copilărie, visa să devină astrolog.
Luminița lucrează că oficinat prelucrător de o lună și jumătate la Fabrica de Timbre. Înainte de asta, a lucrat timp de 27 de ani la Poșta din Giulești. Cel mai mult își dorește să ajungă cândva în Peru, să viziteze Machu Picchu.
Oana s-a angajat ca inginer chimist de trei luni la Prodplast. A terminat Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor. E foarte mulțumită cu profesia ei de-acum și nu se vede făcând altceva în viitorul apropiat. În timpul liber, îi place să picteze.
Mihaela lucrează că legător mecanic de șase ani la Tipografia Everest. A făcut cursuri în domeniul tipografic la București. Este și va rămâne o romantică incurabilă. Îi place să citească și să vadă filme de dragoste.
Mariana lucrează de 30 de ani la Fabrica de Timbre și spune că și-a început cariera de jos. Povestește cum, pe vremuri, când erau mult mai mulți angajați, erai promovat doar atunci când ieșea cineva la pensie. Acum lucrează pe o mașină de perforat coli de timbre.